112 matches
-
fond, fiind el însuși o formă fără fond, a plecat, ca orice străin, atunci cînd lichelismul i-a fost demascat? Că "s-a cărat" în vest, ca orice escroc, care și-a putut asuma o pleașcă pecuniară cu ajutorul unui avocat mișel?" (Merită menționată ironia soartei, care pare a-i scăpa dlui Popa, că răspunsul d-sale la anchetă e scris de unul care, vorba lui însuși, "s-a cărat în vest etc. etc." acum un sfert de secol și că și-
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
ipoteze privind modul în care anumite aspecte sociale trec în imaginarul colectiv și sînt influențate de acesta. Intresant și reușit e, din acest punct de vedere, capitolul despre mahalaua Calicilor care prezintă felul în care superstițiile rurale despre calici și mișei capătă o formulă de mahala. Există, de altfel, o teză secundară a cărții care afirmă tocmai acest fapt, transferul unui model mental dinspre rural spre urban: „Toate tîrgurile valahe, Bucureștiul îndeosebi, devenite cu timpul orășele care au abordat la iuțeală
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
său De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Țara Românească și Moldova în secolul al XVIII-lea, București, Nemira, 2001. Autoarea compară evoluțiile semantice și utilizările vechi - în documente, legi etc. - ale unor termeni ca sirac, siromah, mișel, calic - ajungînd pînă la Craii de Curtea-Veche (în pagini pe care nu le citisem cînd, acum cîteva luni, am reluat în această rubrică subiectul); în finalul capitolului, sînt prezentate cu prudență cîteva concluzii interesante: „Săracul, că e vorba de cel
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
Emil Brumaru Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate. Cum crezi, iubito, că mai pot răbda Mi-s simțurile trase la rindea, Șira spinării-mi zbîrnîie în spate, Zmulsă din trup și-umplută cu smîntînă, Ca tulnicul ciobanului mișel Care, tot sihăstrind, în dos de stînă Și-l freacă-n blana fragedă de miel. Ci n-aștepta să-mi deie-n clocot drula, Nervoasă și-mbibat-n sînge mov. Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv Sau în Baudelaire. Să-mi treacă
Sonetul geluit c-o tarantulă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11029_a_12354]
-
Cînd va-mpărțî Domnul dar și bunătate, Cînd va da certare celor cu păcate, Atunce direpții tîlniș bun vor face Între lucori svinte de îngeri cupace.[...] Atunci, Doamne Svinte, să mi-auz de rugă Și să nu mă lepez, a Ta mișea slugă. Ce-aipus cu Iiacov giurămînt de pace, Și cu noi creștinii milă îț vei face” (Ps. 83). Urcînd la izvoarele celor trei principali metri romanici, toți trei parisilabici, circumscriem poezia lui Dosoftei poeziei europene: octosilabul, decasilabul și alexandrinul compun majoritatea
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
al acuzațiilor ce i se aduc ura personală sau/și antisemitismul. Pentru a înlătura acest argument, Sawicki se sinucide și, prin gestul lui, își atinge scopul, în jurul mormîntului "unindu-se toți socialiștii ruși și poloni în simțiminte de indignare împotriva mișelului trădător și de admirare pentru credinciosul revoluționar..." Dacă mare parte din aceste informații autorul articolului le-a găsit în ziarele străine, în schimb, portretul pe care i-l schițează eroului - "Ca persoană morală, el șSawickiț atrăgea inimile tuturora cari-l
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
spre sfîrșitul secolului, tot ce crezuseră romanticii despre virtuțile cardinale: "Ajunsese lucrurile la aceasta că boieria era o belea, o pacoste pe țară, din care nu profita de cît domnul", deplînge Ghibănescu, laolaltă cu Sion, vremea "plăcintarilor". "Te făcuși vornic, mișele" al lui Negruzzi se aude, deconspirare din ce în ce mai inutilă - so what? s-ar răspunde, îngîmfat, în anii noștri, pretutindeni în istoriile, cumpărate, de familie. Practică de care nici Sion însuși nu e străin. Și el e un plastograf, care-și îmbunătățește
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
