52 matches
-
Plăcilor Memoriale este jurnalul proiectului inițiat de Ion Lazu și a acțiunii luate pe cont propriu de a fixa în București plăci memoriale pentru cca 230 scriitori dispăruți. Este, după cum se exprima scriitorul Bedros Horasangian "Un fals jurnal și un metaroman deopotrivă în cel mai pur stil mirceahoriasimionesc, un text complex, aparent calat doar pe o idee generoasă.". A editat o antologie din poezia lui Valeriu Ciobanu: "Haina de brumă", Ed. Minerva, 1984. “Poezia pădurii” , 1999; “Spectre Lyrique”,1999; Biblioteca Argeș
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
concepută ca un menaj În trei Împreună cu Sfânta Treime.” Pe parcursul lecturii romanului lui François Weyergans Franz și François se reliefează un periplu narativ a cărui cadență fragmentară proiectează caracterul cameleonic al procesului creativ. Se Întrevăd Încă din incipit tușele caracteristice metaromanului ale căror alternanțe imprimă un tipar al perspectivelor multiple ce au ca liant un exercițiu de analiză a actului rememorării. Parcursul romanesc este punctat printr-un proces de reliefare a detaliului ce acționează ca punct de sprijin al contrucției narative
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
dar și influențe dostoievskiene, sau kafkiene, care la Cărtărescu se prelungesc în postmodernism. Astfel romanul este de un subiectivism sincer, populat de personaje și de obiecte fascinante, care ne atrag într-un labirint psihanalitic luminat de splendide curcubee baroce. Un metaroman al citirii și scrierii trecutului, prezentului din care se poate întrezări în permanență viitorul. Pesonajul principal, tânarul Mircea își poartă cu el manuscrisul romanului, mai mult chiar manuscrisul vieții. În ,Orbitor’’ se împletesc o mie și una de povești, unele
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
să simplific lucrurile pornind de la Svevo și Moravia. E știut că, la Începutul secolului, Italo Svevo (prin La coscienza di Zeno, 1923) și Alberto Moravia (prin Gli indifferenti, 1929) deschideau două direcții ale romanului italian contemporan: una e aceea a metaromanului, care Îl va avea pe Calvino drept continuator, iar cealaltă a romanului așa-zis tradițional, adică a „romanului roman“. La Întrebarea care dintre cele două direcții s-a impus, aș Îndrăzni să avansez răspunsul că amândouă au existat concomitent, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
biografic” al conlucrării dintre autor, narator și personaj. Autenticitatea ca formă de antiliteratură, justificată, după G., printr-o scriitură subiectivă de tipul jurnal, memorii, autobiografie, generează o narațiune indirectă, care prefigurează o direcție fertilă a prozei românești de mai târziu, metaromanul. În Poetica romanului românesc interbelic (1998), „o posibilă tipologie” distinge două modele epice coexistente: „modelul narativ obiectivat” și „modelul narativ experimental”, care, spre deosebire de literatura europeană și în raport cu proza antebelică românească, sunt embleme ale modernității. Primul tip e ilustrat de romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
i se oferă o carte cu valoare perenă, care, în ciuda ratării încadrării despre care amintește, în generația optzecistă, din cauze politic-administrative, poate fi văzută ca o scriere reprezentativă pentru postmodernismul cu care aceasta se identifică, prin autoreflexivitate, prin elementele de metaroman, prin interferența planurilor, prin elemente de deconstructivism etc. "Revista Nouă", nr. 2, aprilie 2014 ESEU DESPRE CEZAR IVĂNESCU, TÂRGOVIȘTE, EDITURA MACARIE, 1998, COLECȚIA "BIBLIOTECA CRITICĂ"; CEZAR IVĂNESCU TRANSMODERNUL, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2012 [EDIȚIE REVĂZUTĂ ȘI EXTINSĂ] Constantin TRANDAFIR Direcția națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
RL, 1974, 27; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 151-154; Dicț. lit. 1900, 452-453; Scarlat, Ist. poeziei, I, 401-402; Dumitru Bălăeț, Radu Ionescu - un fiu al fantasiei, București, 1985; Manolescu, Arca, I, 77-81; Anton Cosma, Primul metaroman românesc, VTRA, 1987, 6; Dicț. esențial, 399-401; Ioana Drăgan, Romanul popular în România, Cluj-Napoca, 2001, 157-171; Dicț. analitic, IV, 470-471. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
