245 matches
-
acțiune al HS implică cuplarea ligandului și a ADNului, dar pentru ca să se producă transcripția este nevoie de proteine coreglatoare. Acestea sunt de două tipuri, co represori și co-activatori, și funcționează printr-o multitudine de activități enzimatice de tip acetilare, deacetilare, metilare, ubiquitinare și activitate kinazică. Evenimentul final este transcripția, care este un proces complex, ce necesită zeci de proteine. Unele determinări au demonstrat recrutarea a cel puțin 46 de factori lângă un promoter gol pentru ca să aibă loc transcripția. Odată ce complexul proteic
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
a se oxida la dihidro-folat. Condițiile kinetice favorizează cea de-a doua reacție, iar 5-metil tetrahidro-folatul est reciclat în tetrahidrofolat, menținând un supliment adecvat de 5,10 metilen-tetrahidrofolat pentru sinteza normală de deoxi-timidilat. Reciclarea este cuplată cu o reacție secundară, metilarea homocisteinei la metionină (catalizată de metionin-sintază). Această reacție necesită cobalamina ca și coenzimă care preia o grupare metil de pe 5 metil tetrahidro-folat și o transferă către homocisteină. Moleculele de folat pot să conțină un rest glutamil terminal (monoglutamat) sau mai
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
cu care aceasta se asociază și reacționează. O direcție interesantă este cea a fenomenelor epigenetice, într-un sens foarte general acestea acoperind trecerea de la un genotip particular la fenotip. În genetică, între mecanismele epigenetice descrise un loc important îl ocupă metilarea ADN-ului, prin care o genă sau o regiune a unei gene este împiedicată să se exprime, datorită modificării structurii chimice a ADN-ului (Jablonka și Lamb, 2002). Dezvoltarea umană normală presupune o serie de procese epigenetice care sunt mijlocite
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Dezvoltarea umană normală presupune o serie de procese epigenetice care sunt mijlocite de acest mecanism, pentru a se putea face trecerea de la embrion, făt, nou-născut, copil, la adolescent, adult, vârstnic. Dar infecțiile sau dieta pot de asemenea afecta procesele de metilare. Prin inhibarea cvasi-permanentă a expresiei genice, ca urmare a unor agenți toxicologici, este afectată capacitatea organismului de a se adapta la mediu. Interesant este faptul că unele patternuri epigenetice de expresie a genelor poate fi moștenită și poate afecta inclusiv
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
capacitatea organismului de a se adapta la mediu. Interesant este faptul că unele patternuri epigenetice de expresie a genelor poate fi moștenită și poate afecta inclusiv bolile cu transmitere genetică. Astfel, prin așa-numitul proces de imprinting genetic, patternul de metilare prezent la unul dintre părinți este transmis la copil și în unele cazuri a fost asociat cu patternuri patologice diferențiate. Din punct de vedere pragmatic, una dintre primele aplicații - inclusiv din punct de vedere comercial, dar și medical - ale descoperirilor
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
analizată din perspectiva dezvoltării. Sindroamele Prader-Willi și Angelman, deși clinic diferite, sunt caracterizate prin pierderea funcției a două regiuni strâns legate, situate în partea proximală a brațului lung al cromozomului 15 (15q11-q13). Particularitatea tulburărilor constă în pierderea funcției alelei, prin metilare (mecanism epigenetic, descris într-un capitol anterior), care provine de la mamă (sindrom Angelman, în 70% de cazuri), sau de la tată (sindrom Prader-Willi, în 75% din cazuri). Mecanismul responsabil este cel al așa-numitei amprentări sau întipăriri genetice (imprinting genetic). Sindromul
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
p-cumaric este transformat printr-o reacție de ortohidroxilare a fenolilor cu ajutorul complexelor enzimatice fenolazice, în acid cafeic, ferulic și sinapic. Introducerea celei de-a doua grupe OH la acidul p-cumaric, în orto față de prima, este catalizată de o fenolază. O-metilarea acidului cafeic la acid ferulic, de unde rezultă grupările metoxil ale ligninei se realizează cu ajutorul grupării S-metil a metioninei. 23 Acidul 5-hidroxiferulic se găsește mai rar în plante sau în cantități reduse, ceea ce se poate explica prin metilarea foarte rapidă
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
fenolază. O-metilarea acidului cafeic la acid ferulic, de unde rezultă grupările metoxil ale ligninei se realizează cu ajutorul grupării S-metil a metioninei. 23 Acidul 5-hidroxiferulic se găsește mai rar în plante sau în cantități reduse, ceea ce se poate explica prin metilarea foarte rapidă a noii grupări meta-hidroxil, de către o catechol-O metiltransferază, pentru formarea acidului sinapic. Acizii sinapic și ferulic constituie originea grupărilor vaniloilși siringoildin structura ligninei. De altfel, acidul sinapic este convertit de 6 ori mai repede în sinapil-lignină, decât coniferil-lignină
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
