24 matches
-
sau al căror conținut este insuficient pentru a produce o amiloliză normală în aluat. Acțiunea α-amilazei în aluat se bazează pe proprietatea ei de a hidroliza legăturile α-(1,4) din structura amidonului prin care se eliberează maltoză și dextrine micromoleculare. Acestea din urmă sunt apoi hidrolizate de β-amilaza prezentă în făină, cu formare de maltoză. α-amilaza are rolul de a sensibiliza granula de amidon pentru atacul β-amilazei, enzimă care nu hidrolizează decât zonele deteriorate mecanic ale granulelor de amidon și
Amelioratori folosiți în panificație () [Corola-website/Science/328805_a_330134]
-
de zona geografică, condițiile pedoclimatice și de separare. Lignină primară Lignină secundară (ciclu furanică Figura 5. Structura ligninei 21 Biosinteza ligninei în plante se realizează sub acțiunea unor sisteme enzimatice, care catalizează transformarea pe parcursul a mai multor etape a compușilor micromoleculari inițiali (CO2, glucozăă în polimerul ligninic (figura 6Ă. Acest proces complex de lignificare a țesuturilor vegetale are loc în două etape principale: 1. Sinteza precursorilor ligninici (monolignoliă Din studiile efectuate asupra procesului de lignificare s-a constatat că formarea polimerului
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
prezintă unele dificultăți de valorificare, cum ar fi : neomogenitatea chimică și moleculară, care determină costuri ridicate pentru modificare și fracționare ; structura chimică tridimensională care include legături C - C, care sunt dificil de scindat și care rezistă la degradare până la compuși micromoleculari; conținut ridicat de oxigen și higroscopicitate crescută; cost ridicat ca materie primă datorită utilizării sale drept cobustibil important (7100 kcal/kgă; combinarea soluțiilor reziduale care conțin lignină cu efluenți din procesele de înălbire bazate pe clor sau compuși chimici care
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
schimbări complexe care conduc la formarea unei structuri polinucleare aromatice, în care partea principală ce conține azot este sub formă heterociclică. Astfel, pentru unitățile cumaranice și pinorezinolice are loc substituția oxigenului cu azot în aceste cicluri (figura 50Ă. Formarea compușilor micromoleculari heterociclici este determinată de scindarea legăturii Cα-Cβ sub acțiunea oxidantului, cu formarea guaiacolului care prin destrucția oxidativă a nucleului până la forma epoxidică și prin reacția cu amoniacul conduce la formarea compușilor heterociclici cu azot. Formarea compușilor cu masă moleculară mică
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
a sucului gastric. Mecanismul său de formare, după Hollander (1954), este localizat la nivelul celulelor oxintice, care printr-un travaliu activ realizează față de valoarea H+ din sânge o concentrare de 1 milion de ori mai mare. În rest, concentrația substanțelor micromoleculare din sucul gastric fiind egală cu a plasmei sanguine, acesta este izoosmotic în raport cu plasma. La nivelul celulelor oxintice, se realizează un schimb ionic între H+, care trece în sucul gastric și Na+, reținut în sânge. S-a precizat că stomacul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai mult cu mediul înconjurător. 121 5. după natura mediului de dispersie (apă sau solvenți organici), coloizii pot fi hidrosoli sau organosoli. 6. după dimensiunea particulelor fazei disperse, sistemele se încadrează în următoarele categorii: Raza particulei Domeniul 10-10 - 10-9 m micromolecular 10-9 - 10-7 m coloidal (ultramicroeterogen) 10-7 - 10-5 m microeterogen 10-5 - 10-3 m grosier Particulele coloidale, numite și micele coloidale, au dimensiuni cuprinse între 1 și 100 nm. Numărul de atomi din care poate fi formată o particulă coloidală variază în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
selectivă a acestora are loc și în prezența membranelor cu pori mai mari, cum sunt membranele utilizate în dializă. Presiunea propriu-zisă care se exercită asupra membranelor, sau presiunea osmotică, este mult mai mică la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la coloizii simpli liofobi decât la soluțiile micromoleculare, deoarece cu cât crește mărimea particulelor, cu atât scade numărul acestora. Numai soluțiile coloizilor macromoleculari (liofili) au o presiune osmotică anormală, ceea ce și permite diferențierea lor de coloizii simpli și de soluțiile micromoleculare. Perrin a generalizat teoria cinetico-moleculară și în cazul sistemelor coloidale. El a aplicat relația lui van’t Hoff - π = R·T·C - și pentru calculul presiunii osmotice a sistemelor coloidale. S-a dovedit că această presiune depinde de gradul de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii + i X+ unde Pii este un ion macromolecular, numit macroion, iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
structură amfifilă). Ca urmare a acestei structuri specifice, starea coloidală a coloizilor de asociație este în echilibru chimic permanent cu starea de dispersie moleculară (sau de soluție propriu zisă), conform expresiei generale: soluție moleculară ↔ soluție coloidală Notând cu A substanța micromoleculară amfifilă respectivă și cu j numărul moleculelor asociate dintr-o micelă, rezultă: j · A ↔ Aj , cu constanta de echilibru Această constantă variază cu temperatura, cu structura chimică a fazei și a mediului de dispersie, cu concentrația și cu alți factori
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
creștere mare de „α” - globuline; c) mieloame „β1”; d) mieloame „β2”; e) mieloame „γ”, clasă care cuprinde cele mai multe cazuri. Prin imunoelectroforeză s-a putut pune în evidență faptul că, mielomul „γ” poate prezenta trei variante γ2 (γG), γ1A (γA), sau micromoleculară. În cadrul unui mielom multiplu se pot produce: 1) sinteza în exces, însă echilibrată de lanțuri „H și L” cu formare de imunoglobuline complete; 2) sinteza neechilibrată, în exces de lanțuri „L” și formare de imunoglobuline complete în paralel cu o
