48 matches
-
menthe, pe care Zaouf îl pusese pe una dintre măsuțele joase, pentru cafea, și pe care, după ce îl băuse, înțelesese cât era de epuizată. Picioarele i se umflaseră și curelele încălțărilor îi săpaseră dungi pe piele. "Ai s-ajungi o metisă", îi spusese Mehria, dar era prea uluită ca să îl creadă. Încăperea încinsă și parfumată îi dădea impresia că se odihnește pe o saltea cu ierburi de mare. Zgomotele intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească Dumnezeu s-o începi prost". Gustul sîngelui izbucnit pe buza de jos era dulce-acrișor. Semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
corectitudinii politice. J.K. Rowling e englezoaică, iar comunitatea micilor vrăjitori de la Hogwarts reflectă multiculturalismul britanic: albi, negri, asiatici (mai ales indieni). Ei, dar cînd vin fetele franțuzoaice de la Beauxbatons, să dai cu tunul și nu dai de vreo mulatră sau metisă sau negresă sau asiatică printre ele...
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
micul ecran a apărut o nouă prezentatoare: o asiatică născută pe undeva, prin marginea Africii dinspre peninsula Arabică. Un „cocteil” uluitor. Poate fi cineva împotriva amestecului de rase? La parăzile modei, la Miss Univers, cele mai superbe creaturi sunt, adeseori, metise. Dar noua prezentatoare e disgrațioasă, e neplăcută la vedere, adică: e urâtă. O figură cabalină, un ochi mai sus decât celălalt, niște buze subțiri, trase cu rigla. Există urâte interesante, simpatice, ba chiar atrăgătoare; ochii asimetrici pot avea un șarm
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
sau meșteșugarii locali îmbie turistul rătăcit pe străzile Cozumelului. Următorul punct turistic inclus în traseul nostru a fost orașul Belize. Belize se bucură de o mare varietate culturală, lingvistică și etnică. Aproximativ 200,000 de locuitori de origine creola, garifuna, metisa, spaniolă, maya, engleză, menonita, libaneză trăiesc în armonie în acest paradis tropical. Principala atracție turistică o constitue reciful Belize, cea mai lungă barieră de recif din emisfera vestică. Au urmat două zile de navigat pe mare ... nimic nu poate fi
PLECATA, FARA ADRESA... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355181_a_356510]
-
este cunoscută lingua franca. Or, pentru cineva pasionat de istorie și de povești, lingua franca, limba francilor, e the stuff that dreams are made of, vorba lui Șam Spade, eroul lui Dashiell Hammett din Șoimul maltez. A fost o limbă metisa, vorbită în jurul și pe navele Mediteranei, din secolul al XI-lea până în secolul al XIX-lea, atât de marinari, negustori, armatori, pirați, pescari, corsari, curve, sclavi și renegați, cât și de locuitori respectabili ai orașelor și porturilor lui Mare Nostrum
Ascultați „Marea cu sarea” cântată într-o limbă care probabil vă va suna surprinzător de cunoscut () [Corola-blog/BlogPost/337809_a_339138]
-
Se poate decela, în sfârșit, la temeiul impulsului liric, și al conștiinței estetice, o - vagă - confruntare a marilor arhetipuri (Masculin/ Feminin) : Poemul acesta va întrerupe prin atingere/ Deformarea scheletului/ Uman.../ Stimulându-i elanul; orientându-i creșterea/ Într-o direcție necunoscută...//... Metisă, scrierea ; androgin, autorul..., resursele manifestărilor de suprafață (fenotextul) fiind situate, mereu, foarte adânc și foarte departe, în fundamente. * Marcel Turcu scrie, deci, o poezie a non-imanenței, o poezie de factură intelectuală, ce ajunge la spirit dinspre rațiune, mai degrabă decât
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții lor: . . . Era pictorul Greg, malt, încovoiat, cu Mika-Le, lemnoasă și mică, și disproporția lor se proiecta izbitoare. 104 . . . Apoi prințul Maxențiu, livid, cu făinăreasa neagră ca o metisă, pereche fără de simțul culorilor care se îmbină. . . . . . Monseniorul trecea spânatec, cu mâini drepte, rezemate pe genunchi, într-un automobil mare, având alături pe nepotul lingav. . . . . . Elena parcă scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gloanțe din caleașca lui. Nimeni nu-l oprea să-și petreacă toată ziua În caleașcă, dar pe la șase, cînd Începea să se lase Întunericul, venea după el o fată, despre care mama lui, care era o femeie fermecătoare, spunea: frumoasă metisă, poate că se trage dintr-un indigen de viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În brațe, Îl lipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea să se lase Întunericul, venea după el o fată, despre care mama lui, care era o femeie fermecătoare, spunea: frumoasă metisă, poate că se trage dintr-un indigen de viță nobilă, din vreun inca, niciodată nu poți să știi. Metisa care ar fi putut să se tragă dintr-un inca Îl scotea pe Julius din caleașcă luîndu-l În brațe, Îl lipea de sînii ei superbi care se profilau sub bluza albă a uniformei și nu-i dădea drumul decît atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele și, picioarele copilului. Julius o privea cu zîmbetul pe buze și Îi punea Întotdeauna aceleași Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum zic Cintita În loc de Cinthia, Julito În loc de Julius, ce oroare!“ Vorbea cu cineva la telefon, dar Julius abia auzea ce spune, fiindcă, ajungînd la fundul farfuriei de supă și de atîta legănat, i se Închideau pleoapele, adormea Încet-Încet și, gata, metisa cea frumoasă Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se văd bine și cordonul Îi Încinge strîns mijlocul, șoldurile sînt late, puternice, cum e mai bine. Din capătul celălalt al sufrageriei, doamna o privește, discută despre altceva, dar se uită la ea: n-are gusturi proaste Victor, e frumoasă metisa, cam plinuță dar frumoasă, părul n-are nimic neobișnuit, dar e frumoasă, cu picioarele solide, e bine Împlinită, e de cîțiva ani dădaca lui Julius, de cînd s-a născut, e frumoasă și e mîndră, uite cum se privește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
