112 matches
-
un cântăreț al păcii, al liniștii, “păstor de tăceri” - cum se numește pe sine. Tăcerea, prielnică meditațiilor și producerii actului artistic, stimulează, totodată, reflecțiile asupra artei, asupra mecanismelor ei, exersate, de altfel, și de vocația profesorului. Așa se face că metatextul intersectează, discret, enunțul poetic (susținut de competența lui A. S. Robayna în domeniul științei textului, dar și de practica sa de comentator plastic). Aflat în Muzeul Morandi din Bolognia (v. ciclul Alianța), poetul “celebrează” puterea artei de a transforma materia, vizibilul
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt capăt al camerei, care spunea că e singură. - Vino să mănânci cu mine, i-am spus și s-a apropiat, clămpănind tânguios. Seara, când au venit
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Proza_lui_marian_drumur_sau_de_eugen_dorcescu_1391340223.html [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
și cu detașare, cu un soi de sarcasm, cu un sentiment al absolutei relativități, al nimicniciei, în care autoarea învăluie, deopotrivă, genuri, specii, referent, semn, eu narativ, eu empiric. De altfel, textele se (auto)comentează permanent, sunt, în egală măsură, metatexte. De reținut, însă, că luciditatea analitică, scepticismul, acționează, de preferință, la suprafață, în fenotext. Iată ce aflăm: “Capricornul (autoarea e, într-adevăr, Capricorn, n.n., ED) are antidot (la Melancolie, n.n., ED) surâsul mefistofelic, ironia sprințară întru umor triplu-sec”. În adâncime
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425092166.html [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Starea_poeziei_romanesti_la_inceputul_al_florin_tene_1358009707.html [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității.Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_starea_poezi_al_florin_tene_1359571277_zksy8.html [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
țăndări, se preschimbă într-o oglindă nirvanică, în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul datoriei împlinite instaurează pacea, exterioară și interioară... Poezia lui Eugen Dorcescu se comentează pe sine, este un metatext. Poetul merge mai departe. Cu o luciditate extremă. Cu o intuiție extremă. Cu o gândire înaltă. Cu un stil înalt. „Să ne desprindem, deci...” 2016 , ianuarie Referință Bibliografică: Mirela-Ioana Borchin, Eugen Dorcescu și poetica avatarurilor. LUPUL / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
am dat seama, fără urmă de îndoială, că nu reprezintă un element auxiliar al paratextului, ci se constituie mai degrabă într-un element care descifrează sau încifrează semnificații importante ale poemului, anunțând jocuri stilistice ori semantice încorporate în intertext (și metatext). Astfel, titlul devine centrul poetic al poeziei, determinând cititorul să-și explice conținutul poemului, mai degrabă prin titlul acesteia decât invers. Dar, mergând mai departe, dincolo de secretele titlului, într-un poem dedicat iubirii, așa cum ne-a obișnuit autorul prin poeziile
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1452285834.html [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idee. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Starea_poeziei_romanesti_la_inceputul_al_florin_tene_1334664025.html [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
descrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI by http://uzp.org.ro/starea-poeziei-romanesti-la-inceputul-secolului-xxi/ [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
este coautor al eseului dialogat, o observație ce se cere consemnată cu onestitate. Întregul este o singură partitură, comprehensiunea își are incidența în contiguitățile colocuției, argumentele - covârșitor-persuasive - întemeiază inferențe care nu prisosesc, cu atât mai mult când se statornicesc în metatext. Iată de ce rezervăm acestui fapt în continuare spațiul cuvenit și, chiar dacă reluăm ideea, merită să o facem: fiecare interviu are suficientă identitate, exprimată în titlu, dar, toate la un loc, realizează ceea ce reține subtitlul cărții, adică un eseu hermeneutic în
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
a literaturii” (N. Manolescu). De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
a realității exterioare. Ochiul netulburat al romancierului realist și transparența naratorului pe care îl utilizează lasă loc unei participări ce îmbracă toate formele posibile, de la compasiunea cea mai adâncă la ironia teribilă. Evenimentele narate sunt învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând o interpretare a lor. Personajele importante, simpli actori până acum (cu ponderi diferite cerute de rolul jucat), devin observatori, martori, regizori și autori. Ei încep să aibă conștiința artificialității lor, ca și a lumii
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
folclorul românesc (1987; Premiul „S. Fl. Marian” al Academiei Române), care aduce o pespectivă nouă în tratarea problemei, aceea a antropologiei structurale. În cea de-a treia parte a studiului, autorul urmărește „felul în care poezia populară (în sens generic), ca metatext, «citește» sau «reflectă» raporturile de familie ca referent, ca realitate, ca «text»”. Accentul cade pe modelul românesc de înrudire, pe sistemul său complex, de la forme ca nășia, înfrățirea, legătura cu „moșii”, la acelea de cosangvinitate și de căsătorie. C. face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
