116 matches
-
de toamnă, trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește în grupuri, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase (mai ales sub fagi, dar de asemenea sub stejari și tei), uneori
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
trâmbița (ciuperca) morților sau trâmbița piticilor, este o ciupercă comestibilă din ordinul "Cantharellales", de genul "Craterellus" în familia "Cantharellaceae", al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=corn al abundenței)". Această specie, care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), este foarte răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord și crește în grupuri, dezvoltându-se în primul rând în păduri de foioase (mai ales sub fagi, dar de asemenea sub stejari și tei), uneori în păduri
Trâmbița morților () [Corola-website/Science/335164_a_336493]
-
(Michel Adanson ex Elias Magnus Fries, 1821) este un gen de ciuperci comestibile din diviziunea "Basidiomycota" și familia "Cantharellaceae" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele galben este probabil cea mai cunoscută ciupercă a acestui gen. "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Multe specii conțin antioxidanți de tip β-caroten ca aici descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
(Michel Adanson ex Elias Magnus Fries, 1821) este un gen de ciuperci comestibile din diviziunea "Basidiomycota" și familia "Cantharellaceae" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele galben este probabil cea mai cunoscută ciupercă a acestui gen. "" crește pe toate continentele (în afară de Antarctică). Multe specii conțin antioxidanți de tip β-caroten ca aici descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
maximă este de 30 °C. Analiza izotopilor de carbon și azot au arătat faptul că "Verpa bohemica" este saprofită, adică are capacitatea de a-și atrage nutrimenții din materia organică în descompunere. S-a propus ipoteza că, totuși, ciuperca este micoriză cel puțin de-a lungul ciclului său de viață. Ciuperca are o largă răspândire în partea nordică a Americii de Nord; răspândirea sa tinde să se mute și în sud până la Marile Lacuri din Statele Unite și până în sudul Californiei de Nord de pe
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din mai până în
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Lactarius lignyotus (Elias Magnus Fries, 1855), sin. Lactifluus lignyotus (Otto Kuntze, 1891), denumit în popor lăptucă neagră, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
Lactarius lignyotus (Elias Magnus Fries, 1855), sin. Lactifluus lignyotus (Otto Kuntze, 1891), denumit în popor lăptucă neagră, este o specie de ciuperci "basidiomicete" comestibilă în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
Ea poate fi mâncată și crudă, astfel adăugată de exemplu unei salate. Această ciupercă distinctivă și frumoasă este din bună dreptate pe Lista Roșie, în multe țări, mai ales în landurile germane (dar încă nu în România), deoarece partenerul său micoriza, molidul vechi, devine mereu mai rar din cauza tăierii din ce în ce mai timpurie a arborilor datorit silviculturii moderne. Astfel buretele își pierde pur și simplu mijloacele de existență. El ar trebui să fie cruțat și cules foarte rezervat, respectiv numai în regiuni unde
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
Leccinum aurantiacum (1821), sin. Boletus aurantiacus (1791), denumit în popor hribă de plop, pâlnioara de plop sau pitarca portocalie, este o specie de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" de genul "Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar și sub plopi precum salcii, din iunie până octombrie. Primul savant care a descris această specie
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
aurantiacum (1821), sin. Boletus aurantiacus (1791), denumit în popor hribă de plop, pâlnioara de plop sau pitarca portocalie, este o specie de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" de genul "Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar și sub plopi precum salcii, din iunie până octombrie. Primul savant care a descris această specie sub denumirea
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Gyroporus cyanescens (Pierre Bulliard ex Lucien Quélet, 1886), sin., Boletus cyanescens (Pierre Bulliard, 1788), este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Gyroporaceae" și de genul Gyroporus care coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize, denumit în popor hrib albastru sau gresie. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai ales sub pini printre afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
Amanitaceae și genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri foioase (stejar, fag, mesteacăn), mai rar în cele de conifere, sub castani, prin tufișuri, preferat
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri foioase (stejar, fag, mesteacăn), mai rar în cele de conifere, sub castani, prin tufișuri, preferat sub aluni
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
Russula heterophylla (Elias Magnus Fries, 1838), denumită în popor vinețică unsuroasă, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în păduri foioase, ocazional și în acele mixte între altele sub stejari, fagi și frasini, dezvoltându-se de la
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
Russula heterophylla (Elias Magnus Fries, 1838), denumită în popor vinețică unsuroasă, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiată în locuri luminoase și călduroase în păduri foioase, ocazional și în acele mixte între altele sub stejari, fagi și frasini, dezvoltându-se de la deal la
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie în păduri foioase mai ales sub fagi, dar și sub (stejari, sau tei), prin parcuri, chiar și câteodată în livezi
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie în păduri foioase mai ales sub fagi, dar și sub (stejari, sau tei), prin parcuri, chiar și câteodată în livezi, mereu pe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
Cantharellus cibarius (1821) este o specie de ciuperci comestibile din familia "Cantharellaceae" și genul "Cantharellus" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este cunoscut în popor mai departe sub numele burete galben, gălbenel sau urechiușă. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
Cantharellus cibarius (1821) este o specie de ciuperci comestibile din familia "Cantharellaceae" și genul "Cantharellus" cărui specii coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este cunoscut în popor mai departe sub numele burete galben, gălbenel sau urechiușă. Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase (sub fagi, stejari) precum de conifere, deseori pe mușchi și
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
Boletus erythropus (Christian Hendrik Persoon, 1796), sin., Boletus luridiformis (Friedrich Wilhelm Rostkovius, 1844), Neoboletus luridiformis (Gelardi, Simonini & Vizzini, 2014) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), numită în popor mânătarcă țigănească sau hrib cărămiziu. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri acide și sărace în calcar, crescând, de la deal la munte, solitar sau în grupuri mici în
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
Christian Hendrik Persoon, 1796), sin., Boletus luridiformis (Friedrich Wilhelm Rostkovius, 1844), Neoboletus luridiformis (Gelardi, Simonini & Vizzini, 2014) este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Boletaceae" și de genul Boletus care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), numită în popor mânătarcă țigănească sau hrib cărămiziu. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri acide și sărace în calcar, crescând, de la deal la munte, solitar sau în grupuri mici în păduri de
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]