4 matches
-
spirituale conștientizate. Eroii lui Ion Nicolae Anghel - cei din prim plan, cei preferați, cei introduși în sistemul de elecție al operei - se dovedesc persoane, nu (doar) indivizi. Caracteristicile enumerate mai sus le sunt, indiscutabil, proprii: „... m-am simțit dintr-o dată micit, desființat ca editor și ca om, zdrobit de rușinea umilinței, pe care o induce în tine imposibilitatea de a opta exclusiv în favoarea valorii și de-a apăra valoarea” (62). Or, dacă meritocrația este arhitema prozelor, dacă ea este, cum am
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1464722133.html [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
nu s-alină, și jalea mea adâncă / Ca trista vecinicie e fără de trecut!” Asemănarea e justificată pentru că durerea este aceeași. Viața în singurătate e ca o lungă călătorie în deșert, pe arșiță și pe frig, cu gura uscată și ochii miciți privind pustietatea dunelor de nisip. Dar iată că ploaia binefăcătoare îi spală fața pelerinului și, ca un miracol al firii, apare curcubeul-speranță care-i dă acestuia puterea să-și poarte pașii înainte, în căutarea oazei făgăduite: “Atunci am văzut / curcubeu
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte caii de la Mana... O, caii de la Mana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
timp după ce l-ai văzut prima oară, ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare și rece. Am găsit o femeie mică, micită, toată numai pomeți și încheieturi descărnate, înfofolită în pături, cu un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]