320 matches
-
loc în insulă. În limbajul cotidian, Larnaca mai este cunoscută sub numele de „Skala" (din greacă, însemnând „scară”), referindu-se la statutul de port, din vremurile străvechi, poartă de intrare pe insulă. Cele mai vechi vestigii arheologice sunt de vârstă miceniană. Ca și cele mai multe dintre orașele cipriote și Larnaca a fost stăpânită în vechime de către Imperiul Persan. Fostă colonie feniciană importantă, adevărata identitate și-o dobândește în perioada elenă, când grecii au format aici Regatul Kition, în secolul al XIII-lea
LARNACA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_7_larnaca_georgeta_resteman_1339162591.html [Corola-blog/BlogPost/356220_a_357549]
-
decență evanghelică o călătorie de evadare de sub convențiile unei societăți mult prea formalizate. Cipru, situat pe coasta cea mai de nord-est a Mediteranei a fost o țintă a tuturor acestor călători, care au fost fascinați de straturile de civilizații (acheeni, micenieni, romani, bizantini, lusigneni, otomani, britanici) care s-au suprapus pe insula, și care au lăsat în urma lor un tezaur de vestigii. Nenumărate jurnale de călătorie sau cărti s-au născut din aceste experiențe. Menționez, în primul rând, „Excerpta Cypria”- publicată
LANSARE DE CARTE LA AMBASADA ROMÂNIEI DIN CIPRU de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Veronica_ivanov_lansare_de_carte_la_am_veornica_ivanov_1359286195.html [Corola-blog/BlogPost/364866_a_366195]
-
Descoperirile arheologice de aici atestă faptul că situl a fost locuit încă din perioada neolitică, fiind axul principal în jurul căruia s-a dezvoltat și perpetuat cultul Afroditei. Mitica naștere a îndrăgitei zeițe din spuma mării, în apropierea coastei cipriote, unde micenienii i-au înălțat un templu spectacular în secolul XII î.Hr. a fost și încă mai este motiv de dezbatere pentru arheologi și istorici, ca de altfel și ipotezele confirmate sau încă aflate sub semnul întrebării, asupra întemeierii și istoriei vechi
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_8_pafos_georgeta_resteman_1340498061.html [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
la mică distanță față de cel mai important si interesant sit arheologic de pe insulă, impresionant amplasat deasupra mării, pe stânci. Situl de la Kourion datează din anul 3300 î.Hr., perioada calcolitică, dar istoricii susțin că primul oraș important a fost construit de micenieni în anul 1400 î.Hr., atingând apogeul dezvoltării în timpul dominației romane. Pagubele datorate raidurilor arabe din perioada care a urmat au determinat migrarea populației spre mijlocul insulei și orașul a început să se degradeze. Începând cu 1873, aici s-a desfășurat
CIPRU (3) – SCURTE EVADĂRI, DESCOPERIRI MĂREŢE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cipru_3_scurte_evadari_descoperiri_marete_.html [Corola-blog/BlogPost/349730_a_351059]
-
al doilea mileniu de dinaintea erei noastre. Atunci, în mileniul al doilea, civilizația cretano-minoiană înaintează spre nord și „cucerește” aproape toată Grecia continentală prin civilizarea populațiilor întâlnite (de exemplu acheenii). Centrul civilizației continentale grecești este orașul Mycene, de unde numele de civilizație miceniană, iar apogeul ei este atins între anii 1400-1200 î.e.n. După cucerirea insulei Creta de către acheeni, începe declinul întregii civilizații egeene (sintagmă care „găzduiește” civilizația minoiană și cea miceniană), asta deoarece declinul primei civilizații, punctul de plecare și inspiratoarea celeilalte, este
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1464188299.html [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
acheenii). Centrul civilizației continentale grecești este orașul Mycene, de unde numele de civilizație miceniană, iar apogeul ei este atins între anii 1400-1200 î.e.n. După cucerirea insulei Creta de către acheeni, începe declinul întregii civilizații egeene (sintagmă care „găzduiește” civilizația minoiană și cea miceniană), asta deoarece declinul primei civilizații, punctul de plecare și inspiratoarea celeilalte, este resimțit din plin de civilizația miceniană. Dar civilizația egeeană ia cu adevărat sfârșit odată cu năvălirea din nord a dorienilor, populația barbară coborâtă dinspre Albania. Sigur că da, câteva
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1464188299.html [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
între anii 1400-1200 î.e.n. După cucerirea insulei Creta de către acheeni, începe declinul întregii civilizații egeene (sintagmă care „găzduiește” civilizația minoiană și cea miceniană), asta deoarece declinul primei civilizații, punctul de plecare și inspiratoarea celeilalte, este resimțit din plin de civilizația miceniană. Dar civilizația egeeană ia cu adevărat sfârșit odată cu năvălirea din nord a dorienilor, populația barbară coborâtă dinspre Albania. Sigur că da, câteva veacuri mai târziu se semnalează Renașterea ioniană. Dar, ne înștiințează Ad. Reinach, „Grecia ioniană a fost, față de civilizația
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1464188299.html [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