coord. Paul Dugneanu, Editura Universitaria, București, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui", http://www.e-reporter.ro/sentimentul-morții-si-constiinta-sinelui-in-opera-lui-max-blecher, 26 martie 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,, Sentimentul morții și conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.2 (43), Anul XII, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conștiința sinelui în opera lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.1 (38), Anul XI, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, ianuarie martie, 2013. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Receptarea critică a operei narative a lui Max Blecher", în Text/ Imagine/ Metatext, nr.2 (43), Anul XII, ISSN: 1584-1189, Constanța, Editura Ex Ponto, aprilie iunie, 2014. Peftiți-Dobre (Ciobotaru), Anamaria, ,,Psihocritica metodă de analiză a romanelor lui Max Blecher", în Metamorfoze. Revistă de studii clasice, nr. 4, ISSN: 2247-3394, Constanța, Societetatea de Sudii
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o asumare pe deplin conștientă a dimensiunii clasice, o asociere voluntară la principiile și caracteristicile acesteia. De aceea, prin importanța pe care o au în ilustrarea formării depline și pertinente a neoclasicismelor, li se poate atribui un rol esențial acestor metatexte prin care se construiește de fapt o fundație solidă și coerentă. Acesta este principalul motiv care a dus la opțiunea noastră de a le analiza minuțios în cursul lucrării de față. O tratare independentă a unor astfel de texte care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
parte, și seriozității acordate întemeierii unei baze teoretice a curentului. Poeticile care încep să fie scrise încă din primele decenii ale secolului al XVII-lea atestă o preocupare aparte pentru constituirea unui sistem estetic solid. Numărul deosebit de mare al acestor metatexte accentuează pregătirea îndelungată a clasicismului care nu mai poate fi privit, în acest sens, drept rodul accidental al unei izbucniri bruște a spiritului creator. De asemenea, poeticile, prin eforturile lor de ordonare a actului artistic, concretizează pe deplin dimensiunea accentuat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au manifestat artistic în mod concret, dar acestea au o pondere relativ redusă față de curentul general. De altfel, neoclasicismele și-au închegat substanța mai mult din realizări teoretice, textele cele mai reprezentative fiind eseurile, artele poetice, articolele critice și celelalte metatexte care au exprimat în mod explicit adeziunea la formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a dus la axarea exclusivă pe acest domeniu în lucrarea de față, considerând că adevărata viață a neoclasicismelor pulsează, de fapt, în poeticile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al termenului) a limbii, lăsându-se "posedat", cum inspirat a remarcat Nicolae Balotă, de magia Verbului viu. Discursul programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al discursului poetic propriu-zis, are, în primul rând, o funcție de accesibilizare a acestuia din urmă, cu toate că el însuși poate fi citit în dublă cheie: ideologică și estetică. Atunci când vom dezbate problematica atipicului manifest arghezian vom avea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical. În acest sens, discursul-pledoarie referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care poetul-moralist o construiește, întotdeauna atent la forța simpatetică a detaliului. Ficțiunea se naște, foarte ades, dintr-o percepție distorsionată asupra unor evenimente reale, consemnate de presa vremii, al căror element autentic astăzi nu mai are nici o relevanță, chiar dacă, uneori, metatextul ficțiunii restabilește contactul cu realitatea. În acest caz, autorul-narator poate, de pildă, avertiza asupra naturii intermediare, hibride, a demersului său: "Povestirea mea ar fi numai superficial imaginativă, fondul său, sau mai bine zis materialul, aparținând unui univers de fapte, săvârșite
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
originalitatea construcției, mizând, mai întâi de toate, pe individualitatea gestului artistic. Privită ca parte integrantă a creației eminesciene, publicistica politică, implicit polemică, nu este numai expresia unei minți sagace, ci completează osmotic imaginea unui fascinant puzzle, în care textul și metatextul sunt semnificabile în măsura în care sunt corelate contextului. La o primă lectură paralelă, discursul publicistic eminescian și cel arghezian nu relevă urme de consangvinitate. Acestea sunt însă detectabile la cel mai intim nivel, în virtutea filiației care înrudește doi mari creatori (mai întâi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inadecvate, ori supralicitate, într-o direcție greșită, ale creației sale, în momentul apariției Tabletelor din țara de Kuty, autorul se simte dator să-și avertizeze potențialii lectori asupra intențiilor sale, pentru a nu fi, din nou, greșit înțeles. Astfel, în metatextul, dedicat volumului, autorul va specifica, fără urmă de echivoc, că "n-a urmărit să realizeze nici logică, nici succesiune, ci o simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișiunde, fără final și putând sfârși acolo unde vrea cititorul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
romanești - intriga amoroasă - rămâne neschimbată în Vară târzie (1985), un text „despre iubiri în vremuri de pace și război”, dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna pret a porte-ul tuturor. Marian Constandache Obiectele intimismului casnic Oglinda cît și luciul lacului sunt două modalități autonome În sistemul metatextului eminescian. Avem de a face cu o producere de lectură, citim semne pe aceste suprafețe care sunt acum pagini. Tremurul eroului În oglindă dar și cercurile care le face pe apa În care cade sunt toate semne ale scriiturii. Putem
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]