26 matches
-
comparativ istorice, de unde reiese din nou importanța științifică și practică a întreprinderii de față. Faptul că în afirmația anterioară am opus doi termeni, sincronic și diacronic, termeni specializați în lingvistică pentru dinamica și statica faptelor de limbă și nu de metalimbă sau meta-obiect de cercetare necesită lămuriri suplimentare. Sincronicul ar desemna, în opinia noastră orizontul contemporan cu noi, experiențele didactice contingente, ipostaziate în scris prin articole, lucrări de gradul I și prea puține încă - lucrări de doctorat, deși avem acum dovada
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
obișnuită. Ca atare, cuvîntul autonim este detașat de vecinătatea altor cuvinte, așa cum se întîmplă de obicei în discurs, dar și de partenerii unei situații comunicaționale, încît ceea ce se află în relație cu autonimul are alt statut, fiindcă face parte din metalimbă. În mod obișnuit, cuvintele sînt actualizate în enunțuri, iar, prin vecinătatea cu alte cuvinte, își concretizează semnificația prin sens; astfel, carte, de exemplu, apare într-o structură sintagmatică precum: am lăsat cartea (sau cărțile) pe masă (nu le-am pus
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
incidența și cu decadența, astfel încît, la imperfect, de exemplu, reprezentarea timpului implicat ca fiind conversiunea incidenței în decadență este la originea reprezentării ei descendente. V. ascendență, aspect, incidență. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN DESCRIERE. Cuvîntul descriere face parte din metalimbă și are mai multe accepții. Pe terenul lingvisticii, are semnificația de "reprezentare structurală a frazelor unui discurs, a morfemelor ce alcătuiesc frazele, a fonemelor ce alcătuiesc morfemele, a regulilor de combinare a morfemelor etc." Semnificația aceasta este însă derivată și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de științe. Mai mult decît alte științe, lingvistica este implicată în problemele epistemologiei, deoarece studiul limbilor naturale înseamnă traversarea limbilor și analiza instrumentelor de investigare a lor, iar această particularitate solicită o atenție sporită în construirea teoriei și în elaborarea metalimbii. Producerea sensului nu se poate analiza altfel decît pornind de la actualizările discursive în care se realizează el, actualizări care implică în mod necesar latura lingvistică. Astfel, semantica discursivă, de exemplu, are mereu în vedere tentativa depășirii unei lecturi spontane pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metalingvistică, care prezintă aspecte variate. Pe de o parte, se cuprind aici denumirile pentru elementele limbii, care prin desemnare și prin comunicare, fac ca limba să fie în același timp obiect și mijloc de a face referirea la ea, adică metalimbă. Pe de altă parte, în măsura în care denumirile pentru elementele limbii și comunicarea despre aceste elemente sînt folosite pentru a explica și pentru a favoriza înțelegerea, această funcție poate fi privită ca fiind corectivă (de exemplu, "prevedere se pronunță accentuînd a treia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anulînd conținutul comunicării verbale) și metacomunicative. Ultimele tipuri de acte servesc la reglarea procesului interactiv, pentru a permite schimbarea de rol în conversație sau pentru a transmite o informație spațială, socială sau de altă natură. V. comunicare, dialog, discurs, metadiscurs, metalimbă, metalingvistic. COSERIU 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; ROVENȚA- FRUMUȘANI 2004. RN METADISCURS. O dată cu rafinarea teoriei enunțării și cu dezvoltarea interesului specialiștilor pentru funcționarea componentelor comunicării, s-a încercat operarea distincției dintre discurs și metadiscurs, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rafinarea teoriei enunțării și cu dezvoltarea interesului specialiștilor pentru funcționarea componentelor comunicării, s-a încercat operarea distincției dintre discurs și metadiscurs, pe de o parte, între comunicare și metacomunicare, pe de altă parte, după modelul oferit de raportul clasic limbă - metalimbă (lingvistic- metalingvistic). Ca atare, prin metadiscurs se înțelege totalitatea mijloacelor prin care locutorul comentează propria enunțare sau prin care confirmă ori reformulează enunțarea colocutorului. În opinia lui D. Maingueneau, metadiscursul ilustrează, împreună cu discursul propriu-zis, eterogenitatea enunțiativă, realitate ce presupune permanenta
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s-ar putea spune...); 3) de eliminare a eventualelor erori de interpretare (în sens propriu..., metaforic vorbind...); 4) de formulare a scuzei (dacă mi-aș permite să spun...); 5) de reformulare (altfel spus, cu alte cuvinte etc.). V. metacomunicare, metalimbaj, metalimbă, metalingvistic, reformulare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN METAFORĂ. În sens larg, metafora reprezintă o ipostază a utilizării figurate a limbii și o consecință a apelului vorbitorului (creatorului) la funcția expresivă și poetică a limbii, atunci cînd construiește un discurs. Îmbinarea inedită