a hotărît să îi așeze acolo pe mebrii populațiilor invadatoare. Există mai multe teorii, care nu se exclud neapărat, în privința originii lor, nici una nefiind complet acceptată ; controversele continuă și astăzi fără să se ajungă la o concluzie satisfăcătoare. 1) Teoria miceniană. Conform acesteia, populațiile migratoare cunoșteau scrierea Lineară B și alte forme de scriere greacă veche. Alte argumente ar fi echivalențele onomastice între "Ekwesh" / Ahei și între "Denyen" / Danaoi. Este parțial în contradicție cu teoria canaanită, deoarece Ramses al III-lea
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
răspândită între Pad-Alpi-Adriatică; dialectul mesapic în tocul cizmei italice și greacă, adusă de coloniștii greci stabiliți în sudul Italiei și în Sicilia . Primele contacte ale populațiilor din Italia cu grecii au avut loc la sfârșitul epocii bronzului, de când datează obiectele miceniene descoperite în Apulia, Sicilia sau în centrul Italiei. Italia a fost expusă valurilor de arcadieni conduși de Evandru, thesalieni, dorieni și troienii lui Aeneas. Prezența ceramicii pictate în stil egeo-cipriot în Sicilia, obiectele cretane sau orientale atestă vechimea relațiilor Italiei
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de pe Axios, ciconi , frigieni și misieni ca aliați ai troienilor. În secolul al XII-lea i.en., izvoarele asiriene menționează o populație nouă așezată în Anatolia, numită "musku", un neam tracic al frigienilor. Pe tăblițele linearului B ce aparțin civilizației miceniene apare numele de "tre-ke-wi" (numele vechi al Traciei). În secolele XIII-XI i.en. se desfășoară "invazia popoarelor mării" pe fondul colapsului civilizatiei miceniene si regatului hitit din cauza factorilor interni. Siria și Palestina sunt pustiite și începe declinul Noului Regat Egiptean
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
așezată în Anatolia, numită "musku", un neam tracic al frigienilor. Pe tăblițele linearului B ce aparțin civilizației miceniene apare numele de "tre-ke-wi" (numele vechi al Traciei). În secolele XIII-XI i.en. se desfășoară "invazia popoarelor mării" pe fondul colapsului civilizatiei miceniene si regatului hitit din cauza factorilor interni. Siria și Palestina sunt pustiite și începe declinul Noului Regat Egiptean. Printre populațiile antrenate în migrație erau populații ce proveneau din zona Dunării Mijlocii și Inferioare, un rol important avându-l tracii și ilirii
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
(numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV). Perioada veche a istoriei grecești include, în mod normal, și epoca elenistică (post-clasică), care constituie etapa koine a limbii grecești. este limba poemelor
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
a "Iliadei" și "Odiseei", a marilor lucrări de literatură și filosofie ale vârstei de aur ateniene, care au ajuns să constituie baza matematicii și științei noastre moderne. Pentru informații în legătură cu familia limbilor eline înainte de invenția alfabetului grecesc, vezi articolele "Limba miceniană" și "Limba proto-greacă". Originea, formele și dezvoltarea inițială a familiei limbilor eline nu sunt bine înțelese, din cauza lipsei dovezilor contemporane. Există câteva teorii despre ce grupuri de dialecte eline ar fi existat între despărțirea vorbirii grecești primare din limba indo-europeană
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
eline ar fi existat între despărțirea vorbirii grecești primare din limba indo-europeană (nu mai târziu de 2000 î.Hr.) și aproximativ 1200 î.Hr. Aceste dialecte au aceeași bază, dar diferă în unele detalii. Singurul dialect atestat din această perioadă este cel micenian, dar relația lui cu dialectele istorice și cu circumstanțele istorice ale timpului sugerează faptul că existau deja și alte grupuri de dialecte într-o anumită formă. Grupurile majore de dialecte ale perioadei limbii grecești vechi se presupun a fi fost
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
și mai precoce diviziune, cu cea de "non-vest" în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de "non-vest" e numit "greaca de est". Grupul arcado-cipriot descinde mai îndeaproape din greaca miceniană a Epocii de bronz. Dialectul boeoțian era sub influența puternică a dialectului nord-vestic și poate fi considerat un dialect de tranziție. Cel thesalian a avut aceeași influență, dar nu atât de puternică. Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă a
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
tranziție. Cel thesalian a avut aceeași influență, dar nu atât de puternică. Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă a coastei sud-vestice a Asiei Minor și prea puțin păstrată în inscripții, poate fi ori un al cincilea dialect major, sau miceniană cu influențe dorice și străine. Îndelung controversata limbă nativă a Macedoniei antice ar fi putut fi o limbă indo-europeană sau o ramură foarte diferită a limbii grecești nord-vestice, ori încă un dialect major al limbii grecești vechi. Majoritatea sub-grupurilor de
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
