18 matches
-
se poate considera că abordarea propusă de această mișcare este o condensare deosebit de elocventă a trăsăturilor caracteristice ale Întregii sociologii americane În curs de apariție, marcată de o preocupare mai pragmatică față de chestiunea socială și de o modalitate mai accentuat microsociologică, descriptivă, de a prezenta diversitatea modurilor de trai. Aceste metode și aceste domenii de interes pot fi explicate ținând seama de modalitățile de integrare specifice. Statele Unite reprezintă o societate nouă sau, oricum, așa tind să se considere. Democrația, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de la analizele focalizate asupra socialismului de tip sovietic - în special a celor ce au în vedere producția, distribuția, consumul, politicile de investiții și dinamica fundamentală a sistemului și mai puțin de la analizele structurale sau a celor din perspectiva relațiilor interpersonale/microsociologice -, voi încerca să desprind trăsăturile esențiale, așa cum sunt ele puse în valoare de diferiți autori în urma studiilor, pentru a constitui (simplificând și exagerând aceste trăsături, în maniera lui Weber) ideal-tipurile celor două sisteme. Fără îndoială, operațiunea poate aduce un plus
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cererii notăm: teoria instituțională propusă de T. Skockpol (Skockpol, Munson, Karch și Camp, 2002; Skockpol și Crowley, 2001), care explică evoluția ratelor de participare voluntară din SUA prin inițiativele centralizate, mai mult sau mai puțin favorabile acțiunilor voluntare și teoriile microsociologice, care subliniază impactul rețelelor sociale. Referindu-ne la acestea, Tarrow (1996) a arătat, criticând celebra lucrare a lui Putnam despre democrația italiană, că subdezvoltarea societății civile din sudul Italiei se datorează mai ales menținerii ei în situație de semicolonie de către
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
emoțiilor Profesorul de sociologie de la Universitatea St. Johns’s (SUAĂ Theodore D. Kemper (1990, 3-23Ă a organizat discursul privind sociologia emoțiilor pe baza mai multor antinomii, pe care le voi rezumă în cele ce urmează. 1.1. Abordarea la nivel microsociologic versus macrosociologic. Sociologia a debutat prin analiza societății ca întreg și a instituțiilor ei fundamentale: familia, economia, religia ș.a.m.d. Mării gânditori, precum Auguste Comte, Saint-Simon, Karl Marx, Émile Durkheim, Herbert Spencer, Georg Simmel, Karl Manheim, Charles H. Cooley
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
Comte, Saint-Simon, Karl Marx, Émile Durkheim, Herbert Spencer, Georg Simmel, Karl Manheim, Charles H. Cooley și George H. Mead - citați în această ordine de Theodore D. Kemper (1990, 5Ă - au adus contribuții majore în plan macrosociologic, dar și în plan microsociologic. Lista sociologilor de referință cu contribuții la constituirea unei sociologii a emoțiilor ar putea include și alte nume, de exemplu: Max Weber, Helen Lynd, Erving Goffman. În timp, odată cu aprofundarea cunoașterii sociologice, s-a produs o specializare și o segmentare
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
unei sociologii a emoțiilor ar putea include și alte nume, de exemplu: Max Weber, Helen Lynd, Erving Goffman. În timp, odată cu aprofundarea cunoașterii sociologice, s-a produs o specializare și o segmentare a sociologilor, contrapunându-se, oarecum artificial, orientarea macrosociologică celei microsociologice. 1.2. Utilizarea metodelor cantitative versus metodele calitative. Și aceasta dihotomie mi se pare contraproductiva. Teoria „controlul afectelor” elaborată de David R. Heise și Lynn Smith-Lovin (1977Ă constituie un foarte bun exemplu de abordare cantitativ-calitativă a emoțiilor. Totuși, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
tranziției Oricât de neutru ar putea fi un sociolog atunci când analizează societatea în care s-a născut și în care trăiește, curiozitățile profesionale satisfăcute îi relevă informații care aduc mai mult decât înțelegere. Și nu ne referim aici la abordările microsociologice, care ar putea hrăni credibil - dacă nu chiar justificat - prezumții de subiectivitate. Experiența, inclusiv a tinereții timpurii într-o societate totalitară, m-a ferit, chiar anterior debutului studierii sociologiei, de un eventual entuziasm nejustificat cu privire la rapiditatea unor transformări profunde, fundamentale
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
cea mai mare exercitate de ansamblu asupra participanților, volumul fiind corespunzător redus, ca o condiție necesară a menținerii forței și profunzimii fuziunii. Într-o viziune secvențială a structurării societății, cele trei sunt de fapt manifestări ale sociabilității care conturează nivelul microsociologic. În încercarea de a facilita o raportare cât mai neutră la cele trei, autorul francez arată că nu este posibilă stabilirea vreunei ierarhii între ele. Tentația stabilirii acestora este însă evidentă dacă ne gândim la conotațiile pe care le-au
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
elementele culturale despre care vorbesc toate teoriile analizate, dar angajate, de această dată, în sisteme de acțiune concretă. Ni se pare că perspectiva autorilor francezi este similară cu aceea a lui Erving Goffman: spațiul organizațional este văzut ca un spațiu microsociologic, în care membrii săi utilizează capacitățile semnificante, pe care le au la dispoziție sau pe care și le creează, dar nu numai într-un joc de "imagini ale sinelui", ca în teoria lui Goffman, ci într-unul cu finalitate concretă
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
