57 matches
-
existând numeroase liste canonice, care funcționează, în paralel, ele fiind expresia unei viziuni asumate (instituțional sau nu), ca o platformă bibliografică esențială a unei anumite curricule"15. Păstrând teoria lui Mircea Martin, conform căreia canonul literar, estetic, are o componentă metaliterară, critică, Luigi Bambulea asociază, cu oarecare rezerve totuși, ideea de canon literar, aceleia de canon al istoriei literaturii 16, vorbind despre organicitatea literaturii române și despre posibilitatea ca o istorie literară să instituie canonul. El punctează, astfel, că "dacă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intră, În fine, și ea, În sistem. Iar cîrteli se aud doar dinspre scriitori incapabili să facă audiență. Nu condamn nimic aici. Trăim, În 2007, adolescența capitalismului, o vîrstă frumoasă, hormonală, agitată, fără de care maturitatea nu se poate concepe. Discursul metaliterar francez nu se potrivește deloc cu cel românesc. Scena culturală, iarăși, e una la Paris, alta În București. Aici, cafeneaua literară Înseamnă o discuție Între prieteni, așa cum nu se Întîmplă niciodată Într-un talk-show fotbalistic sau politic, sau Înjurături lansate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel, Louis Aragon figurează În fiecare dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al realismului socialist, pe urmă, al “experimentărilor formaliste”, mai precis metaliterare și autoscopice, În final (după La Mise à mort, 1969). Fără Îndoială, mai interesantă este, prin noutate, cartografierea prozei franceze a ultimilor patruzeci și, În special, a ultimilor douăzeci de ani. Partea a treia cuprinde, cu aproximație, anii ‘50-’80
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală. Mai multe considerente, de ordin literar și metaliterar, ne-au făcut să adoptăm perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a melodramei, fapt care nu ar fi avut nevoie de o asemenea risipă de abilitate hermeneutică. Pornind de la tiparele și situațiile melodramatice exersate încă din anii debutului, Lovinescu construiește, la maturitate, un roman specular și analitic, cu o puternică componentă metaliterară. Eroul său predilect este un personaj-problemă, un intelectual ca atâția alții din romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Ibrăileanu, Anton Holban, deci un ins care are un raport mediat cu "viața". În cazul lui Lovinescu, personajul este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de cronică, în maniera carnavalescului tragic, a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau a ficțiunii), susținută de un personaj substitut al autorului real (și pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil cu sine). Romanele Pont des Arts (1999) și Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
îi așază în „categoria debutanților tardivi și bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]