topoare Ba iacă și ciurarii sumeții împresurară cinstitul sobor, Cucavel era (șeful) lor Ah, le sentiment du déj vu!... Al lucrului pe care noi aveam să-l pățim în viitor. Beleaua-i gata. Dar ce strigă gloata (minerilor). Moarte soborului mișel, sus Cucavel! care ieșind în față, țipă: ...cu vorba îndrăzneață: - Voi gândiți că numai voi minte întreagă aveți și gură vorbeață?... Intelectualii adică, și noi, prostimea, nu?... Niște mișei învățați din carte Cu cuvinte adânce neînțelese Ce vor s-arunce
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
Tipătescu n-ar reprezenta pentru el o taină. întrucît, dacă așa ar sta lucrurile, ,venerabilul" nu i-ar mai depăna cu nici un chip lui Dandanache (n-ar avea nici un interes să o facă) istoria epistolei presupus falsificate: ,un caraghios, un mișel ș...ț s-apucă și face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... cătră Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului,... știi, să juri, nu altceva...". Formula pe care am subliniat-o fusese rostită aidoma în convorbirea
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
armonie am fost avut al^dată, Frățește-mpărtășită cu megieșe stele. Ci unde-i seminția istoriei acele Acuma când, din oameni, ne-am preschimbat în gloată!? Au nu cumva-i pătrunsă-ntre noi vreo matracucă: Anume să ne-mpingă spre faptele mișele? (Nici Dunărea, de care nu-i modru să ne spele!) Apune sapiența, vădindu-se caducă. Și-am fost convins că monștrii nu-i chip să o străbată, Că prea mi-am pus credința-n structura ei curată! oiți vreo carte
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DESTINE LACUSTRE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă azi, a plouat și ieri, Plouă mărunt, plouă mișel În sufletul meu pierdut în nicăieri, Iar gândurile-mi curg ușor rebel Prin creierul bolnav de pudoare; Revin mereu în miros de bălegar Și-n chinuri drastice pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
unu, eu mă certam cu foehnul: Făcuse pe nebunu’ și-mi luase telefonul. Acum nu mai sunt sigur: unu era, sau șapte, Dar pot să vă asigur, să jur că era noapte. Erau cu mine-n casă doar foehnul cel mișel Și sticla de pe masă - de-aia-l acuz pe el. Cu sticla?!... n-am cu dânsa nimic... ne distram bine: Beam și goleam dintr-însa și... mă umpleam pe mine. Îi tot ziceam lu’ foehnul(?!): —Ascultă-aici la mine, Dă
DACĂ NU ZÂMBIM, MĂCAR SĂ RÂDEM!... FOEHNUL BAHIC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383364_a_384693]
-
Hărțile se schimbă, Ai grijă și de țară, Ai grijă și de limbă. De-i scumpa moștenire Lăsată din părinți Cu-o proastă îngrijire, Pe ei nu poți să-i minți. Ți-e greu, o știu, în luptă, Dușmanul e mișel. Te-nalță și-l înfruntă! Și lor le-a fost la fel. Când obosit te clatini Și simți că te doboară, Tu caută-adânc în datini, Din limbă fă-ți vioară, Pe coarda-i fermecată, Descântec vechi să zici Și vraja
AI GRIJĂ de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383436_a_384765]
-
Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de samă În veci s-or naște luptători Ce pentru patria lor mamă Vor sta ca vrednici următori. Au fost eroi și-or să mai fie, Ce-or frânge dușmanii mișei. Din coapsa Daciei și-a Romei În veci or naște pui de lei! Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
pe Valea Cobiei, în județul Dâmbovița, datorită existenței unei cunoștințe comune - actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
amăgiți cu vreo schimbare care-i nutrită de răbdare, c-atunci se-avântă resemnarea cu sporul ei de-amărăciune. Priviți Balcanii cum se mișcă prin turci, bulgari și grecotei, deși ai lor sunt mult în urmă de-ai noștri guvernanți mișei, care se știe foarte bine că miliarde au păpat, ca România cu creanțe s-ajungă stat înfeudat, conform celebrei axiome pentru infami și a lor ceată: În ape tulburi pescuitul zadarnic nu e niciodată! De-aceea spun: Cum toți aceștia
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ONOAREA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Să ai prieteni și să fii trădat? de multe ori s-a întâmplat... ei - trădătorii, dragii mei, pot fi considerați mișei. Să-ți pierzi încrederea nu-i greu, de aceea tu gândește, că-n timp, tot ce ai adunat în van se risipește. Încrederea de-i înșelată, onoarea le va fi pătată și orice vor face apoi, ramân cu stropii de
ONOAREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367400_a_368729]
-
lucinde, nici irizate clipe, când nopțile-s mirări , ești peste tot și nicăieri, la doi-trei pași, în depărtări, mi-e dor de ceea ce n-am avut, las umbra, gândul împrumut, ia-l, joacă-l, este el, sărută-l tainic, e mișel, e duhul meu, e peste tot, pe trupul tău, cu tine voi avea nepot. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: De dragoste și alte năbădăi / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1404, Anul IV, 04 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
DE DRAGOSTE ȘI ALTE NĂBĂDĂI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349817_a_351146]
-
mor spintecată de Sabia Sfântă a lui Ștefan să dispoi rușinea îngroșată pe obarjii de înaltă cinste al Marelui meu Neam! Vreau să mor înecată în Lacul parfumat de Tei, să uit că poezia nu mai are vatră, ci doar „mișeii” și „nebunii” fără Cuvânt, fără Dumnezei! Paris, 16 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: Vreau să mor în Țara mea! / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Cozma : Toate
VREAU SĂ MOR ÎN ŢARA MEA! de MARIA COZMA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361947_a_363276]
-
buzunare! Țara, Doamne, e bolnavă! Cancerul e boala ei: Diabetul și cârcei, Leucemii, ciroze, Cardiace și viroze, Avem boale fel de fel, Dar nu asta, nu e, Doamne, Boala noastră cea mai gravă; Țara asta încă doarme Și poporul e mișel, Nu mai e nația bravă, Asta-i boala cea mai gravă! De aceia, te rog, scoală! Scoală-te, Măria Ta! Generația-i pierdută, Obosită și ciufută, Nu mai are zvâc de luptă. Dă-mi copiii pe la școale, Dar nu au
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > GATA BĂIEȚI, NE-A AJUNS ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Gata băieți, ne-a ajuns! Ne adresăm vouă, politicieni mișei Ce-n loc să ușurați a vieții povară Duceți existența-ne în cruntă ocară Și nu dați pe ea nici măcar doi lei Simulați sărăcia că ne-ați fi solidari Păreți umăr la umăr că trageți la jug- Să urnim carul
GATA BĂIEŢI, NE-A AJUNS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355711_a_357040]
-
plânge-un ametist ciupești cordelina firului din mine creat de-ntuneric sub al pânzei trac cu-amintiri ce surpă galbene suspine din chipul de înger făcând chip de drac ‘cercănezi în ziuă fostul cer armanic luându-i neînțelesul, făcându-l mișel tunet de trădare asmuțind amarnic peste-a mea iubire, fără acel „miel”. tăciunezi privirea-mi cu a nopții fugă pe masa tăcerii fructele vorbesc ușa mi se-nchide... între noi e-o „fugă” ce se-așterne-n coardă, când eu te iubesc
VIOARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369881_a_371210]
-
Scrie și astăzi, slova Să de aur, Acoperi- tu- ne- a cu tot cu lauri A noastră limba veche, cea română, Pe- altar crescând iubirea Să divină. La Ipotești, zadarnic numai El E mândru de - ale sale suferinți, Eliberându- ne de dușmanul mișel, Dreptatea și- a rostit- o printre Sfinți. La Eminescu, acasă, teii mă doboară, Cu un miros de sacru- mbietor, Si cerul către El încet coboară, Si toate păsările zboară și nu mor. La Ipotești, în România, El , Eminescu, Din leagănul
LUCEAFARULUI LUMINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369985_a_371314]
-
trist și mânios. L-am întrebat cu sfială: Care vi-I supărarea, Mărite Poet? Și l-am auzit tunând: „prea v-ați bătut joc de limbă,de străbuni și obicei!” -Nu ne sudui, Mărite Eminescu! Îți jurăm că nu suntem mișei! Poate...niște pigmei. Este adevărat că limba ta cristalină, ce curge în poeme ca susurul izvoarelor de munte, am otrăvit-o cu atâtea englezisme. Ce să facem și noi? În ultimele decenii ne-au potopit niște termeni tehnici ce-au
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
DOAR DE EINSTEIN! Autor: Emanuel Enache Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era o zi ordinară de toamnă. Norii gri au pornit hotărâți un război rece împotriva soarelui care s-a retras în mod mișel după dealuri într-o ultima încercare de apărare, încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]