din care face parte conducerea, așa cum sunt ei de fapt."111 Problema este constituită din utilizarea conceptului de public, cu privire la membrii organizației, nu doar la "muncitori". De fapt, pentru o perspectivă mai nuanțată, trebuie să recurgem la cercetări de tip microsociologic, în urma cărora se va vedea că în interiorul organizației se pot distinge, dincolo de "marea echipa" care, într-adevăr îi cuprinde, într-un sens, si pe membrii conducerii și pe subordonați, mai multe echipe cu viziuni, interese și mize diferite, așa cum am
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
într-un fel de comunicare magică, de neînțeles pentru neinițiați) ale cuvintelor, contextelor, statutelor etc. Perspectiva sociologică asupra RP este doar una dintre cele care pot evidenția complexitatea unor practici care nu sunt doar de comunicare, ci și de analiză (microsociologica sau macrosociologică) a situațiilor de comunicare. Aparatul sau conceptual are capacitatea de a trece dincolo de ceea ce se spune (suprafață comunicării), pentru a dezvălui de ce se spune ceea ce se spune (factorii sociali ai comunicării organizaționale interne și externe) și de a
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
de doi dintre reprezentanții ei iluștri, sociologia organizațiilor. În domeniul politicii comparate, i-am putea găsi o variantă recentă în metodologia originală, deși statică, propusă de Charles Ragin. Timpului scurt, cel al istoriei imediate, dedicat inventarierii evenimentelor, îi corespunde analiza microsociologică dedicată acțiunii "omului în societate", socializării sale, modurilor de raționalitate și strategiilor pe care le practică. Lucrările lui Ronald Inglehart, în cazul disciplinei politicii comparate, intră în această categorie. Confruntând temporalitățile cu nivelurile de focalizare a analizei sociologice, obținem astfel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
promovarea democrației. Pentru mecanismele de răspândire a democrației, a se vedea Pridham (2000), unde se ține seama și de interacțiunea între factorii naționali și factorii internaționali. 21 Morlino amintește conexiunea conceptului de "ancorare" la nivel organizațional și instituțional cu planul microsociologic al cunoașterii actorului social (Morlino, 2003, p. 156, notă). 22 Ceea ce presupune grila de analiză este ca ideile să aibă un impact asupra acțiunii și, în special, să dea cu atât mai multă consistență și constanță în timp strategiilor de
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
tratatelor și culegerilor de studii ce au ca subiect familia relevă două tendințe fundamentale: existența în cazul familiei a abordării macrosociologice (familia ca instituție socială, locul și rolul său în ansamblul societal, și relațiile cu alte instituții) și a celei microsociologice (structurile și procesele din interiorul grupului familial). Sociologia și antropologia familiei tind - și reușesc într-o mare măsură - la o viziune holistică (sistemică), integrând date din mai multe discipline științifice, în particular din istorie (comparația în timp), din etnologie (comparație
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
participării politice, care desemnează ansamblul de practici prin care cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de decelare și transmitere a preferințelor/nevoilor locale, cetățenești către sistemul politic. Din perspectivă microsociologică, participarea este consubstanțială comunicării, marcînd, la acest nivel, o echivalență între comunicarea politică ascendentă și participarea politică. Ca o concluzie generală, în ce privește cele trei perspective teoretică, tehnică și practică Gerstlé consideră că toate au un punct comun: fiecare dintre ele
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sociale, ele sunt complementare și pot astfel conferi demersului sociologic cuprindere, adâncime și relevanță. O atenție specială am dat sintezei acestor abordări. Pentru aceasta am căutat să ne înscriem în eforturile curente ale sociologilor de integrare a teoriilor macro și microsociologice. Obiectivul declarat este de a propune studenților, dar și cititorilor preocupați de problemele societății, să vadă perspectivele majore pe care le-am folosit nu ca argumentări competitive, ci ca abordări prin care fiecare în parte contribuie la înțelegerea fenomenelor sociale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pattern-urilor sociale de dimensiuni mari. De obicei, unitatea de analiză este o societate în ansamblul ei și, drept urmare, aceste perspective permit comparația unor societăți diferite sau a aceleiași societăți în perioade istorice diferite. A treia perspectivă, cea interacționist-simbolică, este microsociologică și vizează subdomeniul sociologiei cunoscut ca psihologia socială. Din acest motiv aceasta este mai interesată de procesele care operează la nivel individual, precum și de interacțiunea dintre indivizi și ansamblul societății. 3.1. Macrosociologia 1: perspectiva funcționalistă Perspectiva funcționalistă este cunoscută
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
funcției, conflictului și interacțiunii Așa cum am văzut mai devreme, există printre sociologi un considerabil efort de a combina analizele perspectivelor funcționalistă și conflictualistă pentru o înțelegere mai bună a situațiilor sociale. În mod similar, este posibil să combinăm perspectiva interacționistă, microsociologică, cu cele două perspective macrosociologice? Sociologi ca George Homans și Randall Collins au încercat să facă acest lucru. În concepția lor și a altor sociologi importanți, multe situații sociale pot fi înțelese mai bine prin folosirea celor trei perspective (ori
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]