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altă parte, rareori se menține distincția clară între limbă considerată în totalitate și limbaj, o secțiune a limbii folosită într-un domeniu de activitate, căci termenul limbaj este folosit ca un echivalent pentru limbă. Din aceste motive, și distincția metalimbaj / metalimbă este numai uneori relevantă, de obicei, acești termeni fiind considerați cvasisinonimi. Pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, există însă încercări de delimitare a conținutului acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerați cvasisinonimi. Pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, există însă încercări de delimitare a conținutului acestor termeni, prin metalimbaj înțelegîndu-se totalitatea cuvintelor ce țin de metalimbă și de metadiscurs, adică suma elementelor cu care o limbă naturală poate vorbi despre ea însăși. Metalimbajul este posibil datorită reflexivității limbii, care se poate referi și la propriul sistem și presupune existența unor cuvinte metalingvistice (aparținînd unei metalimbi). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de metalimbă și de metadiscurs, adică suma elementelor cu care o limbă naturală poate vorbi despre ea însăși. Metalimbajul este posibil datorită reflexivității limbii, care se poate referi și la propriul sistem și presupune existența unor cuvinte metalingvistice (aparținînd unei metalimbi). Astfel, metalimbajul lingvisticii este destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită din elementele ce au ca reprezentări alte elemente ale limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită din elementele ce au ca reprezentări alte elemente ale limbii (cuvînt, glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune folosirii obișnuite, în sensul că nu trimite la lumea extralingvistică, ci numai la cea lingvistică, referința plasîndu-se în interiorul limbii. În mod obișnuit, activitatea metalingvistică o însoțește pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de studiere a textului ca entitate cu o structură sintactică și cu o semnificație unitară. În principiu însă, această "teorie" este o ramură a lingvisticii care are ca obiect strcturile formale și de conținut ce depășesc dimensiunea frazei. V. concept, metalimbă, terminologie, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1994; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. IO TEREN. Întrebuințat în mai multe discipline umaniste, cuvîntul teren desemnează situații sau spații empirice în care sînt adunate datele care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text este tradus de mai multe ori în aceeași limbă, fiecare traducere (numită retraducere) care succedă alteia trebuie să ateste din punct de vedere discursiv un progres în raport cu apropierea de trăsăturile originalului și în raport cu exigențele normei limbii traducerii. V. discurs, metalimbă, normă, paratext, referință, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMAN 2008. RN TRANSFER. În lingvistică, prin transfer se înțeleg de obicei situațiile de trecere a unor elemente din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în limba scop nu există echivalente pentru unele cuvinte sau construcții din limba sursă și, pentru rezolvarea acestor situații, se recurge de multe ori la parafrazarea elementelor originalului sau chiar la definirea lor, în acest mod limba fiind convertită în metalimbă. Un alt procedeu folosit este calchierea, adică îmbogățirea cuvinte-lor din limba scop cu înțelesuri noi, pe baza cuvintelor din limba sursă, care posedă aceste înțelesuri alături de altele, similare acelora ale cuvintelor respective. Calchierea poate însă genera uneori ambiguități sau dificultăți
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nume realităților și de a transmite informații despre ele. Printre realitățile numite pot fi însă și elemente ale limbii, încît, prin numire și prin comunicare, limba este pe de o parte obiect, ceea ce se numește, și, pe de altă parte, metalimbă, adică "dincolo" de această limbă, instrument pentru a-i denumi elementele și pentru descrierea ei. În măsura în care aceste denumiri și această descriere sînt folosite în comunicare pentru a explica și pentru a favoriza înțelegerea corectă, această funcție poate fi privită ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
descriere sînt folosite în comunicare pentru a explica și pentru a favoriza înțelegerea corectă, această funcție poate fi privită ca fiind corectivă. Prin urmare, elemente lexicale precum cuvînt, vorbă, zicătoare, glumă etc., din vorbirea obișnuită, fac parte din metalimbaj (sau metalimbă), în vreme ce realitățile pe care le denumesc fac parte din limba-obiect. Pe de altă parte, vorbirea directă se introduce prin formule de tipul: el a spus, ea a întrebat, iar cea indirectă prin completarea lor cu o conjuncție (de obicei că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
proprietatea de a folosi, în anumite împrejurări, mijloacele lingvistice nu numai pentru raportarea la realități extralingvistice (naturale sau raționale), ci și la realități ce aparțin înseși limbii, recurgînd astfel la metalimbaj. Dar, dacă toate limbajele specializate pot apela uneori la metalimbă (prin definiții, prin glosări, prin parafrazări, prin explicații), există un domeniu cognitiv în cadrul căruia limba nu poate funcționa decît ca metalimbă, și acesta este reprezentat de lingvistică, de știința limbii, deși limbajul lingvistic nu pune totuși, în principiu, probleme diferite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]