postum (1998). Metarealist ar fi romanul „realității secunde, mediate prin cultură, semnul unei realități revolute și remanente”, iar subdiviziunile lui ar fi romanul neotradiționalist (cu subclasele: istoric, pentru copii, SF, narativ-baroc, retro, cu formă fixă) și romanul experimental (indirect, eseistic, metaroman, hiperroman). Autorii aferenți fiecărei diviziuni sunt tratați micromonografic, panorama urmărind totodată evoluția fiecărui tip de roman. Taxonomia stufoasă este compensată, și aici, de pertinența comentariilor pe text. SCRIERI: Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, 1977; Geneza romanului românesc, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
-
prolix. În povestirile din Oameni și ape (1989) renunță la caricatură pentru un ton sumbru, dar lumea de aici rămâne tot grotescă. Romanul Pescarii (2003) prezintă istoria unor oameni năpăstuiți dintr-un sat din Delta Dunării și, sub forma unui metaroman indirect, prietenia ciudată între porcarul Obrete, fost ziarist, și Ardiles, vag scriitor în căutare de subiecte, poreclit „Balzac al doilea” sau „cumpărătorul de iluzii”. Dezgustat de lume și în special de colegii ariviști și semidocți, Obrete se retrage din vârtejul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
între un interpret sui-generis ca Marosin și un autor ca Milionarul s-ar naște probabil creatorul desăvârșit, în stare să pună în practică rețeta ideală spre care năzuiește prozatorul. Cartea de la Metopolis este deci, într-o latură a sa, un metaroman, arătând cum se plănuiește, se face și se citește literatura. Pe alocuri, romancierul își descrie tehnica recurgând la cuvintele altora, uzând deci de cunoscutul joc între text și subtext detectat de Marosin la Metopolis. Dacă recurge la figurile simbolice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula literaturii pe care o practică. Cărțile lui de vârf sunt Ficțiune și infanterie (1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a ficțiunii pe care o imaginase, concomitent cu trecerea ei în actele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Adrian Păunescu ș.a.) din timpul regimului comunist. Protagonistul, alter ego al lui Ț., este interesat de dezvăluirea unor adevăruri incomode despre scriitorii care au încheiat „pactul cu diavolul”, despre activitatea de azi a foștilor nomenclaturiști și despre evenimentele din 1989. Metaromanul care se desfășoară sub ochii cititorului (Constantin Ene este și cel care scrie cele trei romane) pare un epilog intercalat într-o frescă (povestea propriu-zisă) întinsă de-a lungul unui secol, prezentând momente decisive din istoria Transilvaniei (cele două războaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
de tip tradițional cu reprezentanți de talia lui Anatole France, Romain Rolland sau Roger Martin Du Gard și se continuă printr-o dezvoltare în direcții din cele mai diverse, căpătând, în perioada postbelică, înfățișări opuse, de la romanul modernist proustian la metaromanul cultivat de André Gide, cel existențialist reprezentat prin Jean-Paul Sartre ori Albert Camus sau chiar antiromanul practicat de Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, este surprinzătoare, dar nu singulară. Ea fusese pregătită de preceptele, programul și produsele literare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
influențe exercitate de pregătirea proprie. Includerea într-un roman scris la persoana a treia a unui jurnal al cărui autor (același cu protagonistul istoriei) comentează, discută și chiar polemizează cu narațiunea principală poate fi privită și ca o parodie la adresa metaromanului, a cărui linie se deschide în literatura franceză a secolului XX prin Gide. Asupra acestui aspect aduce lămuriri suplimentare maniera de structurare a celor două romane. Romanul lui Defoe era divizat în două părți: cea dintâi corespundea aventurii lui Robinson
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
credibilități și întinzându-i o "aurită" capcană cititorului naiv. Totuși, în calitatea lor de "repetiții transcontextualizate", cum le numea Margaret Rose, metaficțiunile sunt posibile doar grație intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând episoade burlești ale povestirii principale și autoironizându-se (Cervantes, Voltaire, Calvino). Multiplicarea incipiturilor și a finalurilor romanești are și ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ea, în postmodernism, sarcina de a parodia anumite percepții (clasică, romantică, realistă etc.) asupra narațiunii ca atare și de a transgresa subiectul romanesc, pregătindu-și cititorii pentru nivelurile de profunzime ale operei literare. De formație filologi, mulți dintre autorii de metaromane polemizează cu funcțiile reprezentării literare, producând, după expresia lui Marcel Pop-Corniș, "contracomentarii" la poetica tradițională a romanului. Mulțumită teoriilor recente, dar și generoaselor exemple puse la dispoziție de literatura de pretutindeni și de oriunde, parodia a căpătat, în actualitate, o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un lirism care transformă tema poeziei în temă de meditație lirică: poezia metalingvistică, așa cum romanul din anii ’60-’80 devenise, prioritar, un metaroman; o poezie care să fie, în esență, o „tensiune semantică” și aspiră să prindă nuanțele unui „cuvânt din viitor”; poezia metalingvistică nu se mai folosește de cuvinte pentru a sugera tensiunile ei semantice, ci de „necuvinte”. Care sunt superioare ideii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
