74 matches
-
anticomunist scrie două romane despre viața în exil, Agonie fără moarte și Cîinii. Iar V.V. Stanciu, cel care pledase în procesul de pornografie intentat lui Geo Bogza, criminolog și pionier în victimologie, înainte de a fi publicat la Paris Carnetul unui metec, a scris și publicat în țară Altă lume. Însemnări dintr-o călătorie în America (1927), prefațată de Radu A. Rosetti, care precede cu zece ani Instantanee braziliene, cît și textul conferinței Pledoarii pentru criminalii în literatură (1938).
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
iar autorul cărții notează și ecourile acestei luări de poziție în presa naționalistă, unde se vorbește despre "balega dadaistă", adăugându-se că "nu se poate pretinde românului Tzara bum bum să se exprime altfel" și se denunță "dadaismul, negrii și metecii"... (La rândul său, Aragon nu e mai clement cu "frivolitatea" dadaistului, iar Breton și grupul său se vor mai manifesta o dată, violent, cu ocazia unei noi reprezentații cu piesa lui Tzara, Le Coeur à gaz în iulie 1923, încheiată cu
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
o educație habsburgică în spirit latinist și catolic. într-un cuvînt, pe sol românesc, "capetele cele mai prestigioase politice sau literare au fost capete conservatoare. Liberalii și progresiștii, desțărații și revoluționarii s-au recrutat dintre munteni și de predilecție dintre meteci". Așadar nu se cuvin exagerate simpatiile de stînga pe care le-a manifestat la un moment dat generosul intelectual, care n-a căzut niciodată în capcana comunismului plat, ignobil, cu al său corolar trivial-propagandistic... Ca avocat, Pandrea a pledat, e
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării lui Cioran față de țara și limba sa de adopție (poziția sa de metec), Spania aduce subiectul misticii, Germania pe acela al filosofiei și universității, Ungaria pe cel al xenofobiei și relațiilor lui Cioran cu Codrescu, evident specificul evreiesc duce la discutarea presupusului (sau controversatului) antisemitism al lui Cioran. Toate aceste popoare reprezintă fascinații
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
pe Tolkien pentru obsesia lui pentru limbile nordice și pentru că ar fi lăsat să se înțeleagă o preferință pentru rasa albă și blondă, ceea ce, pricepeți dv. ce semnifică. Doar că nu toți elfii lui Tolkien sunt blonzi și nici toți metecii, răi. Ca să nu spunem că sonoritățile limbii lui Werst duc cu gândul la arabă. Și apoi, Tolkien a fost, înainte de toate, un lingvist excepțional, ceea ce nu se poate spune despre Werst. Arsène Lupin, gentleman cambrioleur Am mai scris în această
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
a trăi sufocat într-un anume loc, a trezit natural opoziția omului demn din el. S-a întîlnit acolo cu o mentalitate, cel puțin în parte, străină vederilor sale. Nu se știe dacă a fost primit în Craiova ca un metec, dar el s-a simțit tratat astfel. (Același sentiment l-a trăit Goga la București.) I se părea că e trimis anume într-un oraș din care intelectualii autentici pleacă și nu vin, chiar dacă nu era așa cum spunea Caragiale". De
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
e greu de intrat în ea - cum nu poți pătrunde în orizont. ŤLocalniciť de origine sau veniți din depărtări, puțini autori par a fi siguri de locul lor în acest Ťmicrocosmosť - care e poate mai vast decît îl întrevăd eu".Metecul e discriminat: Aș fi poate în drept să spun că spațiul literar francez te condamnă la un statut de Ťamatorť și e greu de suportat cînd ai fost un profesionist recunoscut al scrisului". Și o sesizantă comparație: "Mă simțeam, intelectual
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
ambivalentă, invidiosdispreț uitoare, a lui Cioran cu personalitatea lui Scott Fitzgerald, ironizat superior ca „romancier” și încă „american” dar, cu toate acestea, „admirat” pentru „experiența pascaliană” din psihedelicul eseu confesiv Crack-up sunt mici bijuterii de spirit, ca și cele despre „metecii” Cioran și Beckett flanînd prin Paris și evocîndu-l pe Swift (un alt „calomniator al cărnii”, ca de altfel și „misoginul” Eliade, analizat de Ilina Gregori în volumul din 2002...). Cu un atașament deloc comun (și cu atît mai puțin la
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