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
prin, capacitatea antinaftochinonă de a reacționa cu DNP. Mieloamele de șoarece de tip imunoglobulină A au și o activitate de anticorp dirijată, față de polizaharidele din bacteriile intestinale. Procesele neoplazice ating celule active care produc anticorpi față de câte una din substanțele micromoleculare (vitamina K3) sau macromoleculare (polizaharidele bacteriilor intestinele) ce se găsesc în organism. La imunoglobulinele monoclonale s-a găsit o largă gamă de activități imunologice dirijate și față de componenți macromoleculari ce se găsesc în mod normal în organism. CAPITOLUL III 1
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
creștere mare de „α” - globuline; c) mieloame „β1”; d) mieloame „β2”; e) mieloame „γ”, clasă care cuprinde cele mai multe cazuri. Prin imunoelectroforeză s-a putut pune în evidență faptul că, mielomul „γ” poate prezenta trei variante γ2 (γG), γ1A (γA), sau micromoleculară. În cadrul unui mielom multiplu se pot produce: 1) sinteza în exces, însă echilibrată de lanțuri „H și L” cu formare de imunoglobuline complete; 2) sinteza neechilibrată, în exces de lanțuri „L” și formare de imunoglobuline complete în paralel cu o
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
lanț greu. Paraproteinele pot fi alcătuite din: • Imunoglobuline complete: imunoglobuline G , imunoglobuline A, imunoglobuline D sau imunoglobuline E în diferite variante de mielom multiplu sau imunoglobuline M în microglobulinemia Waldenstron; • lanțuri ușoare de tip lambda sau de kappa, în mielomul micromolecular (mielomul Bence-Jones); • lanțuri γ,α, µ în boala lanțurilor grele. Suspiciunea unei paraproteine o reprezintă anumite tablouri clinice: fracheri spontane, anemie, infecții repetate, dureri osoase, insuficiență renală, modificarea unor analize de screening ca: VSH crescut, probe de disproteinemie alterate, hematii
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
cu electroforeze de agar. Electroforeza în gel de agar:din ser și eventual urină evidențiază o paraproteină, care apare ca o bandă omogenă, bine conturată, intens colorată situată în regiunea gama, mai rar în regiunea beta sau alfa. În mielonul micromolecular (mielonul Bence-Jones), nu apare o componentă monoclonată în ser; ea observându-se numai în urină; de aceea, când există suspiciunea unei gamopatii monoclonale, trebuie examinate atât serul cât și urina. Odată stabilită prezența componentei monoclonale pe preparatul de electrofreză, se
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
existența unei singure faze), stabilitate termodinamică (formarea lor este însoțită de scăderea entalpiei libere (adică ∆G < 0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
0), concentrație constantă în timp, formarea spontană, afinitate între componente; în plus, soluțiile de polimeri au și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare. Îmbibarea (sau umflarea) reprezintă pătrunderea moleculelor solventului în polimer și este însoțită de creșterea masei și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția micromoleculară (obținută la concentrații mici) și sistemul dispers ce conține micele de asociație se stabilește următorul echilibru: Soluția micromoleculară coloid micelar de asociație Acest echilibru poate fi redat: iA Ai în care: i = numărul de molecule amfifile, A = molecula amfifilă, Ai = micela de asociație. Dimensiunile micelelor de asociație depind de următorii factori: * structura moleculei amfifile * temperatură * prezența electroliților în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
metalul de dispersat se confecționează electrozi care se introduc în mediul de dispersie și apoi se creează o descărcare electrică oscilantă (arc electric) între acești electrozi. Obținerea solurilor prin condensare Obținerea solurilor prin această metodă se realizează prin condensarea sistemelor micromoleculare apelând la procedee fizice și chimice. Pe cale chimică solurile se obțin printr-o serie de reacții care duc la obținerea de substanțe insolubile în mediul de dispersie: reacții de dublu schimb, de hidroliză, oxidare și reducere. * prin reacții de dublu
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
sursă de leucocite și macrofage. În timpul infecțiilor peritoneale, aceste pete cresc mult ca număr și dimensiuni, putând produce și anticorpi (28, 274). Absorbția este mai mare în clinostatism și mai intensă la nivelul marelui epiploon. Se absorb mai facil soluțiile micromoleculare, dar și plasma, proteinele și lipidele. Absorbția are două componente: - una pozitivă, de recuperare a lichidelor secretate în cavitatea peritoneală, asigurându-se circulația lichidului peritoneal; - alta negativă, în condiții patologice peritoneale când în circulația sistemică pătrund componente toxice, ce stau
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
o reprezintă instabilitatea termodinamică a coloizilor. Dacă particulele celor două componente sunt de dimensiuni mici, de ordinul a 10 -10 m și cu polarități apropiate, atunci amestecarea lor conduce la un sistem omogen, fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile fizico chimice ale
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
fără suprafață interfazică, stabil termodinamic, numit soluție micromoleculară. Un comportament particular îl au sistemele obținute prin dizolvarea compușilor macromoleculari în solvenți corespunzători, care deși au un caracter omogen (soluții de compuși macromoleculari), totuși proprietățilelor termodinamice diferă de cele ale soluțiilor micromoleculare. Studiile referitoare la proprietățile fizico chimice ale sistemelor coloidale au condus la observația potrivit căreia, coloizii nu reprezintă oclasă de substanțe chimice, ci o stare în care poate exista orice compus chimic. Potrivit definiției IUPAC, o substanță se află în
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]