10 matches
-
hârtie, Ce fină e și cât e de lucioasa, La ce-ar putea să-i folosească? Căci nu stia, de unde să știe, Ce-ascunde-n ea acea hârtie? Întreabă toată lumea-n jur, Primește ocări, picioare-n cur. Toți cred că e un miștocar, Sârmanul, chiar n-avea habar Și-atunci când a ajuns acasă, Supărat, o aruncă pe masă. Timpul trece nu stă după noi, El se hrănește zilnic din gunoi, Încă nu stie ca-n a lui casă, Are bucată cea mai gustoasă
COPIL FARA COPILARIE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1490773478.html [Corola-blog/BlogPost/362618_a_363947]
-
10. „Simt o durere pe care numai speranța o poate pricinui.” Și acum, o foarte scurtă paranteză despre bășcălie, pentru că am putea fi tentați dacă ne luăm după asemenea replici, să credem că Val Mănescu face bășcălie, că e un miștocar, cum se zice. Dați-mi voie să infirm aceste zvonuri care circulă prin târg. Autorul ia o distanță morală față de marasmul cotidian, prin toate aceste secvențe care sunt, de fapt, forma lui de a-și exprima nemulțumirea, de a încerca
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai bine sînt oameni de treabă. Îmi face semn să mă apropii, să stau cu ei. Ceilalți locotenenți sînt de la o unitate de transmisiuni. Se povestesc evenimentele de după plecarea mea. Au primit o alarmă. Se zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se mai folosesc în limba română actuala adjective invariabile apreciative mai vechi, precum: sic (< fr. chic), în prezent simțit ușor învechit, măi vechiul mișto (< țig. mișto), care este foarte des folosit în limbajul argotic, ducând și la apariția unor derivate - miștocar, miștocărie, miștocăresc - și a unor locuțiuni - a lua la mișto (pe cineva), a face mișto (de cineva/ceva). Tot în limbajul argotic se folosește și mai recentul nașpa, antonimul lui mișto, și el invariabil, forma extinsă de la folosirea adverbiala (a
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
prin a ne convinge de utilitatea acțiunilor întreprinse de el și de generozitatea pe care în cele din urmă tu, cel ce receptezi opera, te bucuri a i-o descoperi. Condurache (actor cu însușiri extraordinare) rămâne totuși, un persiflant, un miștocar superficial, spectatorul fiind derutat, nu știe pe ce poziție să se situeze față de el. În prima parte a piesei există momente lungi care devin (ce păcat!) obositoare prin nerezolvarea lor. Nici o clipă n-a existat acea atmosferă misterioasă, delirantă, terifiantă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
transferat la Centrul de Științe Sociale. S.B.: Bine că a fost numai atât și că s-a găsit o soluție rezonabilă. D.T.: Dar vreau să spun următorul lucru: cu Știrbăț, cu Radu Negru, cu Baciu, care era la fel, un miștocar, era nebunie pe la ședințe. Chiar cu Ghideanu, de Raveica nu mai zic! La cabinetul județean era lunar întâlnirea noastră, a formatorilor și trebuia să discutăm despre poziția partidului și statului nostru în problema cutare - cu CAER-ul, cu URSS-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
încîntătorul „Rătăcire”, în rîndurile cărora autorul iese din logica bășcăliei și intră în pielea unui intelectual profund, atins de gravitate. Abia acum simți în Vintilă Mihăilescu un spirit descins din lectura lui Weber, Simmel, Geertz sau Mauss, și nu un miștocar care și-a pus în gînd să răspundă la promiscuitatea străzii cu fraze ghidușe mustind de deriziune. La inteligența rasată și la cultura acestui sociolog, timbrul intelectual s-ar fi cuvenit să fie mai aproape de aporiile lui Socrate decît de
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
căpșuni. Desigur că termenul a fost simțit ca un derivat ușor ironic - mai ales că sufixul de agent -ar se folosește mult în limbajul familiar. Am mai amintit acum cîțiva ani de numeroasele derivate familiar-argotice pe care le-a produs: miștocar, șmenar, caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
nouă-zece ani când ar asculta discuția dintre două tinere: "- Tu, boyfriendul tău n-a fost fairplay cu mine. Mi-a promis live și pe onoarea lui un job, dar după ce i-am dat totul, mi-a făcut bye-bye! - E un miștocar, o să-l pun pe out!" De la o vreme a început să enerveze sau pur și simplu să plictisească o sintagmă care face parte în mod obligatoriu din cultura limbii polițiștilor rutieri: "Ați consumat băuturi alcoolice? Ceea ce în limba omului simplu
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
sfîrșit, noroc de poanta lui Putin, cu NATO, cît ăi fi de mofluz, tot te-apucă rîsul. Cea mai sănătoasă, mai neaoșă reacție la deja uitata gogoriță pedeseristă cu lichidarea liderului carismatic ni s-a părut a fi răspunsul cîtorva miștocari dă București, întrebați, la tarabe, de un reporter BBC, ce cred ei despre așa-zisul plan de eliminare fizică a celui vizat. Să nu reținem, desigur, replica-brici a unuia din ei: e foarte bun, dom'le! rostită amuzat-cinic, ci hlizeala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]