123 matches
-
cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
izvoarele vieții. Gautier pune în discuție autoritatea concepției despre arta impusă de romantism: ”Scopul artei, adesea uitat în zilele noastre, nu este reproducerea exactă a naturii, ci crearea, cu ajutorul formelor și culorilor pe care ea ni le oferă, a unui microcosm în care să poată locui și să se producă visele, senzațiile și ideile pe care ni le inspiră aspectul lumii.” în 1865, Leconte de Lisle, ”pe care depărtarea de Hugo și insociabilitatea lui Baudelaire îl facuseră regele poeziei”, dar poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
spiritul epocii ca un conflict al unor tendințe opuse, autorul urmărind neabătut aplicarea acestei formule la toate activitățile umane, de la tehnologie Ia explorare, de la călătorii la religie. Materialul este aranjat cu grijă în categorii ca : expansiune și concentrare, macrocosm și microcosm, păcat și mântuire, credință și rațiune, absolutism și democrație, "atectonică" și "tectonică". Prin stabilirea unor astfel de analogii universale, Meissner ajunge triumfător la concluzia că epoca barocului a prezentat conflicte, contradicții și tensiuni în toate manifestările ei. Ca și colegii
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
cronotopi (Pătru, Conu Iliescu); f. poetul, purtător al destinului neamului (Testament); g. omul, creator al universului artificial (Cel ce gândește singur); h. lupta pentru restaurarea omului și a societății (Cuvinte potrivite, Testament, Cântarea omului); i. omul, centru de corespondență între microcosm și macrocosm (Cântare omului); j. societatea, o sumă de modele umane degradate. SURSELE INOVAȚIEI ARGHEZIENE: 1. Un contact cu totul nou cu creația populară. Arghezi reține cuvântul aspru, expresia dură dar autentică; 2. O atitudine activă față de materialul lingvistic. Arghezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al acestei relații erotice între subiecți politizați până la alienare: Se regăsește astfel un mod de a vedea lucrurile de o manieră gnostică, printr-un sistem de corespondențe, prin recunoașterea ordinii divine, cea a partidului, la fiecare nivel. Era necesar ca microcosmul familial să reflecte în cele din urmă principiile de bază ale societății comuniste, macrocosmul integrator. Tovărășia constituia astfel relația esențială, primordială prin care celelalte relații se exprimau. La rândul lor, Nicolae și Elena Ceaușescu, cândva tovarăși de luptă, erau acum
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
conținută de apă urmează o sinusoidă, cu maximele la echinocții, iar minimele la solstiții. Firesc s’o facem și noi, căci pe două treimi suntem apă, ba uneori chiar mai mult. Relația om-cosmos - parcă cineva spunea că omul e un microcosm - e una pur ecologică: organism-mediu. Așa vorbind, omul se acordează cu ciclurile cosmice, În fond cu revoluția Terrei, prin Însăși diversitatea, heterogenitatea sa prodigioasă. Heterogenitate În care omul a Încercat, de timpuriu, să facă ordine, prin zodiacul babilonean, poate intuind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și civilizația indiană, Ed. Meridiane, Buc., 1983, p. 269 și passim, republicat la Ed. Humanitas în 1994, sub titlul Mituri și simboluri în civilizația indiană. 13 Rig Veda, X.129.5, în ms. eminescian 2262, f. 116. Despre o dualitate microcosm macrocosm vezi și Amita Bhose Proza literară a lui Eminescu și gândirea indiană în M. Eminescu, Opere, vol. VII, Buc., 1977, pp. 404-412. 14 Vers existent și la Antonio Machado, conf. Zina Molcuț, Simbolismul european, II, Ed. Albatros, Buc., 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
negațiunii lumii materiale, cu toate consecințele în ea implicate, are ca punct de plecare, chiar din epoca postvedică, concepția identității eului individual cu Realitatea ultimă (oricum ar fi ea concepută, între termenii formal antinomici Brahma Nirvăna: tat twam asi, adică "microcosmul = macrocosmul". Cu această premisă, din care este derivată extrema consecință: aceea a negațiunii lumii fenomenice gînditorul indian pornește la realizarea identificării din amintita afirmație teoretică: singurul țel al existenței sale devine astfel reîntoarcerea la unitatea primordială, după descătușarea din lanțurile