solvenți organiciă. Caracterizată printr-o funcționalitate preexistentă, lignina este transformată în procesul de separare sau este modificată ulterior prin reacții chimice clasice din chimia organică, specifice acestui polimer: alchilare și dezalchilare; oxialchilare; aminare; carboxilare și acilare; halogenare și nitrare; hidrogenoliză; metilare; oxidare și reducere - chimică, electrochimică, microbiologică - polimerizare; sulfometilare; sulfonare; fosforilare; grefare; formare de compozite. Caracterul adeziv al ligninei este o proprietate care permite utilizarea acesteia la fabricarea materialelor compozite sau stratificate din plăci lenoase. Se are în vedere elaborarea unei
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
metanol anhidru și acid clorhidric concentrat. Acest tratament conduce la esterificarea acizilor carboxilici conform reacției generale: RCOOH + CH3OH RCOOCH 3 + H2O Tratarea cu aldehidă formică și acid formic a avut drept rezultat modificarea grupelor funcționale amino, deoarece se produce o metilare a aminei conform reacției: RCH2NH2 RCH2N(CH3)2 + CO2 + H2O Modificarea grupelor funcționale fosfat a fost realizată prin tratarea cu (C2H5O)3P, în anumite condiții și nitrometan (CH3NO2), când are loc esterificarea grupărilor fosfat ale acidului ortofosforic. După extracția fracțiunilor
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
de către histamină, metil-histamină și dimetil-histamină este antagonizată de tioperamină. Având localizare pre-sinaptică, receptorii H3 permit histaminei să participe la controlul propriei sale eliberări de la nivelul fibrelor histaminergice. Inactivarea histaminei se realizează în două etape. Într-un prim moment are loc metilarea acesteia de către enzima N-metil-transferază, utilizând radicalul metil al S-adenozilmetioninei. Metilhistamina rezultată este supusă apoi dezaminării oxidative și transformată în acid metilimidazolacetic. O altă cale de inactivare este reprezentată de participarea histaminazei la inactivarea histaminei în acid imidazolacetic urinar. Căile metabolice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și de modulator al activității și metabolismului cerebral. Activarea adenilatciclazei de către histamină a fost observată în hipocamp, hipotalamus și neocortex. Unele antidepresante par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă, de către histaminaza (diaminoxidaza) tisulară sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina Enteramina sau 5-hidroxitriptamina, îndeplinește - ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
picurilor de masă 194 și 197. Pe cromatogramă, cafeina cu masa 194 are picul mai mare decât cea cu masa 197. Ariile de sub picuri pot fi determinate. Izotopul stabil folosit în aceste determinări este deuteriul D. Cafeina-D3 este obținută prin metilarea 1,3-dimetilxantinei. METODE IMUNOENZIMATICE Sensibilitatea și simplitatea unei metode analitice este îmbunătățită atunci când poate fi folosită detecția selectivă. Datorită detecției selective, o probă dintr-un complex poate fi analizată cu minime pregătiri. Imunoanaliza a fost aplicată la molecule mici
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
acest punct de vedere, tumorile pot fi clasificate în MIN+ și MIN-. Cele MIN+ prezintă alele suplimentare pentru o bună parte dintre toți markerii testați, indiferent de localizarea lor cromozomală. La bacteria Escherichia coli a fost descris sistemul Dam de metilare a Adeninei din secvența GATC, la un anumit timp după replicare. Sistemul Dam identifică catena matriță și corectează selectiv catena nou sintetizată, numai dacă Adenina nu a fost încă metilată. Sistemul enzimatic Dam recunoaște, excizează împerecherile eronate și le înlocuiește
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se supun regulilor Watson-Crick (A=T; T=A G≡C; C≡G), precum și erorile de includere (adițiile de nucleotide care generează o buclă extrahelicală) ce au loc in cursul sintezei replicative a ADN, intră sub incidența activității MRS. Starea de metilare a Adeninei de la nivelul leziunii (erorii) se constituie în semnal care poate amorsa acțiunea cascadei MRS. Prima componentă a cascadei este o proteină de legare la ADN monocatenar, desemnată ssb (de la Single-Strand Binding) și apoi o suită de enzime de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a cascadei este o proteină de legare la ADN monocatenar, desemnată ssb (de la Single-Strand Binding) și apoi o suită de enzime de reparare, incluzând MutS cu rolul de a recunoaște erorile, MutH ce funcționează ca endonuclează activă în stare de metilare, MutU, cu funcție de ADN helicază II, ce despiralizează catenele dublului helix, ExoVII, cu rol de exonuclează 5’→ 3’, ExoV, cu funcție de exonuclează 3’→ 5’etc. Cascada este încheiată de enzimele de polimerizare (de tip ADN polimeraza III) și în final
