87 matches
-
fondurile alocate în acest scop de A.N.S.T.I., precum și, după caz, din alte surse atrase. B.9. Micro- si nanotehnologii B.9.1. Scop Cercetarea și dezvoltarea de noi materiale și tehnologii (inclusiv metode și tehnici de simulare și caracterizare microfizica și funcțională), pentru realizarea de micro- si nanostructuri (inclusiv materiale nanostructurate), microsisteme integrate și instrumente miniaturizate, precum și de noi produse și sisteme de fabricație miniaturizate, de înaltă precizie, caracteristice dezvoltării competitive și durabile. Programul va fi corelat cu cercetările de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198467_a_199796]
-
a circuitelor integrate specifice; - componente complexe, multifuncționale pentru prelucrarea informației și conversia energiei, inclusiv componente electronice de putere; - noi materiale și procese pentru tehnici de microfabricatie (microelectronica, micromecanica, microoptica etc.); - structurarea la scară atomică și moleculară; nanostructuri și nanotehnologii; caracterizare microfizica; - tehnici avansate de montaj, interconectare și integrare a componentelor și subsistemelor; - noi arhitecturi de microsistem bazate pe tehnici inteligente/soft-computing (rețele neurale, fuzzy, fuzzy-neural, algoritmi genetici); - matrice de senzori, microsenzori și senzori inteligenți cu aplicații în: * industrie, transporturi, agricultura, mediu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/113640_a_114969]
-
dimensiunile unei energii, ele nu sunt "forme de energie", ci "forme de schimb de energie" și nu sunt echivalente. Lucrul mecanic este o forma macrofizică (ordonată) de transmitere a energiei de la un sistem la altul, în timp ce căldura este o forma microfizică (neordonată) de transmitere a energiei. Primul principiu al termodinamicii a fost o formă precursoare legii conservării energiei la procesele în care intervine mișcarea termică a materiei. Acest principiu a fost enunțat pentru prima dată de către R.J. Mayer în 1842. La
Principiul întâi al termodinamicii () [Corola-website/Science/309374_a_310703]
-
de l'esprit" și "Essai d'une nouvelle théorie de la connaissance". Publică, în același an, o teză complementară - "La physique macroscopique et sa portée philosophique". Se căsătorește a doua oară, cu Yvonne Bosc (1937). În 1940 publică în România "Experiența microfizică și gândirea umană", la [Fundația Regală pentru Literatură și Artă Carol al II-lea]. Cartea este tradusă în ediție franceză sub titlul "L'expérience microphysique et la pensée humaine" (P.U.F., Paris, 1941). În 1944, în timpul celui de Al
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
noua metafizică promovează și intercomunicările demersurilor ontologiei moderne cu logica, semiotica și cu antropologia filosofică, la noi au apărut cel puțin trimiteri bibliografice. Peste hotare, noua metafizică a susținut-o Ștefan Lupașcu (1900-1988), care o menționase și în scrierea Experiența microfizică..., publicată inițial în România, până către finalul activității. Matila Ghyka (1881-1965) face trimiteri la ea în scrierile sale estetice, incluzând și evaluări ale design-ului, teme de filosofie a matematicii care apar în creația artistică. În aceleași direcții au privit
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturale există o identitate europeană" (idem, p. 102). lisus s-a coborât în lume ca mântuitor (kenoză), producând cea mai mare schimbare din istoria omenirii. Recunoașterea individualității umane ca persoană, a familiei ca o componentă esențială a societății precum realitatea microfizică față de cea macrofizică, recunoașterea sacrului ca instanță superioara, toate aceste premise esențiale neagă vidul depersonalizat, omul fără identitate care își mulează ființa mereu după cum gândesc alții. G. Liiceanu nu a părăsit niciodată dimensiunea profundului, A. Pleșu nu părăsește tema transmodernistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
XX, semnalează în mod pertinent Th. Codreanu, trionticitatea e propusă de Șt. Lupașcu: materia fizică (macrofizica mineralului și omogenului, subordonată celui de-al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă); materia biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În primul rând, estompându-i asprimea. Am văzut cum miniaturizarea prin imagine a făcut acceptabile și chiar pitorești masacre și războaie îndepărtate pe care nu le-am fi putut suporta în mărime naturală, la scară. Actuala noastră geofizică este o microfizică, iar a micșora o coloană de vehicule civile sau o capitală bombardată până la dimensiunea unui ecran video nu este cel mai bun mod de a "realiza" efectele umane ale unui bombardament. La fel cum actualitatea fără istorie transformă timpul într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și a omogenului, dominantă