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formă potențială, este microcosmosul în care se oglindește armonia macrocosmosului. Întreaga străduință pansofică constă în a-l ajuta pe fiecare să-și dea seama de această condiție privilegiată. Din rădăcinile sale divine el poate crește ca un copac viu între microcosm și macrocosm. Este doar potențial o axis mundi; prin efort pansofic însă crește. Când ramurile lui ating Cerul, devine Arborele Lumii. Pansophia este această înălțare grea și bucuroasă prin care Pământul se împacă liniștit cu Cerul. Cu ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
organele de simț etc. După Svetăsvatăra Up. (V, 1), în nepieri torul și infinitul Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială", meditând asupra structurii paradoxale a lui Brahman. Reflecția se desfășoară pe două planuri paralele. Pe de o parte, se descoperă că nu numai senzațiile și percepțiile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
am făcut baie într-un râu care curge la capătul grădinii noastre. E bine! Vă sărut, al vostru, Petia Prin urmare, tocmai mie și lui Mihai ne-a fost hărăzit să lo cuim în camera din vârful turnului... Asemenea unui microcosm închis în sine, camera nu avea sobă, neputând fi locuită decât vara. În schimb, avea patru geamuri îndreptate către cele patru zări ale Muscelului, așa că, neexistând nici un perete liber, patul era așezat chiar în mijlocul camerei, ceea ce îi dădea un aer
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R. Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O. Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o adevărată galaxie. Dacă cineva mi-ar spune: „Amos, îți oferim un bilet gratuit pentru planeta Marte, poți să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al acestei reflectări, implicând și sensul final al erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai multe feluri. În primul rând, au fost acelea legate de locurile vizitate: peisaje, monumente de cultură și, mai ales, oamenii. Dialogurile pe care le-am avut, inclusiv cele cu scriitorii din Literatur Express, m-au îmbogățit enorm. În acest microcosm multicolor și multilingvistic, unde dezbaterea de idei a fost foarte prezentă, am descoperit încă o dată că nimeni nu poate pretinde că deține monopolul asupra adevărului sau a erorii. Am descoperit că ideea de națiune este văzută în țările din Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pătratul și cercul, găsite de Blake în lucrarea lui Cornelius Agrippa von Nettesheim (1486-1535) The Occult Philosophy 22, pe care cu siguranță ar fi citit-o, deoarece el era interesat de concepția renascentista privind relația de corespondență dintre macrocosm și microcosm, reflectată, de exemplu, în ideea de mai tîrziu a Gigantului Albion ca Om primordial, etern, arhetipal. S.F. Damon arată că în tinerețe Blake, în căutare de nume semnificative, a împrumutat numele Tiriel și Zazel tocmai din tablele planetelor prezentate în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
perceperea ansamblului psiho-fizic Logos-Tăcere al Tatălui/Tharmas, catre perceperea ansamblului Armonie(Los)-Dizarmonie(Urizen) al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat de cei patru Zoa; androginul se dezbina cosmic în Adam și Eva, rolul acestui cuplu primordial fiind jucat în Vala VIII de către cuplul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în opera să: să îl atragă pe cititor într-o inițiere de tip alchimic (omul că mare artifex), șamanic (omul în calitate de călător mental), cosmologic/astrofizic (omul rațional, ce măsoară și astfel pătrunde rațiunile adînci ale legităților cosmice), "astropsihic" (omul că microcosm mental aflat în intercorelare profundă cu întreaga armonie cosmică), "cosmosofic" (omul că descoperitor al înțelepciunii cosmice), istoriosofic (omul că descoperitor al înțelepciunii istoriei) și "psihosofic" (omul că poartă-prag spre înțelegerea înțelepciunii înnăscute ce există în dinamismele-procesele vieții psihice integrale a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spirit malefic al lui Saturn. 