în care copilărise și în mediile în care trăise ulterior mereu ca „multiplu minoritar”. Citim în cuvântul înainte: „Bunicii și părinții mei au fost evrei de proveniență austro-ungară. Vorbeau maghiara și, ajutător, germana. În copilărie, adolescență, tinerețe, am fost un metec, un alogen, un multiplu minoritar pentru majoritarii dimprejur. Limba mea maternă era maghiara, știam germana și, defectuos, româna; am învățat rusa. Janina, bucureșteancă prin naștere și destin, mi-a schimbat traiectoria. Am optat pentru limba română : la universitate, în publicistică
O viață și o epocă (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4207_a_5532]
-
gândește deja la un titlu pe invers: Am ales dictatura!) vorbesc despre ce se întâmplă dincolo de Cortina de Fier, gazdele amabile - fie ei universitari, editori, jurnaliști sau funcționari culturali - încep a-i privi cu ochi străini și goi. Deoarece acești meteci au nesuferitul obicei de a le vorbi prost limba și a le risipi iluzia internaționalismului umanist-socialist. Dreapta fiind complet discreditată în Franța postbelică și apres de Gaulle, nimic nu se mai poate întreprinde și câștiga de pe pozițiile ei. Un gauchism
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
de amintiri la care toată lumea începe să fie, datorită globalizării, părtașă: "dimineața când mă trezesc/ hotelul de imigranți scârțâie ca o corabie beată/ vecinii se ceartă într-o limbă necunoscută/ tipul de la trei se dă iar cu capul de pereți/ metecul își scoate progeniturile la plimbare/ indianca împușcată în frunte vine de la cumpărături/ au trecut cinci luni de când florence aubenas și interpretul ei/ au fost răpiți în irak pe cinci ianuarie/ ziua de când n-am mai văzut-o nici eu pe
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
am trezit niciodată. Nu am vrut să mă trezesc. Poate doar acum... Școala mergea excelent, comportarea ei era cum nu se poate mai corectă. Rodul efortului nostru se vedea în ea și inima îmi creștea de bucurie. Orgoliul nostru de meteci era satisfăcut. Era frumoasă, inteligentă, prima din clasă de la primară până la bacalaureat, ascultătoare, cuviincioasă... Iar comunicarea cu noi, părinții, era și ea perfectă: ne consulta pentru cele mai neînsemnate decizii, ne împărtășea gânduri, impresii... Iar eu, ca mamă aveam acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o figură notorie, intens mediatizată: profesor universitar fără să fi terminat el însuși nici o facultate și membru al Academiei Române, instituție unde, în ochii literaților, trecea drept mare savant, iar în cei ai filologilor și istoricilor - mare scriitor. Exact ca Odobescu! "Metecul" pogorît din cer la Iași ajunsese la 33 de ani marea figură națională a momentului. O evidentă impostură se află la baza sintagmei "Hasdeu - mare scriitor", ca și a celei de "Hasdeu - mare savant": era rezultatul unei operațiuni de marketing
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
în mod polemic în Franța o dată cu afacerea Dreyfus și cu crearea ligilor reunite în "Action française" a lui Charles Maurras. O definiție care a făcut o lungă carieră internațională, bazată pe excluderea a patru "inamici interni": protestanții, evreii, masonii și metecii. Cel puțin așa îi sistematizează Michel Winock, autor al mai multor studii pe această temă. În fond, neidentitarii se reduc la o singură categorie: străinii. Fie de neam, fie de religie. Evreul devine ținta principală a excluderii fiindcă e considerat
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
examen meticulos al vieții din cetățile grecești, centrul de greutate al întreprinderii stînd în folosirea lexicului epocii. De altfel, Robert Flacelière își arată stofa de filolog, reușind să evoce atmosfera Atenei tocmai prin cuvintele de care făceau uz cetățenii liberi, metecii sau sclavii. Încă o dată se confirmă regula că modul cel mai sigur de a resuscita o epocă e de-a o descrie cu ajutorul expresiilor predilecte ei. De la peltaști și hopliți (tipuri de războinici) pînă la omphalos (proeminența scuturilor spartane) și
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
rămîn latente. În fine, un alt exemplu de inadecvare la tiparul modern: pentru elini, munca nu era doar o corvoadă care îți omora timpul, luîndu-ți răgazul de a contempla frumusețile creației, dar pe deasupra era un act umilitor, hărăzit îndeobște sclavilor, metecilor (străinii care erau tolerați în marginea cetății) și cetățenilor nevoiași. Singurele activități care nu declasau prin statutul lor erau cele „liturgice”, cu remarca obligatorie că „liturghia” însemna atunci „serviciu public” în genere: juridic, politic, educativ sau războinic. În schimb, muncile
