27 matches
-
Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este ușor tronconic, costat, cu stilul scurt și gros. Polenul este steril, puțin abundent. Cârceii sunt glabri, adesea bifurcați. Frunza adultă este mijlocie, ușor alungită, cu mezofil neted și glabru, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt variabile ca formă, putând fi oviforme sau sub formă de U, iar cele inferioare au formă de V. Sinusul pețiolar este deschis sub forma literei V sau liră, cu unul
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
și reprezintă pierderea unei însemnate cantități de apă absorbita la nivelul rădăcinii și preluată de vasele conducătoare lemnoase. Ajuns la nivelul frunzelor, excesul de apă este eliminat. Suprafață mare de contact cu atmosfera, stomatele numeroase (mai ales pe epiderma inferioară), mezofilul bogat în cloroplaste și spațiile intercelulare din țesutul lacunar contibuie la o activitate fotosintetica ridicată și, deci, la o transpirație intensă. Transpirația determina absorbția pasivă a apei cu substanțele minerale, asigură circulația ascendentă a acesteia, precum și turgescenta normală a tuturor
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
prezent pe fața frunzelor sub forma a numeroase pete albe-gălbui de puf, de 2-3 mm în diametru. 3. "Incurvaria Masculella", un fluture maroniu ale cărui larve ciuruiesc punctual frunzele. În stadiul larvar, aceste insecte se hrănesc cu sucul celular al mezofilului frunzelor, debilitând arborele. Teiul a suferit trei tratamente majore și continuă să fructifice anual. Trunchiul este consolidat cu manșoane (cercuri) de metal, iar ramurile sunt sprijinite în console. La 4 august 1950 Iașiul a fost lovit de o furtună cu
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
variind de la larg deschis, în formă de acoladă, U sau V, deschis în formă de liră, V sau U, închis, de diferite forme (invers ovoidal, circular) sau cu lobii complet suprapuși. O particularitate întâlnită în cadrul sinusului pețiolar o reprezintă lipsa mezofilului, sinusul fiind delimitat direct de nervură (Chardonnay) sau prezența unui dinte în interior (Băbească neagră, Pinot noir). 1.4. Dinții , reprezintă elemente morfologice caracteristice viței de vie, cu o variabilitate foarte pronunțată. Numărul dinților variază de la un soi la altul
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
cod OIV 071; UPOV 47; IBPRG 6.1.23.) se fac aceleași determinări ca și în cazul precedent. 4.8. Gofrarea limbului. (cod OIV 072; UPOV 36; IBPRG 6.1.24.) se apreciază în funcție de prezența sau absența unor denivelări ale mezofilului între nervurile 3 și 4. 4.9. Ondularea limbului între nervurile principale sau secundare (cod OIV 073; UPOV 37; IBPRG 6.1.25.) se determină prin secționarea transversală a limbului lângă pețiol, la mijloc și în treimea superioară, iar zona
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
U, V sau de acoladă 4.17. Particularitățile sinusului pețiolar (cod OIV 081-1; UPOV 43; IBPRG 6.1.31.) se pot determina vizual prin examinarea bazei sinusului pețiolar, acestea putând fi: absente în cazul sinusului delimitat direct de nervuri (fără mezofil) sau să prezinte un dinte (pinten) pe margini . Pentru acest caracter OIV propune încă un descriptor: baza sinusului pețiolar limitată de nervură (081-2) cu următoarele notări: nelimitat (nota 1 - soi de referință Chasselas blanc), limitat pe o latură (nota 2
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
la Chasselas și 2 prezenți ca la Cabernet Sauvignon, Riesling italian etc. 4.20. Desimea perilor lungi orizontali, între nervurile principale pe fața inferioară a limbului (cod OIV 084; UPOV 48; IBPRG 4.1.10.) se apreciază prin examinarea suprafeței mezofilului frunzei partea inferioară a sa între nervurile principale. Desimea acestora se apreciază astfel: absenți sau foarte rari (nota 1 - soi de referință Rupestris du Lot), rari (nota 3 - soi de referință Müller Thurgau), mijlocii (nota 5 - soi de referință Mourvedre
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
depunerea pontei, femela roade cu ovopozitorul o cavitate mică, în care depune câte un singur ou. O femelă poate să depună 250 - 400 ouă. Larvele apar după 3 - 5 zile și evoluează ca miniere în parenchimul frunzelor, hrănindu-se cu mezofilul acestora. Durata stadiului de larvă este de 3 - 8 zile. În mod obișnuit, într-o singură frunză se pot dezvolta până la 10 - 15 larve, care produc tot atâtea galerii. Larvele mature părăsesc parenchimul și se transform în pupe în straturile
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de producție) este obținută din culturi selecționate (lichide sau liofilizate), prin pasaje succesive, astfel: cultură selecționată→cultură primară→cultură secundară→cultură terțiară→cultură starter de producție. Microorganismele utilizate în procesul de obținere a culturilor starter de producție sunt de tip mezofil sau termofil: * speciile mezofile = se dezvoltă optim la temperaturi de +15...+40°C (Streptococcus lactis; Streptococcus cremoris; Streptococcus diacetilactis; Leuconostoc citrovorum; Leuconostoc paracitrovorum); * speciile termofile = se dezvoltă optim la temperaturi de +30...+50°C (Streptococcus thermophylus; Thermobacterium helveticum; Lactobacillus bulgaricus
