123 matches
-
materiei În ve?nic? alc?tuire", ale unei „entit??i metafizice", pentru care timpul este infinit: „ Ce mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri" („Revedere ") Fiin?a uman? nu poate exista a?adar În afara complexului raport microcosm (lumea interioar? a poetului) macrocosm (universul exterior), indiferent de sentimentul pe care acesta Îl genereaz?, pentru c?, În opera să (În versuri sau În proz?), „Eminescu pune, de obicei, o viziune asupra universului În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fiindcă în omul modern există totuși o tainică unitate cu natura și cu Dumnezeu (în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii"). Mai mult, în antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae, spre deosebire de cel postmodern, omul nu este un "microcosm", ci un "macrocosm", pentru că "le poate cuprinde și stăpâni pe toate", viziune care, observă profesorul Codreanu, se apropie de cea kenotică eminesciană din Scrisoarea I, unde bătrânul dascăl "gârbovit și de nimic" cuprinde întregul univers fizic prin dimensiunea spiritualității sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a răspuns afirmativ, adăugînd că acest miracol s-a produs datorită rezonanței cosmice, deoarece tot ce există are aceeași sursă, care În limba sanscrită se numește PARAMATMAN. Probabil că energia vibratorie a fluidului vital akasha a intrat În rezonanță cu microcosmul acelei femei, transferîndu-i o parte din energia subtilă, din care a derivat manifestarea locală a forței vitale universale În formă de vortex, denumită prana, chi sau ki și utilizată frecvent de yoghini În tehnica levitației. De altfel, orice miracol are
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur, dar e cel al filozofilor mecaniciști și senzualiști care-l împrumutaseră pur și simplu de la antici. Concepția Renașterii despre ființa umană nu era absolut deloc una atomistică, ci una antropocentrică, înțelegând persoana ca un microcosm, de unde și concepția umanistă (care nu e neapărat și umanitaristă), perfect incompatibilă cu ideea însumării aritmetice. De altfel, mai remarc și faptul că preopinentul meu consideră inducția o simplă operație de însumare, iar deducția ca una de diviziune, „deducând” individul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
adevăr mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nici chiar implicit, că globalizarea capitalismului ar îmbrăca o dimensiune colonială sau imperială, așa cum ar putea părea uneori că o face, adăugând și câteva picături de totalitarism. Perspectiva adoptată are, dimpotrivă, ca obiectiv constant singularizarea antropologică a momentelor și a microcosmurilor, a subiecților și a instituțiilor, a formelor de dominare și a exilurilor simbolice și imaginare. Capitolul 1 Retrospective și perspective* Laurent Bazin și Monique Selim Economicul în substanță În ansamblu, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, științele economice, dar și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
actorii privesc situațiile specifice în care se află ca fiind ireductibile. Este deci important ca observatorul să nu abordeze globalizarea piețelor pornind de la universul său propriu, nici exclusiv în logica unor centre dominante și, prin urmare, să nu proiecteze asupra microcosmurilor și a lumilor, apropiate sau îndepărtate, imaginea de marionete manipulate de piață, eșuate sau înfloritoare în funcție de teologiile de adopție. Anexa. Despre polisemia banilor (Madagascar, 1967) Gérard Althabe Voi prezenta două situații malgașe cu care m-am confruntat în anii șaizeci
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în mod curent în întreprindere, în materie de informații, de exemplu organigramele pe care responsabilii de întreprindere nu întârzie să le ofere cercetătorilor: acestea nu sunt luate drept structuri stabile, obiectivate și "realistice", ci drept figura arătată și studiată a microcosmurilor sociale a căror dinamică și ale căror tensiuni constitutive constituie una din cheile logicii interne a raporturilor. Aceste raporturi nu se epuizează totuși în întreprindere, care nu este nici punctul de origine, nici sfârșitul lor, ci mai degrabă unul din
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu ne lovim de susceptibilități și să ne pierdem armonios în universul propriu actorilor 63. Mai global, cazul examinat evidențiază dificultățile intrinsece unei imersiuni etnologice în întreprindere și mizele în vederea cărora cercetătorul care se inserează pentru o lungă durată în microcosmul constituit în jurul ordonării și al reglării ierarhice ale acesteia devine o oglindă deformantă, într-o anumită măsură fără voia lui. Aici, fără nicio îndoială, într-un mod mult mai acut decât în altă parte, etnologul e obligat să-și construiască
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a imaginarelor individuale și colective ale actorilor, care se confruntă în toate cazurile cu "adevărul" locului pe care îl ocupă într-o structură ierarhică precisă, metonimică în sensul vieții și al concepției lor despre ordonările sociale. Această perspectivă, care reunește microcosmurile industriale odată cu "grafiile" și "pretextele", se află în ruptură cu un punct de vedere care s-ar identifica cu întreprinderea ca subiect și elimină în fapt orice închidere în tehnicile de control al mâinii de lucru, adaptarea utilitară, erorile lor
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
modernizare" industrială și de salariat permanent, deosebit de bine protejat grație unei acțiuni sindicale excepționale. În funcție de versiuni, forța "tradițiilor religioase" și identitatea culturală sprijinindu-se pe fundamentele islamului vor fi atunci concepute ca permanențe culturale inatacabile ale întreprinderii, înțeleasă ca un microcosm străin destinat unei indigenizări și unei "remodelizări" culturale cu atât mai inevitabile cu cât directorul numit de multinaționala americană era autohton. Totuși, audierea actorilor sindicatului, observarea practicilor și a strategiilor sociale de ascensiune ale acestora, familiarizarea cu familiile acestora conduc