24 În De architectura (III), Vitruviu remarcase că trupul uman este un model al proporției, deoarece cu brațele și picioarele întinse corespunde formelor geometrice perfecte, pătratul și cercul, ceea ce avea drept consecință reprezentarea omului că microcosm. În Renaștere această chestiune a fost intens cercetată, vezi de exemplu Francesco di Giorgio (1439-1502), Trattato d'architettura. (Cf. S.Foster Damon, A Blake Dictionary, pp. 13-14). 25 Vezi cele șase ilustrații din Der Geheimen Philosophie oder Magie, Zweites Buch
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sfera, conducînd-o. Pentagrama (pentagon) înscrisă în sfera în fapt a devenit cea mai importantă emblemă a pitagoricienilor, fiind organic legată de secțiunea de aur (i.e. numărul √¯5 2+ 1 = 1,6180339887...): aceasta emblemă scotea în evidență proporțiile trupului omenesc (în calitate de microcosm) fundamentate în "pentaritm" (în pentada "ritmica", i.e. cuprinsă în numărul de aur ca număr morfodinamic al vieții; 5 era "nuntă", căsătoria dintre par și impar, i.e. dintre primul număr par feminin 2 și primul număr impar masculin 3). Blake folosește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
citire neamurilor sale, definește "Starea numită Satan" și prezintă viziunea să a Celor Șapte Ochi ai Domnului (Seven Eyes of God). 240 (VIII, 36) CATHEDRON: Reprezintă pîntecul femeii și se află în Poarta Lubanului (Sexul) din Golgonooza (imagine a macroși microcosmului) (vezi și S. Foster Damon, 1973, p. 74). 241 (VIII, 37) cîntînd cadențe-alinătoare: Credem că este vorba de ritmurile energetice ale creației, impulsurile vieții ce vin din planurile superioare. Vezi C.J. Chatterji, Filosofia ezoterica a Indiei, 1991, p. 29: "Mișcările
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția Cerului se află, așadar, în interiorul omului. 302 (VIII, 505) Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde: Este sugerată ieșirea înspre afară din ce in ce mai mult, cu fiecare încolăcire, fie în același plan (că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alt agent rus, Iakov Ozerețkovski. Deși Petru era un conducător abil, el este cunoscut mai mult pentru scrierile sale, fiind considerat drept cel mai mare poet sîrb. Principalele lui opere sînt The Mountain Wreath (Cununa munților) (1847), Light of the Microcosm (Lumina microcosmosului) (1845) și The False Tsar Stephen the Small (Falsul Țar Ștefan cel Mic) (1851), ultima avînd desigur drept subiect cariera aventurierului din secolul al optsprezecelea. În ciuda faptului că era în primul rînd preocupat de problemele existenței umane, Petru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o destindere, o "simplificare", putem presupune, în ciuda demonismului senzual pus în scenă, derivînd din pervertirea unei copilării endemice. Prin evitarea unei raportări la destinul macrocosmic, prin refuzul freneziei vitaliste, al numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor minorului, urmărit însă cu atenție mărită, așa cum fac copiii cu proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
adolescenți perverși, precum Miki, Li sau Sanda, și, pe de altă parte, paginile încărcate de emoție, gingășie și frumusețe dedicate Dorinei, și celor care o înconjoară cu grija, atenția și iubirea lor. Pășim deodată în cu totul altă lume, un microcosm de o puritate aproape imaterială în centrul căruia se afla preocuparea constantă și responsabilitatea pentru viața tînără care trebuie să înflorească în cele mai bune condiții, - un microcosm în descrierea căruia Duda își exercita la cel mai înalt nivel darurile
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]