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
de +24oC sau în perioadele cu temperaturi sub 10oC, pentru ca în toamnă să se observe zone necrotice pe limb sau pe pețiol. Agentul patogen Potato virus X, face parte din grupa Potyvirus și produce incluziuni citoplasmatice în celulele epidermei și mezofilului. Virusurile au o moleculă de ARN, dimensiuni de 515 x 15 nm și prezintă o formă flexuoasă iar prin agregare dau particule alungite sau fibroase în celulele benzilor clorotice dintre nervuri. Cercul de plante gazde cuprinde genurile Solanum, Atropa, Capsicum
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
reliefate, în dreptul cărora țesuturile, cu timpul, se brunifică și putrezesc. Agentul patogen Taphrina deformans (Berk.) Tul., fam. Taphrinaceae, ord. Taphrinales, cl. Hemiscomycetes, subîncr. Ascomycotina. Miceliul septat al ciupercii, cu celule cu câte doi nuclei, se dezvoltă în spațiile intercelulare ale mezofilului frunzelor. În celulele subepidermice, ciuperca formează celule ascogene, din care apar asce sub forma unui himeniu; ele sunt ovoide și hialine, de 25-43 x 8-14 µm. Ascosporii sunt sferici, de culoare gălbuie, măsoară 3-8 µm și pot înmuguri în ască
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
fialide și formează la partea superioară conidii bicelulare, piriforme, de culoare verde-măslinie, care la maturitate măsoară 16-30 x 6-9 µm. Pe frunzele căzute toamna, ciuperca continuă să ducă o viață saprofită, iar primăvara, ca urmare a procesului de sexualitate, în mezofilul lor se formează loculi cu asce și ascospori. Loculii măsoară 90-145 µm în diametru, sunt ovali, cu pereții groși și negricioși și sunt prevăzuți cu țepi bruni în jurul osteolelor. În interiorul unui locul, se găsesc până la 400 asce cu ascospori bicelulari
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
zonalități concentrice. Ciuperca poate ataca și cariopsele din spic, acestea prezentând pete negre în zona embrionului. Agentul patogen - Rhynchosporium secalis (Oud.) Davis, fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul parazit al ciupercii se dezvoltă subcuticular, apoi trece în mezofilul frunzei unde va forma strome acoperite de epidermă (haloul brun). Pe aceste strome se diferențiază conidiofori scurți ce susțin conidiile bicelulare, falciforme, hialine, de 1220 x 2-4 µm . Epidemiologie. Sporularea ciupercii este favorizată de temperaturi de 15-20oC. Conidiile germinează la
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Schimbul de gaze (CO2 și O2) în timpul fotosintezei este realizat de formațiuni ale epidermei, numite stomate, repartizate în mod diferit pe cele două fețe ale frunzelor, în funcție de specie. • Frunzele conțin vasele libero-lemnoase care transportă apa și substanțele minerale spre celulele mezofilului foliar și seva elaborată spre toate organele plantelor. • Frunzele prezintă organitele specializate în care se desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Corelat cu rezultatele obținute prin analiza elementelor floristice, indicele de continentalitate confirmă caracterul european al florei din regiunea studiată. -în privința umidității (U), majoritatea plantelor din această regiune preferă solurile moderat umede, reavăne (U5 - 27,96 %). Acest rezultat demonstrează caracterul mezofil al principalelor 67 formațiuni vegetale din pădurea Vorona. Se observă, în același timp, un procentaj ridicat al speciilor cu indice de umiditate (totalizând 31,92 %), ceea ce caracterizează solurile cu umiditate mai mare. 4 și 6 . Această situație se explică prin
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
de fibre periciclice. Perii de la speciile de compozee sunt de două categorii: tectori (uniseriați, cu celula terminală în formă de ac de busolă, stelați, peltați etc.) și glandulari (cu soclu unisau pluricelular, unisau multiseriat). Frunza este de regulă bifacială, dorsi-ventrală, mezofilul fiind variabil, fie omogen, format în întregime din țesut palisadic, fie izobilateral, cu țesut palisadic sub ambele epiderme. Totodată sunt publicate atlase cu detalii privind structura unor țesuturi sau organe de plante medicinale. În acest sens menționăm pe cele elaborate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
se diferențiază, având în secțiune transversală, la bază, formă triunghiulară, iar la vârf prezentând două aripi divergente. La baza primordiului se diferențiază mai întâi epiderma, apoi parenchimul devine de tip meatic, în el observându-se diferențierea fasciculelor conducătoare; la vârf mezofilul este reprezentat prin trei straturi de celule izodiametrice încă, care ulterior se vor divide, formând țesut palisadic la fața adaxială și țesut lacunos la fața abaxială; corespunzător nervurii mediane este localizat cordonul de procambiu, care ulterior se va diferenția în