cuptor la o dată posterioară anilor 1700 î. Hr., și probabil nici anterioară începutului anilor 2000 î. Hr. se situează deci la începutul "Cicladicului Vechi" din jurul insulei Delos, în plină Epocă a "Bronzului timpuriu", cu mult înaintea expansiunii maxime, apoi a marii migrații miceniene cu care se încheie brusc lumea minoică. Sunt circa 241 de hieroglife (pe scurt, și de aici mai departe numite glife) pe ambele fețe ale discului din Phaistos. Dintre acestea, câteva au fost șterse, apoi corectate de scribul care le
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
Apariția sau rădăcinile curselor de care nu este cunoscută cu exactitate dar se presupune a fi apărut odată cu însăși carele de luptă. Este cunoscut dintr-o reprezentare artistică de pe fragmentele unui vas din ceramică faptul că sportul exista în lumea miceniană dar prima referință literară este cea descrisă de Homer, la jocurile funerare ale lui Patrocle. Participanții la această cursă au fost Diomede, Eumele, Antilochus, Menelau și Merion. Cursa, care consta într-un singur tur în jurul unui copac, a fost câștigată
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
și Paionia sudică (care corespund cu regiunile din Republica Macedonia: Monastir/Bitola și respectiv Gevgelija). Macedonia a devenit mult mai apropiată politic de orașele-stat ale Greciei Antice. În schimb a păstrat o cultură mai arhaică, mai asemănătoare cu cea a micenienilor decât cu cea clasică elenistică. Printre caracteristicile arhaice ale societății macedonene erau poligamia și monarhia ereditară absolutistă. Puterea absolută era uneori contestată de unii dintre membrii familiei regale, sau chiar de către membrii aristocrației funciare. Aceste caracteristici contrastau puternic cu cele
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
eroice a avut loc. Mulți savanți au căzut de acord că mitul războiului troian ar putea avea și un miez istoric, epopeile homerice fiind astfel o fuziune de relatări despre asedii și expediții ale grecilor din Epoca Bronzului sau perioada miceniană. Cei care cred că legenda războiului troian derivă dintr-un anumit conflict istoric, îl plasează de obicei între 1300 î.Hr. și 1200 î.Hr., preferând adesea datele oferite de Eratostene (1194 î.Hr. - 1184 î.Hr.) care corespund cu arderea Troiei a VII
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
anului 1870, se credea în general în Europa de Vest că războiul troian este o pură fantezie, iar Troia nu a existat niciodată. Dar Heinrich Schliemann a arătat că legenda are și un sâmbure de adevăr, descoperind ruinele Troiei și ale cetăților miceniene din Grecia. Mulți savanți vor fi de atunci de acord că războiul troian se bazează pe miezul istoric al unei expediții grecești contra Troiei, dar puțini cred că epopeile homerice prezintă evenimentele așa cum au fost. În secolul al XX-lea
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
mănânce pe Zeus și să distrugă toată Troia. Cu o generație înainte de Războiul Troian, Heracles a cucerit Troia și l-a ucis pe Laomedon și pe fiii săi, cu excepția tânărului Priam. Priam a devenit mai târziu rege. În timpul domniei sale, grecii micenieni au invadat și au cucerit Troia în timpul Războiului Troian (considerat a fi avut loc între 1193 î.Hr. și 1183 î.Hr.). Maxienii erau un trib din vestul Libiei care au afirmat că erau descendenți ai troienilor, în conformitate cu scrierile lui Herodot. Navele
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
este cunoscută astăzi indică că acest oraș corespunde orașului numit "Wilusa". Chiar dacă acest lucru ar fi acceptat, nu reprezintă o dovadă indisputabilă a identificării cu "(W)ilionul" homeric. Numele "Wilion" sau "Troia" nu apare în niciun text grecesc din perioada miceniană. Grecii micenieni din secolul al XIII-lea î.Hr. au colonizat Grecia și Creta și abia începuseră incursiunile în Anatolia, stabilindu-și un cap de pod în Milet ("Millawanda"). "Wilusa" istorică era unul dintre teritoriile "Arzawa", în alianță cu Imperiul Hitit
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
astăzi indică că acest oraș corespunde orașului numit "Wilusa". Chiar dacă acest lucru ar fi acceptat, nu reprezintă o dovadă indisputabilă a identificării cu "(W)ilionul" homeric. Numele "Wilion" sau "Troia" nu apare în niciun text grecesc din perioada miceniană. Grecii micenieni din secolul al XIII-lea î.Hr. au colonizat Grecia și Creta și abia începuseră incursiunile în Anatolia, stabilindu-și un cap de pod în Milet ("Millawanda"). "Wilusa" istorică era unul dintre teritoriile "Arzawa", în alianță cu Imperiul Hitit, iar referințele
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
Anatolia, stabilindu-și un cap de pod în Milet ("Millawanda"). "Wilusa" istorică era unul dintre teritoriile "Arzawa", în alianță cu Imperiul Hitit, iar referințele scrise la acest oraș sunt de așteptat mai degrabă în corespondența hitită decât în arhivele palatelor miceniene. Disputa legată de autenticitatea istorică a Iliadei a fost uneori foarte intens dezbătută. Cu cât se știe mai mult despre istoria Epocii Bronzului, cu atât devine mai clar că nu e o problemă de "da sau nu", ci o estimare
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]