din Patul lui Procust apar în ipostază auctorială, fiindcă le este atribuit și rolul de creator al tex tului. Personajul narator auctorial este, de altfel, omniprezent în proza modernistă și postmodernistă, de la romanul epistolar și romanuljurnal la romanul indirect, la metaroman și la toată proza scurtă „textualistă“. Personajul narator poate fi însă și decentrat, devenind: personajnarator martor - are funcție narativă și funcție de regie, îndeplinind un rol secundar în acțiunea pe care o relatează (de exemplu, Ienache Coropcarul în Hanu Ancuței). personajnarator
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având drept puncte de convergență temele eului și ale banalității cotidiane, ale căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct eterogen („roman palimpsest“) care abolește componentele definitorii ale situației narative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
patru elemente de structură și de compoziție ale romanului studiat semnificative pentru analiza relației dintre cele două personaje Finalul - care readuce simbolul tufelor de zmeură înflorită la începutul lui mai - subliniază, prin titlu și prin glosarea termenului tipografic zaț, categoria metaromanului. Ilustrând pe toate palierele sale principii ale postmodernismului, Zmeura de câmpie recurge la o „inginerie textuală“ complicată, reunind formule, tehnici narative și limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
protagonistul, aflat într-un punct de criză (de regulă, destituit de la locul de muncă), ia cunoștință de sine prin exercițiul cathartic al investigării propriei genealogii, pe care o transformă în poveste, discurs, act creator. Totuși, nu este vorba despre un metaroman sau un roman în roman, ci de o formulă narativă specifică, amestecând confesiunea transpusă în stil indirect liber cu „povestirea indirectă” (Ioan Holban) sau cu documente de tip autenticist, precum scrisorile. Ion Varlam, protagonistul din Dimineața, își oblojește ființa fracturată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat și are iluzia apartenenței la realitate; romanul reflexiv, în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile care se pot aduce acestei fenomenologii, interesantă nu prin validitate, ci prin coerență, cartea se distinge în peisajul criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman. Ekphrasis și invenția colecției muzeale Una din întrebările implicite studiului poeticii ekphrasis-ului în romanul românesc privește direct momentul de emergență a acestui dialog al literaturii cu pictura. Singura perioadă literară care oferă exemple considerabile ale acestui dialog ekphrastic este perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Vlăduț, Doina Comloșan, Constantin Chevereșan, Rodica Bărbat, Elenă Ghiță. Sectorul de literatură universală și comparată este reprezentat de Clio Mănescu, Margareta Gyurcsik, Alfred Heinrich, Livius Ciocârlie (Funcțiile descrierii în românul realist francez al secolului al XIX-lea, 1981), Marcel Pop-Corniș (Metaromanul american contemporan din perspectiva lecturii, 1981), Maria Grozav, Ramona Boca-Bordei, G. Mihăiță, Traian Năbădan, Galina Cernikova, Tudor Beșuan, Pia Teodorescu-Brânzeu, Maria Berceanu, Valeria Nistor, Rodica Binder, Doralina Selea, Roxana Nubert, Aurelia Turcu, Elenă Ghiță, Ștefan Binder. Revista are un caracter
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289995_a_291324]
-
de a ordona și de a traduce respectivele epistole cu scopul de a le da forma unui roman, un roman ce nu se scrie, ci se transcrie. Pe de altă parte, exhibarea tehnicilor narative pune cititorul în fața unor elemente de metaroman: "Asta e o scrisoare în care doar îți spun că-ți scriu o scrisoare. De-a dreptul postmodern, nu-i așa?" sau "Mai multe vieți, viețile a patru oameni oferite pe tavă. Mă gândesc chiar să scriu un roman postmodern
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]