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
cei menționați la pețiol. Perii secretori sunt de două categorii: unii relativ scurți, cu glanda unicelulară, iar alții cu un pedicel unicelular foarte scurt, aproape sesili, cu glanda foarte mare, formată din 8 celule secretoare, acoperite de o cuticulă comună. Mezofilul este în cea mai mare parte de tip palisadic, format din 2-3 straturi de celule înalte; doar 2-3 straturi de la fața abaxială au celule izodiametrice, alcătuind un țesut lacunos (fig. 11 B). Pe alocuri și celulele din stratul hipodermic abaxial
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
celula mamă a sacului embrionar (macrosporogeneza). Apoi, din straturile externe ale ovulului se formează integumentul ale cărui celule se disting cu greutate de cele ale nucelei. Peretele carpelei este format dintr-o epidermă externă (inferioară), una internă (superioară) și un mezofil omogen cu numeroase fascicule conducătoare reprezentate, în acest stadiu, de fascicule de procambiu. Diferențierea petalelor și a sepalelor (foto 83 85): • sepalele se diferențiază înaintea petalelor; structura lor este asemănătoare cu cea a limbului foliar. Tubul caliciului este striat, fiecărei
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
striat, fiecărei creste corespunzându-i câte un fascicul conducător mare, format din câteva vase de lemn cu lumenul îngust, câteva elemente liberiene și numeroase celule de parenchim; la polul său inferior, fasciculul este înconjurat de o endodermă de tip primar. Mezofilul este de tip lacunos. • Petalele sunt formate dintr-o epidermă superioară (internă) și una inferioară (externă), care rămân multă vreme cu caracter meristematic precum și din mezofil ce se diferențiază timpuriu în țesut de tip lacunos. • Din celulele epidermei superioare (interne
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
parenchim; la polul său inferior, fasciculul este înconjurat de o endodermă de tip primar. Mezofilul este de tip lacunos. • Petalele sunt formate dintr-o epidermă superioară (internă) și una inferioară (externă), care rămân multă vreme cu caracter meristematic precum și din mezofil ce se diferențiază timpuriu în țesut de tip lacunos. • Din celulele epidermei superioare (interne) iau naștere, în treimea inferioară a tubului corolei, peri lungi, vii, puternic vacuolizați, iar în 2/3 superioare ale acesteia papile, cu rol secretor. CONCLUZII În
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
groasă); de exemplu, specii de Aloe, Agave, Pinus ș.a.; - frunze păroase (cu peri morți, plini cu aer, albicioși); de exemplu, specii de Verbascum, Stachys ș.a.; - stomate adăpostite În șanțurile (la graminee) sau În criptele (la Nerium) frunzelor, uneori afundate În mezofil (la Agave, Aloe, Pinus); - țesuturi mecanice bine dezvoltate, mai ales sclerenchimul (ca la graminee); - țesuturi conducătoare bine dezvoltate, mai ales xilemul; - mezofil compact, fie diferențiat În țesut palisadic (pluristratificat sau unistratificat, dar cu celule Înalte) și țesut lacunos, fie În
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Verbascum, Stachys ș.a.; - stomate adăpostite În șanțurile (la graminee) sau În criptele (la Nerium) frunzelor, uneori afundate În mezofil (la Agave, Aloe, Pinus); - țesuturi mecanice bine dezvoltate, mai ales sclerenchimul (ca la graminee); - țesuturi conducătoare bine dezvoltate, mai ales xilemul; - mezofil compact, fie diferențiat În țesut palisadic (pluristratificat sau unistratificat, dar cu celule Înalte) și țesut lacunos, fie În totalitate de tip palisadic; - aerenchim slab dezvoltat (spații aerifere foarte mici Între celule); - presiune osmotică mare a sucului vacuolar. Xerofitele se clasifică
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
palisadic; - aerenchim slab dezvoltat (spații aerifere foarte mici Între celule); - presiune osmotică mare a sucului vacuolar. Xerofitele se clasifică În malacofite și sclerofite. Malacofitele (plante grase, crase) au rădăcini superficiale, frunze cărnoase, uneori cilindrice sau transformate În spini (la Cactaceae), mezofil omogen, de tip lacunos, parenchim acvifer cu celule foarte mari, bogate În mucilagii (capabile să rețină apa), cuticulă groasă, dublată de ceară, stomate afundate În mezofil sau În scoarță, conținut În apă foarte mare (la un Echinocactus greu de 50
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
crase) au rădăcini superficiale, frunze cărnoase, uneori cilindrice sau transformate În spini (la Cactaceae), mezofil omogen, de tip lacunos, parenchim acvifer cu celule foarte mari, bogate În mucilagii (capabile să rețină apa), cuticulă groasă, dublată de ceară, stomate afundate În mezofil sau În scoarță, conținut În apă foarte mare (la un Echinocactus greu de 50 kg, apa reprezintă 45 kg; la cactusul Carnegia gigantea, Înalt de 15 m și greu de 15 t, apa reprezintă 13 t). Dintre malacofite menționăm speciile
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]