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
luare de poziție față de toate lucrurile care există în lume. Acolo am învățat, acolo am renăscut, m-am născut a doua oară, spiritualicește. M.I.: Și n-ați avut, presupun, deși de origine rurală, n-ați avut în nici un fel sentimentul metecului iubindu-i pe Mallarmé și pe Valéry și traducându-i în limba română. Șt. A.D.: Nu, nu, n-am avut. Am fost încurajat în cadrul Cercului literar de colegii mei, dar încurajat așa cum au venit întotdeauna încurajările în Cercul literar. Adică
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
specialiștii jocurilor de noroc sau ai pariurilor la curse: toate aceste categorii etnice și profesionale stau în modul cel mai firesc alături de gangsterii locali, fie ei de tradiție galică sau din valuri de imigranți deja asimilați. Autorul caută, pentru asemenea meteci de regulă violenți, agresivi, imprevizibili, contrapunctul tipologic al unor personaje ,stabile", gazde, așa zicând, de modă veche. Burghezi cumsecade precum Jean-Jacques, mic proprietar de bistrou parizian, ori Johannes și Dieter, cei doi ,nemțălăi" profesori de filozofie, nu foarte buni la
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
fals cosmică din Maramureș, buricul Europei. Ion al Glanetașului a devenit Ion al Planetașului, într-o ?adunătură pestriță de escroci, bișnițari, prostituate, mafioți?, ca în Hotel Europa. Margareta Gyurcsik, de la Catedra de Franceză a Literelor timișorene, a focalizat atenția asupra metecului din romanul Pont des Arts, unde protagoniștii constată la un moment dat că vorbesc în franceză despre limba română, ceea ce ar putea fi o cale de universalizare. Subtextul românesc e permanent în biografia și literatura lui Dumitru }epeneag. Sub parizianul
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
satului și deșteptul satului apare acum, parcă pentru prima oară, snobul, anticonformistul, diferitul, veneticul". Aș adăuga numai un element la această foarte exactă (ne)încadrare: dacă Jul e, în Băltești, veneticul, el devine în orașul Câmpeni, unde merge la liceu, metecul. Snob la țară, în lumea de extracție, scârbit de foștii tovarăși care fac liceul industrial și au rămas, cu gusturile lor muzicale, sub nivelul decenței, chitaristul din trupa Sacru întâmpină reale probleme de adaptare în lumea citadină. Orice ar face
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
cu secolul al V-lea î.e.n., în special sub guvernarea lui Pericle. Se dezvoltau arhitectura, sculptura, științele, artele și filosofia. Atena era o cetate democratică, dar la treburile cetății participau doar cetățenii, nu și sclavii. De anumite libertăți se bucurau metecii (străinii), din rândul lor detașându-se sofiștii. În societatea ateniană, poziția filosofului nu era prea bună; dacă pentru un cetățean obișnuit nu era permis să facă aprecieri oriunde și oricând, pentru un filosof tratamentul era cu atât mai rigid cu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și mai mult decât atât, libertatea va duce la situația în care chiar și relațiile familiale se vor inversa, ajungându-se la o egalitate în care fiul nu va mai avea teamă de tată, ci tatăl de fiu. La fel, metecul va deveni egal cu cetățeanul, iar dascălul se va teme și el de elevii pe care va fi nevoit să îi lingușească pentru a nu fi pedepsit de către aceștia. Relațiile dintre soți și soții vor deveni și ele pline de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sa, lucrul era de la sine înțeles. O cutumă milenară stabilea că băieții trebuie să urmeze meseria taților, iar fetele pe cea a mamelor. Așadar un bărbat „mamoș” era de neînchipuit. În plus, Socrate era un cetățean liber, și nu un metec obligat să-și câștige existența muncind. Munca era o obligație a sclavilor, fiind o rușine pentru nobil (aristos); iar metecii erau disprețuiți în primul rând pentru faptul că se îmbogățeau prin muncă cinstită. Ce enormitate: un bărbat, și încă mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea a mamelor. Așadar un bărbat „mamoș” era de neînchipuit. În plus, Socrate era un cetățean liber, și nu un metec obligat să-și câștige existența muncind. Munca era o obligație a sclavilor, fiind o rușine pentru nobil (aristos); iar metecii erau disprețuiți în primul rând pentru faptul că se îmbogățeau prin muncă cinstită. Ce enormitate: un bărbat, și încă mai mult, un aristos, să facă muncă de femeie!16 Socrate se joacă mai departe pretinzând că îi dezvăluie lui Theaitetos
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]