are nimic neobișnuit, dar e frumoasă, cu picioarele solide, e bine Împlinită, e de cîțiva ani dădaca lui Julius, de cînd s-a născut, e frumoasă și e mîndră, uite cum se privește În oglindă, eu sînt urîtă, e frumoasă metisa... Și vulpoiul de Victor, a și pus ochii pe ea, uite cum Îi face Vilmei cu ochiul, Își fac semne prin oglindă. Desigur că s-a adus tortul cu lumînările care trebuie stinse, deși Rafaelito ar fi preferat să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dumneata de unde știi? — Dar poate că dumneata ai de ascuns vreo taină... Sărmanul Victor era nerăbdător, Își simțea palmele asudate. — Crezi? Un zîmbet, urmat de trei suspine ușoare și privirea caldă a ochilor ei negri și strălucitori: frumoasă de pică metisa. Poate te-a fermecat scamatorul, spune. — Doamne IIisuse Hristoase! Ce tot spui? Nu vezi că e Însurat? — Cum or fi trăind oamenii ăștia?... Cică sînt artiști... — Ai văzut ce de porumbei scotea din pălărie? — Nu e decît o scamatorie. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și Vilma apăru deodată În costum de baie, unul pe care i-l dăruise doamna și care-i venea de minune. Părea o dansatoare de cabaret cu gesturile acelea studiate care n-o prindeau de loc. Ce-i drept, Însă, metisa era superbă și Palomino Îi făcea poze cu duiumul, din toate unghiurile, În alb și negru, pînă și În tehnicolor, cum spunea el și orele treceau, iar bietului Julius i se urîse așteptînd. În cele din urmă o zbughi. Recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nefericită, căci, de Îndată ce și-a văzut portretul, Vilma izbucni pentru a nu știu cita oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un ochi pe jumătate Închis și corpul Îi ardea tot. Frumoasa metisă gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care Încheiase pace definitiv, se iertaseră una pe alta metisele, ca În mitul grecesc, se Împăcaseră prin luptă, prin durere. Sălbatica sosi prefăcîndu-se calmă și gata să-și ajute colega, dar Vilma văzu că, după ce intrase ea În sufragerie, Julius vorbea și mai mult și mai repede ca Înainte, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic față de copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius. Dar după cîteva zile Începu să nu mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius se așeză la masă Înconjurat de servitori. După marea păruială de la Chosica, Nilda și Vilma se Înțelegeau de minune; totuși, el observă că În dimineața aceea ceva nu era În ordine. Sălbatica se uita prea mult la ea, iar metisa din Puquio n-o Învrednicea nici măcar cu o privire. Apariția lui Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
milă măcar azi, ba chiar spusese că era vina lui Santiaguito. — Ascultă, Susan, băiatul a Început să iasă cu fete; e firesc să vrea și el să se distreze... În Lima, la vîrsta lui, nu-i ușor de găsit așa ceva... Metisa e drăguță și uite așa stau lucrurile... — Da, darling, dar ea nu-i vinovată. De unde ai scos-o și pe asta, Susan? Dar, darling, a Încercat să se apere... — O fi avînd și remușcări... nu cumva crezi că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și dea seama Încă o dată că putea să apară goală Într-o secvență de film, la fel și Vilma, ce păcat, ce coșmar, biata Vilma ar fi putut să apară cu succes Într-o asemenea scenă, cu corpul ei de metisă, cu forme pline, Într-un film mexican, actrițele mexicane sînt mai plinuțe, ca Vilma, biata de ea, Juan Lucas o s-o dea afară, sărmanul Julius. Se duceau la club, undeva la sud de Lima, invitați la masă de niște prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi, ființe omenești, sindicat, plîngeri și alte asemenea bazaconii, Susan și tu plîngîndu-le de milă, moartă de frica, spunîndu-le că ții la ei, spunîndu-le că o să-l pedepsești pe Santiago și metisa aia, bucătăreasa, te mai Întreabă cum și tu, Susan, tu nici măcar nu știi ce să-i răspunzi, Îți cer să-l dai la internat și tu te cobori pînă acolo Încît le dai explicații, tu le spui că acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vilma le Întinse mîna și-i bătu ușor cu palma pe umăr pe Celso, Daniel și Anatolio. Apoi o Îmbrățișă pe Nilda și-i ținu cîteva clipe În brațe sugarul, care Începu imediat să zbiere, toate astea la bucătărie. Frumoasa metisă din Puquio i-l Înapoie Sălbaticei și o Îmbrățișă pe Arminda care amuțise, ca o icoană a fatalității, cît timp durase această scenă. Nilda astupă gura copilului ca să-i poată spune să se ferească de bărbați, ai grijă Vilma, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama bolnavă și mi-au scris să mă duc cît mai repede. Susan Își ceru mii de scuze pentru că uitase să-i trimită banii, Îl trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]