în universul nostru, supusă celui de al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă; materia biologică, opusă, a eterogenului, negentropică și care "ascultă" de enigmaticul principiu al excluziunii descoperit de Wolfgang Pauli; în fine, materia microfizică, a psihicului, transcendându-le pe celelalte două, fără a fi, hegelian vorbind, sinteza lor, ci având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și a semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze din ontologia eminesciană. Revenind la teoria simulacrelor postmoderniste, este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altfel, cred că asta îi unește pe Ion Barbu, pe Vasile Voiculescu și pe C. D. Zeletin în situația lor privilegiată de urca în transmodernitate. Nefiind om de știință, Nichita Stănescu a avut marea curiozitate de a pătrunde în tainele microfizicii, purtându-ne spre o poezie "cuantică". Spre deosebire de înaintașii săi și spre deosebire de colegul său de generație, Nichita Stănescu, C. D. Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
socială"727 particulară. Dacă, la nivelul statului, o astfel de întreprindere are un caracter specific, în afara statului "localizarea puterii are loc în contextul unui mediu instabil și schimbător al relațiilor sociale"728. Criticul, prin urmare, trebuie să se concentreze asupra "microfizicii puterii"729 pentru a sesiza ce anume susține practicile sociale. În acest mod, constată McKerrow, putem concepe puterea drept forță productivă și nu represivă: "o forță activă, potențial pozitivă, care creează relații sociale și le susține prin intermediul aproprierii discursului, care
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
dos, rămînînd la suprafața lucrurilor și la o înțelegere reducționistă a ființelor, ea reprezintă o simplă pregătire a cunoașterii și nu o cunoaștere propriu-zisă (gnosis). Este, dacă vreți, o preistorie a științei. Adevărata știință începe abia o dată cu relativismul și cu microfizica, cu genetica și teoria generală a continuităților semantice, cu teoria holografică și etologia comparată cu ipoteza bootstrap și teoria stringurilor ș.a. Astfel, vine "ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce spiritele au știut
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
va fi:( vmh ./ În care, este lungimea de undă atașată corpusculului; h - constanta lui Planck; m - masa corpusculului; v - viteza corpusculului. Întrucât m este la numitor, cu cât crește masa corpusculului, cu atât scade lungimea de undă. Ca atare, În microfizică corpusculii au lungime de undă mare, iar În macrofizică au lungime de undă mică. Primele publicații ale lui Louis de Broglie asupra naturii ondulatorii a materiei datează din 1923. El a dat o prezentare de ansamblu asupra lor În teza
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
una din marile provocări ale epistemologiei secolului XX. Perspectiva deschisă de rezultatele științei cuantice va depăși separarea subiect-obiect În actul cercetării, existența În paradigma mecanicistă dominată de filosofia carteziană. Totodată se va afirma ordinea interioară a universului existentă la nivelul microfizicii. Ordinea nu mai este Înțeleasă ca un aranjament exterior sau o dispunere regulată a evenimentelor, ci există o ordine totală implicată În fiecare realitate spațio-temporală. Se trece de la o ordine explicită la o ordine implicită. Un exemplu de ordine explicită
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
părintelui Stăniloae, nu fără a trece prin problematica extrem de incitantă a unui teolog britanic, Andrew Louth, necunoscut cititorului român (fie el chiar interesat de „zonă”), a cărui tematică acoperă fenomenologia și hermeneutica întregului secol XX, beneficiind concomitent și de achizițiile microfizicii și disciplinelor matematice ale aceleiași perioade. La fel de importantă - și, în același timp, deschizătoare de orizonturi nebănuite - mi se pare a fi ampla analiză a operei teologice a altui britanic, John Alaisdar Milbank, cu rădăcini extrem de ramificate în problematica filozofică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Teoriile cosmologiei deductive elaborate între 1930 și 1952 încercau tocmai să depășească problema scării temporale, încât maeștrii fizicii cuantice se întrebau dacă nu cumva "dificultățile de principiu întâmpinate simultan și independent de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și de cosmologie, nu aveau aceeași origine și nu puteau fi rezolvate împreună" (Merleau-Ponty: 1978, 113). Dacă Universul nu mai este static, un alt semn de întrebare se insinuează în cosmologia de factură einsteiniană și vizează omogenitatea din acest nou