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sisteme religioase și concretizările acestora în peisajele naționale, cum sunt cultele locale, ele cristalizează și instituționalizează fabrici identitariste cu atât mai instrumenta lizate cu cât reprezintă refugii securitare. Departe de a fi răspunsuri schismatice mecanice la o uniformizare mitică a microcosmurilor, ele fac legătura între sensul endogen al situațiilor singulare și ocultarea necesară a unei matrice globale de semnificații, inducții și legitimări de forțe și de puteri externe eșalonate. Islamul, noile moduri de islamizare (în periferiile franceze ca și în rândul
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în sine. Izolat, separat de vecinii lui prin suprafețe întinse, satul apare ca o insulă umană în mijlocul savanei. El are, într-un anumit fel, un caracter insular; este o realitate întoarsă către sine, formând o totalitate autonomă, un fel de microcosm care nu este legat de exterior decât în mod contingent. Această noțiune de sat-insulă este extrem de importantă, ea condiționând în parte metoda de anchetă. Care este volumul acestor sate? Media de locuitori pe sat variază în funcție de regiuni explozie maximă a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sociale și care descurajează spiritele noastre impregnate de sistematizare. Prin urmare, cea de-a doua realitate a satului este acest ansamblu de raporturi personale ale unui grup de contacte directe. Satul este un univers închis asupra propriilor săi membri, un microcosm a cărui realitate este complet epuizată de indivizii concreți care trăiesc în el. Cele două aspecte ale satului-palmier sunt în opoziție: determinat în întregime din exterior în cea dintâi realitate, el este în totalitate întors către sine în cea de-
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
exclusivitate pe export-import și, pe termen lung, ar alcătui împreună cu el o realitate economică nouă, în care săteanul ar fi mai mult decât o simplă entitate productivă. Raportul comercial interiorizat este actualmente imposibil, de unde consecințele: satul este izolat, formând un microcosm care-și epuizează realitatea; el este în mod direct și solidar legat de suprastructura administrativ-comercială cu care se află în raport de dependență. Realitate umană întoarsă către sine, comunitatea sătească rezidă în întregime în jocul raporturilor interindividuale; prinsă în organizarea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
primejdie care-l paște pe om este "complexul lui Iuda". Neputându-și suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate realiza o unitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a hrăni vitalitatea spirituală. Câmpul elixirului median este analizat rareori. Există un motiv întemeiat pentru acest lucru. Câmpul elixirului inferior adăpostește energiile fundamentale și instinctele naturii, cum ar fi apetitul pentru mâncare, instinctele noastre de supraviețuire și dorința sexuală. În microcosmul sistemului uman, regiunea sacrală reprezintă puterea Pământului. Câmpul elixirului superior din creier este sălașul conștiinței spirituale prenatale, al minții postnatale și al diferitelor funcții cerebrale, toate acestea reprezentând puterea Cerului în sistemul uman. Câmpul elixirului median, localizat chiar sub inimă
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
puternică reprezintă strălucirea conștiinței. Aceasta este natura inerent strălucitoare a inteligenței creatoare care lucrează în spatele interacțiunii constante dintre formă și vid și a transformărilor constante ale energiei și materiei care produc universul manifest și fac lumea „să se învârtă”. În microcosmul sistemului uman, aceeași strălucire radiază din flacăra eternă a conștiinței care sclipește în spiritul fiecărei ființe din univers; „energia” - această bază vidă, strălucitoare în mod natural a spiritului primordial este inundată de energia nelimitată de potențial infinit. Această energie reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a gândurilor și sentimentelor din interiorul sistemului uman și lumea externă de uscat și ape, cer și pământ, planete și stele care-l înconjură. Și în acest caz, qi are rolul de intermediar funcțional între cele două lumi, unind energiile microcosmului uman cu forțele macrocosmului universal. Qi gong oferă, astfel, pentru fiecare individ, o modalitate practică de stabilire a unei relații personale directe cu universul și de accesare a rezervelor infinite de putere primordială, cultivând, în același timp, înțelepciunea și compasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
gong ne învață că lumea interioară a sistemului uman și lumea exterioară a naturii și cosmosului se reflectă una pe alta și se influențează reciproc și că orice lucru care se întâmplă în lumea macrocosmică are întotdeauna repercusiuni directe asupra microcosmului. Această informație ne ajută să cultivăm o homeostază sănătoasă și armonioasă între energiile noastre interne și forțele externe care le modelează și să ne folosim mintea în mod creator pentru a stăpâni puterea universului în beneficiul nostru și al altora
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
tipuri de rachiu. Lat. alchim. aqua vitae; din secolul al XIV-lea.) 98 eau (fr.) = apă (rom.). 99 eau-de-vie (fr.) = rachiu (rom.). 100 Léon Ginește, L'alchimie expliquée par son langage, Editions Dervy, 2001, p. 124. 101 "Dacă teatrul este microcosm iar lumea este un macroteatru, adevărul este, poate, dincolo de lume, la trezirea din acest vis care este viața (după Calderón) sau la trezirea din ațipirea provizorie care, după Leibniz, este moartea. Astfel, fastul lumesc al teatrului, ce poartă în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]