224 matches
-
de îndoieli, frământat de a găsi răspunsuri, așa cum se întâmplă cu mulți până își găsesc calea cea dreaptă spre Dumnezeu. După ce trecuse prin toate treptele cunoașterii, nefiind străin de marile religii ale lumii, inclusiv cea indiană care promovează credința în metempsihoză, în migrarea eternă a sufletelor până la desăvârșire, după ce suferise ca un orfan de dumnezeu considerându-se “Bolnav în al meu suflet”, se întoarce la matca credinței practicată de părinții, moșii și strămoșii săi. Pentru că este mai puțin cunoscut, transcriu poemul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a răspuns,/ absentă,/ cu vocea mea.". O metempsihoză sui generis, nu doar pe axa timpului, ci și în câte un plan orizontal al său, este posibilă dacă se pornește - așa cum o face poetul - de la premisa că "separații clare/ se pot face numai între lucruri nu și între ființe
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a lui Mignard părea o oglindă în care se privea și se vedea, costumată ca-n secolul al XVII-lea, pentru a-și face un anacronic autoportret. Prin
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă pe care șui și nu-mi stă nimeni gaj. până mai ieri sorbeam tuberculoză din țigarete cu bacilul Koch și-n pajiștele de metempsihoza târziu mă spovedeam la vreun paroh. mai bine sorb un vin, ca vinu-i sânge, pe care-l pune-n predici chiar Iisus. vinul e bun și nimeni nu se plânge, v-o spun poeții dacă nu v-au spus. Omar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe dreapta. cu stânga dinspre inima stau paj, că nu se știe cât de-naltă-i treaptă pe care șui și nu-mi stă nimeni gaj. până mai ieri sorbeam tuberculoză din țigarete cu bacilul Koch și-n pajiștele de metempsihoza târziu mă spovedeam la vreun paroh. mai bine sorb un vin, ca vinu-i sânge, pe care-l pune-n predici chiar Iisus. vinul e bun și nimeni nu se plânge, v-o spun poeții dacă nu v-au spus. Omar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
căreia aș fi. - Oltean, de altfel, sunt pe sfert, mama născându-se la Mannheim (cu un cuvînt joycian: Mamannheim!), din alsacieni și levantini. - Dupa simpleroze și tautofonii au venit holorimele, care pot fi considerate un fel de "rime totale". Ce metempsihoza poetica ar putea urma după holorime? Ne recomandați " Un castel în Spania pentru Annia" și "Caragialeta", volume anunțate la Editură Brumar? - Dupa Holorime, logic vorbind, nimic. Cronologic, însă, poate urma orice: Un castel în Spania... că și Caragialeta. (Care, la
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a nu cunoaște, este iluzorie. Lumea existând te obligă s-o percepi. Fiecare trezire este o reconstituire a acestui eu programat care își caută punctele de sprijin și referință. O metempsihoză zilnică! Ea începe prin încercarea de a se auto-identifica. Din somnul profund el se trezește fără să poată aduce cu sine ceva din ce a avut. Și atunci își pune întrebarea legitimă asupra propriei sale identități. Cine sunt, de unde vin
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
cu totul modest, situat undeva în zonele eșecului. Singurul merit al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care avea la temelie teoria metempsihozei. Și o observație. Nu personajul Toma Novac expune teoria metempsihozei, ci cel numit Aleman. Remarcabil în toate e densul studiu despre Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care avea la temelie teoria metempsihozei. Și o observație. Nu personajul Toma Novac expune teoria metempsihozei, ci cel numit Aleman. Remarcabil în toate e densul studiu despre Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în 1914, lungă vreme, în Germania, la Leipzig, averea moștenita (de
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
epoca e numită cu precizie (și nu e lăsată pur și simplu într-un timp indefinit) nemulțumirea unor tineri istorici (cum erau Panu și Lambrior) e justificată. A-i incrimina pe aceștia pentru a nu fi înțeles delicata chestiune a metempsihozei n-ar fi, iarăși, corect. Cu atât mai mult cu cât memorialistul se disculpă din timp, așezând accentul său critic altundeva decât în planul ideației: „Necontestat că Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
s-a întins până târziu în noapte, acesta stăruie asupra atitudinii lui Eminescu: „Nu-mi aduc aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte de teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată ș...ț Eminescu nu a discutat cu noi. Rămăsese istovit după citire, se vedea că citind nuvela trăise viața sărmanului Dionis și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
scrie memorialistul printre rânduri, dădea chiar impresia că a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât un avatar al lui Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t . A s t f e l , p e l â n g ă reală, seamănă, ca în basme, ca două „cugetătorului sărman” s-au îmbrăcat cu metempsihoza Zoroastru - Dan - picături de apă. Sfioșenia ideală, pilda rodnicia iubirii împlinite a Mariei reale. Dionis, cititorul descoperă în opera lui mută pentru trăirea firească și intensă a „Travestită în băiet”, Maria îl vizitează și Eminescu și puterea iubirii de a
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
aparent metaforic de „Evul miez”, care ne conduce spre esențe, spre esența lumii, nu spre aparență, spre conținut și nu spre formă. Astfel, pentru poet, domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de exemplu, este numai bună de translatare - eventual prin metempsihoză - cum face eroul nuvelei „Sărmanul Dionis”. În istoria umanității, pe care o vede plină de nașteri, înfloriri și decăderi (în sens ciclic, precum avea s-o figureze marele istoric Arnold J. Toynbee, în secolul al XX-lea[11]), Evul Mediu