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este o opțiune metodologică radicală. Se pleacă de pe terra ferma într-o expediție exploratorie pe „nisipuri mișcătoare”. Dar cercetătorii postmoderniști invocă, în sprijinul acestei opțiuni, eșecurile teribile ale preciziei și rigorii din matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare, ale naturii, ci în domeniile lăuntrice ale umanului. Ei caută sensuri și decriptează semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu șapte capete. d. Schematizarea feței umane se realizează în caricatură, unde ies în relief anume trăsături dominante. e. Analogia este un procedeu adeseori prezent în știință și tehnică. Structura atomului a fost imaginată (mai ales la începutul descoperirilor din microfizică) similar cu aceea a unui sistem solar. Ch. Darwin a conceput selecția naturală asemănând-o cu selecția artificială practicată de secole în agricultură. Primele automobile semănau mult cu o trăsură fără cai. În creația artistică se observă cum compozițiile din
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lor ordine, complexitate și flexibilitate. Mă gândesc la teoria haosului și a complexității: prin știință nu mai înțeleg acum mecanicismul lui Laplace sau materialismul cras al secolului XIX, lucrurile astea au cam dispărut din științele de avangardă, din cosmologie, din microfizică etc. Există oameni extrem de serioși, și nu pot să nu dau nume: Frederic Turner, apoi în Franța, într-o oarecare măsură, Michel Serres, tot în America William Paulsen, Katherine Hayles, care susțin că cel mai bun context pentru înțelegerea culturii
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ar trebui să privim astfel de cupluri de termeni drept prescurtări ale unor antinomii sau conflicte de idei26. Dar aceasta ar presupune să asumăm un context de idei în care un astfel de conflict este activ. De exemplu, pentru contextul microfizicii din prima jumătate a secolului al XX-lea, putem vorbi de antinomia undă-corpuscul, înțelegând prin aceasta conflictul dintre teoria ondulatorie și teoria corpusculară cu privire la natura luminii. Așa încât, ar trebui să spunem că termeni precum cei din cuplurile enumerate mai sus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care Blaga o concepe este cea a cunoașterii științifice. În acest sens, filosoful român mărturisește că efortul său de a extrage din dogme o metodă a fost și din dorința de a oferi o rezolvare crizei de la acea vreme din microfizică, legată de apariția dualității undă-corpuscul și de antinomia în care era atrasă gândirea fizică, nevoită să accepte ca valabile două teorii incompatibile 55. Acest lucru este cu totul remarcabil. Blaga dă o turnură epistemologică amplă acestei idei, văzând în ea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în antinomii, aceasta nu ar duce automat la anularea rezultatelor ei, deoarece s-ar putea ca însuși antinomicul să poată fi utilizabil în mod pozitiv în formulările cunoașterii. O dovadă elocventă, afirmă Blaga, apare chiar în zona științei exacte, unde microfizica s-a hotărât să facă uz de formulări antinomice; 3) Caducitatea concepțiilor metafizice, indiferent de motivele ei, nu este un temei suficient pentru a tăia elanul creației metafizice, care este fundat în însăși structura spiritului omenesc. Când spune lucrul acesta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
complex. În interiorul acestui raport, se întâmplă uneori ca misterul să fie sau să trebuiască să fie exprimabil antinomic. Cazurile adunate din matematică dar și din știința contemporană erau o dovadă vie. În plus, cazul teoriei lui Louis de Broglie din microfizică îi întărea lui Blaga convingerea că lumea se afla în fața unui nou mod de cunoaștere, care, contrar opiniei lui Kant, procedează prin antinomii 297. Lucrul acesta tranșa definitiv disputa cu filosoful german. Cum am văzut, Kant respingea metafizica pe motivul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
antinomii 297. Lucrul acesta tranșa definitiv disputa cu filosoful german. Cum am văzut, Kant respingea metafizica pe motivul că depășește limitele experienței, fapt ce o conduce la construcții antinomice, care îi subminează pretențiile de cunoaștere. Aducând în atenție situația din microfizică, Lucian Blaga dovedea că în însăși cunoașterea științifică pot apărea construcții antinomice. Antinomii precum cele din câmpul experienței microfizice zădărniceau argumentația kantiană și solicitau o reconsiderare a resurselor rațiunii, o resemnificare a ideii de cunoaștere și raționalitate 298. În continuare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
orice specific și, în primul rând, pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec cu viteze mai mari decât a luminii și care presupun deplasarea unor mase infinite conduc la formulări antinomice ale unor evenimente care s-au sfârșit înainte de a lua naștere. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]