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ceea ce va bloca diferențierea pentru a dobândi un fenotip malign acut, pe deplin exprimat. Acest tip de criză blastică generală va fi definit prin diferențierea programului specific, blocat în cursul evoluției CML spre criza blastică. Aceasta se poate realiza prin metilarea progresivă a insulelor CpG. Analiza ADN prelevat de la pacienți cu CML a arătat existența insulelor CpG submetilate, în momentul diagnosticării, dar prezintă invariabil metilarea insulelor CpG, în CML avansat. Acesta este un indiciu al faptului că inactivarea genică poate fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diferențierea programului specific, blocat în cursul evoluției CML spre criza blastică. Aceasta se poate realiza prin metilarea progresivă a insulelor CpG. Analiza ADN prelevat de la pacienți cu CML a arătat existența insulelor CpG submetilate, în momentul diagnosticării, dar prezintă invariabil metilarea insulelor CpG, în CML avansat. Acesta este un indiciu al faptului că inactivarea genică poate fi realizată prin mecanisme epigenetice. Dacă metilarea ADN este evenimentul inițial sau evenimentul care consolidează, este mai puțin important decât faptul că secvența primară a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN prelevat de la pacienți cu CML a arătat existența insulelor CpG submetilate, în momentul diagnosticării, dar prezintă invariabil metilarea insulelor CpG, în CML avansat. Acesta este un indiciu al faptului că inactivarea genică poate fi realizată prin mecanisme epigenetice. Dacă metilarea ADN este evenimentul inițial sau evenimentul care consolidează, este mai puțin important decât faptul că secvența primară a ADN nu a fost afectată. Faptul este de o importanță deosebită, deoarece lasă deschisă posibilitatea reversiei inactivării genei supresor tumorale pentru a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sporadice mamare sau ovariene. Totodată, nu trebuie exclusă posibilitatea ca în neoplaziile sporadice, LOH să altereze și alte gene din cromozomii 17q și 13q. Genele brca1 și brca2 pot fi inactivate prin alte mecanisme decât prin mutația somatică. De exemplu, metilarea dobândită a insulelor CpG din regiunea promotorului genelor implicate în malignizare a fost raportată în multe neoplazii și a fost asociată cu represia transcrierii acestor gene. În cazul unor paciente cu forme sporadice de cancer de sân, a fost raportată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dobândită a insulelor CpG din regiunea promotorului genelor implicate în malignizare a fost raportată în multe neoplazii și a fost asociată cu represia transcrierii acestor gene. În cazul unor paciente cu forme sporadice de cancer de sân, a fost raportată metilarea promotorului brca1. Există și posibilitatea ca brca1 și brca2 să funcționeze normal iar neoplaziile sporadice să fie cauzate de mutații în alte gene. Potrivit datelor actuale, se consideră că există cel puțin încă o genă cu impact semnificativ în apariția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dusă la termen, cresc riscul pentru neoplazia de sân. Riscul de apariție a neoplaziei ovariane este crescut de menarha timpurie, menopauza târzie și de numărul mic de sarcini și este redus de utilizarea contraceptivelor orale. Capitolul 27 EPIGENETICA NEOPLAZIEI. ROLUL METILĂRII ADN ÎN CARCINOGENEZĂ Cancerul reprezintă o reprogramare genetică a unora dintre celulele normale, care sunt orientate spre o evoluție anormală. Această transformare face ca asemenea celule să crească și să se dividă haotic, fără legătură cu nevoile organismului ca întreg
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în descendența celulară, prin mecanisme epigenetice. Procesul epigenetic poate fi definit ca o modificare a expresiei genice, transmisibilă în descendență, dar care nu implică schimbări (mutații) în informația genetică primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția histonelor canonice cu variante ale acestora, remodelări ale cromatinei prin intermediul proteinelor non-histonice, intervenția ARN de intereferență (ARNi). Metilarea ADN este modificarea epigenetică cel mai bine studiată. Metilarea ADN este implicată într-o mare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mutații) în informația genetică primară, adică în secvența de nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția histonelor canonice cu variante ale acestora, remodelări ale cromatinei prin intermediul proteinelor non-histonice, intervenția ARN de intereferență (ARNi). Metilarea ADN este modificarea epigenetică cel mai bine studiată. Metilarea ADN este implicată într-o mare varietate de procese celulare. La mamifere a fost identificată, clonată și caracterizată gena care codifică sinteza enzimei ADN metiltransferază cu o afinitate bine exprimată față de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nucleotide din ADN. Modificările epigenetice includ: metilarea ADN, modificarea post-translațională a histonelor și substituția histonelor canonice cu variante ale acestora, remodelări ale cromatinei prin intermediul proteinelor non-histonice, intervenția ARN de intereferență (ARNi). Metilarea ADN este modificarea epigenetică cel mai bine studiată. Metilarea ADN este implicată într-o mare varietate de procese celulare. La mamifere a fost identificată, clonată și caracterizată gena care codifică sinteza enzimei ADN metiltransferază cu o afinitate bine exprimată față de substratul ADN hemimetilat (Herman și colab., 1995; 1998; Thibodeau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]