70 matches
-
Categorie:Nașteri pe 4 februarie]] [[Categorie:Decese în 1841]] [[Categorie:Decese pe 9 septembrie]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Botaniști elvețieni]] [[Categorie:Briologi]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Pteridologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze de Științe]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri corespondenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Comandori
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
conifere pe trunchiuri și ramuri în putrefacție de fag și stejar respectiv molid, câteodată și pe sol, pe mici fragmente de lemn, de la deal la munte, din aprilie până în noiembrie. Această specie a fost descrisă și redenumită deseori de diferiți micologi. Dar numai doi taxoni s-au menținut: Unul este "Pluteus atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind redicționat de savantul francez Victor Fayod în "Pluteus" (1889
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
atricapillus", descris în 1786 de micologul german August Batsch în lucrarea sa "Elenchus Fungorum" cu numele de gen "Agaricus", acesta fiind redicționat de savantul francez Victor Fayod în "Pluteus" (1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute până astăzi (de exemplu la Bruno Cetto, Rose Marie și Sabine Maria Dähncke sau Hans E. Laux). Al doilea este datorat renumitului micolog german Jacob Christian Schäffer care a descris ciuperca inițial în volumul 4
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
Pluteus" (1889). Această denumire a fost și mai este folosită de mulți micologi în cărți de descriere, vândute până astăzi (de exemplu la Bruno Cetto, Rose Marie și Sabine Maria Dähncke sau Hans E. Laux). Al doilea este datorat renumitului micolog german Jacob Christian Schäffer care a descris ciuperca inițial în volumul 4 al operei sale "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" din 1774, de asemenea sub genul "Agaricus" (corectat de Elias Magnus Fries
Ciuperca cerbilor () [Corola-website/Science/336030_a_337359]
-
, adesea oară latinizat ca Johannes Antonius Scopolius, (n. 3 iunie 1723, Cavalese - d. 8 mai 1788, Pavia) a fost un om de știință, medic, botanist, micolog, zoolog și scriitor științific tirolez de origine italiană. El a fost numit de biograful lui, Otto Guglia (1904-1984), "primul european non-național" precum "Linnaeus Austriae". Abrevierea numelui său în cărți științifice este Scop.. Giovanni a fost fiul lui Francesco Antonio Scopoli
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
des terreins adjacens, composée suivant la méthode de M. Jussieu, comparée avec celle de Tournefort et de Linné". Această denumire a fost considerată ulterior pentru mult timp sinonim al lui "Lactarius piperatus", dar a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2010. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat ca "Lactarius volemus", aparținând genului
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
(n. 31 mai 1718, Querfurt - d. 5 ianuarie 1790, Regensburg) a fost un teolog luteran german precum unul di cei mai faimoși botaniști, micologi, entomologi, ornitologi, inventatori și scriitori științifici din secolul al XVIII-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schaeff.. Fiul arhidiaconului Johann Christoph Schäffer a urmărit școala primară la Querfurt și Glaucha, astăzi suburbie de Halle, apoi liceul din Greiz
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
descris în cartea "Erleichterte Artzney-Kräuterwissenschaft" ( Știința ușurată asupra verdețurilor medicale) din 1759, efectul curativ al plantelor, pentru a oferi medicilor și farmaciștilor un ghid practic la mână. Genul de plante Schaefferia Jacq. din familia "Celastraceae" este numit după el. Ca micolog a publicat, între 1762 și 1774, opera s-a principală a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba latină "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
Botanica in Italia". În anul 1915, omul de știință s-a retras din posturile universitare pentru a avea timp pentru finalizarea marii lui opere "Sylloge fungorum omnium hucusque cognitorum" (24.000 de pagini). El a cooperat cu mulți botaniști și micologi renumiți, între alții cu Antonio Baldacci (1867-1950), Giacomo Bresadola sau cu zoologul Alessandro Pericle Conte Ninni (1837-1892), împreună cu care a publicat ziarul "Commentario della Fauna, Flora e Gea del Veneto e del Trentino" deja în 1867. Saccardo a fost membru
Pier Andrea Saccardo () [Corola-website/Science/337242_a_338571]
-
, și Giacopo (n. 14 februarie 1847, Ortisé-Menàs, comuna Mezzana - d. 9 iunie 1929, Trento, a fost preot romano-catolic precum un faimos micolog italian, membru fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") care a caracterizat multe specii de ciuperci. Aprecierea savantului se recunoaște și prin marele număr de taxoni dedicați lui. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bres.. Giacopo
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la Universitatea din Padova, Pier Andrea Saccardo (1845-1920), în care
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Saccardo a publicat la Padova lucrarea "Mycromycetes Tridentini", unde sunt tratate mai mult de 300 de specii (1889). Dar Saccardo nu a fost singura persoană de contact. Bresadola a început să colaboreze cu reviste botanice conducătoare din Europa precum numeroși micologi de renume internațional. Printre aceștia sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
precum numeroși micologi de renume internațional. Printre aceștia sunt de amintit Lucien Quélet, Narcisse Théophile Patouillard, Émile Boudier, Sydow, Henning, Barla și Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Massalongo. De o importanță crucială a fost relația cu Bourdot și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia Mycologica" care a fost ulterior completată post-mortem prin eforturile societății botanice italiene și ale "Muzeului de Istorie Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Trento la Muzeul de Istorie Naturală, a fost dezvelit un monument de marmură în piața Dante, dedicat marelui savant. Senatorul Marconi și toți reprezentanții autorităților au fost prezenți la această ceremonie, la care politicianul l-a numit „cel mai renumit micolog din lume”.
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Jean Louis "Émile" Boudier () a fost un farmacist, botanist, entomolog, micolog și acuarelist francez, membru fondator al "Société mycologique de France" care a descris ca primul fosta clasa a discomicetelor din încrengătura "Ascomycota". Abrevierea numelui său în cărți științifice este Boud.. Émile a studiat la "École de Pharmacie de Paris", și
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
de la suprafață ascunde o logică mai profundă. Policultura constituia o versiune vegetală a unei astfel de ordini și numai foarte puțini experți coloniști au fost capabili să Întrevadă logica din spatele confuziei vizuale. Unul dintre aceștia a fost Howard Jones, un micolog din Nigeria, care scria În 1936: „șEuropeanuluiț Întregul sistem i se pare... caraghios și ridicol și, În cele din urmă, ar concluziona probabil că este o prostie să semeni plante diferite În așa fel Încât să poată interfera unele cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În Moldova preocupările de sistematică micologică sunt abordate de I.C. CONSTANTINEANU care publică în 1920 lucrarea “Les Uredinées de la Roumanie” ce cuprinde 273 specii parazite pe 592 specii de plante gazde. În aceeași perioadă mai apar unele lucrări elaborate de micologi ca: AL. POPOVICI, M. BRÂNDZĂ, C. PETRESCU etc. Perioada fitopatologică începe după primul război mondial, mai ales după înființarea Institutului de Cercetări Agronomice din România (1927) și a catedrei de Patologie vegetală la Școala superioară de agricultură de la Herăstrău, astăzi
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
această căutare avea regulile ei. De pildă, nu culegea niciodată bureți; nu culegea decât ciupercile comestibile din specia Boletus (ciuperca maro-roșcată edulis, ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]