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Théophile Gautier (în speță Avatar) și Avatarii faraonului Tla (să nu uităm, titlul îi aparține lui G. Călinescu) e spulberată lansează simultan o serie de întrebări bine țintite. Cum ar fi aceea privitoare la eterna confuzie dintre varianta popularizată a metempsihozei și concepția foarte pragmatică a locuitorilor piramidelor. Între India pe înțelesul tuturor și Egiptul tăinuit de toți nu există prea multe rute ideatice. Realitatea istorică a conducătorului Tla - de fapt Tlas - derivă și ea dintr-o eroare de lecțiune, încetățenită
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
corespondențe de-a dreptul incredibile între cele două romane - ce aventură pasionantă! Adam și Eva "romanul metafizic" al lui Liviu Rebreanu, apărut în 1925. Cele șapte povești de dragoste care se petrec în secole și locuri diferite trimit la teoria metempsihozei și la mitul androginului și arată tentativa scriitorului de a absorbi tradițiile într-o istorie a sufletelor pereche care se caută de-a lungul a șapte existențe. Liviu Rebreanu numește Adam și Eva "cartea iluziilor eterne" și mărturisește că îi
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
fascinul decrepit-decadent al clădirilor dintr-un București peste care vremea a trecut nemiloasă, farmec care apare și la regizorii români. Ceea ce deopotrivă îl fascinează pe regizor sunt chestiunile de metafizică, de filozofie în care se amestecă mitologia indiană cu tema metempsihozei, yoga și budismul cu tema dublului, doppelgänger, dezvoltată pe filiera moștenirii romantice și asupra căreia regizorul apasă consistent, cu o proporție necesară de ocultism scientologic, unde sarea și piperul o constituie experimentele privind electricitatea și obținerea unui Übermensch de către savantul
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Arghezi, Mateiu Caragiale la Radu Petrescu și Șerban Foarță. Dar este Macedonski măcar preponderent baroc? S-a demonstrat suficient de convingător și prezența romantică a poetului Nopților (ideea pitagoreic-platoniciană a frumosului ca lege a armoniei cosmice, teoria arheului și a metempsihozei, ocultismul, socialismul utopic, funcția spiritualist-simbolică a naturii, poza byroniană a semeției demonice, poza lamartiniană în peisaj, grandilocvența filosofantă a la Victor Hugo, picturalitatea exotică în felul lui Gauthier etc.), spre a nu mai vorbi de caracteristicile sale simboliste sau de
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
pe viață. Copilul, una-două, recită poezii pe care i le-ar fi dictat Cel-de-sus; dar puerilitatea compactă a stihurilor exclude hotărît o asemenea sursă. O telespectatoare intervine prin telefon, declarînd că a traversat ea însăși o experiență similară. Reîncarnarea și metempsihoza sînt, ce-i drept, tabu pentru biserică, dar n-ar trebui să fie, întrucît Biblia a fost epurată! Toți cei care trec prin moartea aparentă povestesc aceleași lucruri, așadar, prin repetiție, ele devin dovezi științifice... Dragă E. L.1, Renunță
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
psihice; iar alții îl socotesc reincarnarea lui Homer, a autorului celor O Mie și Una de Nopți, a autorului lui Popol Vuh, ba chiar a lui Alexandre Dumas sau James Joyce; dar există obiecția că Homer nu are nevoie de metempsihoză, dat fiind că nu a murit niciodată și a continuat să trăiască și să compună peste milenii. El este autorul, în afară de cele două poeme ce i se atribuie de obicei, al unei mari părți a celor mai cunoscute narațiuni scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acestui adevăr și adeseori se vedeau oameni împrumutând considerabile sume de bani pe simpla promisiune, că li vor fi înapoiate în cealaltă lume. Sufletul își conserva acolo pasiunile, obiceiurile și identitatea sa, pe care nu i le putea șterge preschimbările metempsihozei căreia el era supus. Ceremonii la moarte. Înmormântările se făceau simplu și fără nici un lux. Mormintele lor erau numai niște brazde, căci de ar fi fost săpate adânc ori ar fi fost adăpostiți sub monumente, se credea că morții vor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumi prin lumi și alte lumi prin lumi". Versurile acestea care cu explicațiile lor destabilizează și mai mult cititorul apar în volumul Clepsidra din 1966. De foarte tânăr, Ilie Constantin gândește sintetic, figurează poetic și crede, după toate aparențele, în metempsihoză.
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
Occidentul?" ,,Ambele, aș face naveta." În legătură cu reîncarnarea i-am reprodus un banc vechi, în vogă pe vremea lui Ceaușescu. Cînd măcelăriile erau goale ca niște cochilii de scoică și carnea era la noi fata morgana, circula întrebarea : ,, Care este culmea metempsihozei?" Răspuns: ,,Reîncarnarea măcelăriilor." L-a amuzat enorm bancul și l-a notat, ca să-l spună mai departe. L-am mai întrebat cum poate un scriitor mare să se mențină egal cu el însuși. Creația e o pantă abruptă, mi-a
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
miez, filozoful vrea să transmită în ultima clipă un mesaj. În privința mesajului sunt cîteva nuanțe care se desprind din lectura cărții. Prima este că, în ochii grecilor, moartea nu era finis, capăt de drum, ci trecere spre altceva, credința în metempsihoză luînd morții severitatea macabră a sfîrșitului definitiv. Murind, grecii treceau în altă etapă a existenței. Acesta e motivul pentru care filozofii sfîrșeau fără să facă din deces o tragedie, grija lor fiind îndreptată mai curînd spre reîncarnarea viitoare decît spre
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]