88 matches
-
regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
i-a răspuns că este sur. Ba, mai mult, un sătean susținea că el este un urmaș al acelui Săvuță. Cum era prin august, lumea s-a adunat să asculte și povestea acestuia. Pe la miezul nopții, s-a auzit un mieunat sfâșietor. Fără să scoată vreun cuvânt, oamenii s-au sculat și au plecat în tăcere spre casele lor. Dracula, un personaj complex Otilia s-a obișnuit cu subiectul, zice, astfel că nu se mai simte neliniștită când i se spun
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
și intelectualitate fără invitarea partidelor. Legea politicului (constituția) trebuie făcută normal de apolitici pentru ca apoi politicienii să conceapă și aplice Legi prin partide și aleși. Eu aș fi făcut asta în prima zi de mandat, dar Președintele a reacționat la mieunatul pontiștilor. Doar două săptămâni i-au cântat în strună. Probabil și azi vor face la fel. Este strict necesar ca răspunderea personală și pregătirea profesională a fiecărui om indiferent de nivelul locului de muncă să fie expres precizată. Etica umană
SFINŢII INCINERAŢI PRIN NEPĂSARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382216_a_383545]
-
s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică, scîrțîie, sau scîrțîie ca un mieunat, sau"... Sînt zeci și zeci de notații de acest tip. Iar în aceste notații, care sînt profund reale, apare gîndul, care este o invenție, care este o falsitate. Dar lectorul o acceptă cu tot împachetatul. Așa îl prinzi pe cititor
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
august 2004 CAT’S AVENGER Muzica: Peter Gabriel, Prodigy, David Bowie Stăteam pe balcon fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
delicat pe podele; muzica din salon (nu știa să mai fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă). Stătea În pat și asculta mieunatul insistent al pisicii care-l ținea sub observație de pe dulap. Asculta Însă mai mult decât orice altceva foșnetul Îndepărtat și adormitor al valurilor sparte de stânci, care Îl potolea până când Îl cuprindea somnul. Pricepuse de ce se afla acolo. Înțelesese și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un dar dumnezeiesc pe care, cu siguranță, nu-l merita pe deplin. 3. Încercă să se așeze fără să facă zgomot, dar nu reuși. Nu doar pentru că scaunul scârțâia oricum, ci și pentru că, distrat cum era, se așezase pe pisică. Mieunatul prelung și dureros al Linei Îl trezi pe Coriolan, care deschise mai Întâi un ochi nedumerit și morocănos, apoi Încă un ochi, ultimul de altfel, vigilent, războinic, amenințător. Cu acest ochi Își privea fiul În timp ce celălalt ochi, ghidat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un tricou și niște jeanși curați. Închizând ușa dulapului, l-am văzut pe Ian, ghemuit deasupra și uitându-se fix la mine cu ochii mari. — Ce-i? Îmi simțeam vocea lipicioasă și nepotrivită cu mărimea capului meu. Motanul scoase un mieunat gros și se trase în spate, până când nu l-am mai putut vedea din cauza marginii de sus a dulapului. — Frumos, am spus. Mulțumesc. După ce m-am luptat să intru în hainele curate, am scos o pungă de plastic din rucsac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tip îl mai văzui. În fine, de îndată ce urcai, mă simții deja mai bine. Era ceva liniștitor. Chiar cum intrai în apartament, la penultimul etaj, totul păru primitor, sigur. Observai din prima un discret touché masculin. Dintr-o dată se auzi un mieunat. Și deodată (it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și să ne batjocorească, da, să ne batjocorească (...)/ Noi avem piuneze care se mișcă/ încolo, încoace, ca niște pisici/ cu care putem prinde niște hârtie neagă/ hârtie neagră contra soarelui,/ mi-a răspuns soarta și corul ei blestemat/ cu un mieunat simplu, dublu și triplu./ M-am răsturnat din ceasul în care eram multiplu" (Pisicile cerului) În sfârșit, pre bucuria multora, antologiei nu-i lipsesc japonezismele (Sei șonagon), chinezismele ("E foarte greu de prins o mâță neagră într-o cameră întunecoasă
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
în care tradiția revine la suprafață în conștiința lui Matt înrădăcinându- l pe dezrădăcinatul avocat. Sentimentul familiei redescoperit se revarsă asupra familiei genealogice făcând din Matt veriga unei istorii. Acest amestec de grav și comic alunecă însă adeseori spre burlesc, mieunatul soporific al cântecelor havaiene constituie substanța de contrast pentru ictusurile dramatice. Atrage atenția insistența cu care regizorul fixează în gros-plan chipul lui Elizabeth, înghețat într-o grimasă tragică a unei suferințe lipsite de conținut, un chip cu gura căscată și
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești? Scoase din nou din viteză și răsuci cheia în contact. Ascultă mieunatul îndelung al demarorului care se străduia să pună motorul în funcțiune. Degeaba, acesta nu voia să prindă viață. Ochii îi coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nicidecum. Keiko Kataoka părea iritată. Aveam impresia că-mi reproșează că n-am aflat nimic, cu toate că m-a trimis să mă interesez despre Yazaki și Reiko. — Sunteți sigur că ați Înțeles ce v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor și apoi vocea ei, care-i vorbea pisicii: „Am ceva important de discutat acum, așa că du-te tu frumușel mai Încolo“. Tonul vocii ei era mult mai blând decât cel folosit cu mine. — Dar și Gan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
2012 Toate Articolele Autorului Cum ar fi că într-o dimineață să te trezești singur cu toate apele cu toate florile cu toți munții toate doar ale tale. Cum ar fi să te trezești fără să mai auzi lătratul câinelui mieunatul pisicii văicărelile soacrei glasul soției dojenindu-te doar pentru simplul fapt că exiști. Cum ar fi o dimineață fără trilul păsărilor, cerul nu ți s-ar părea pustiu? Cum ar fi sa bați la picior o stradă lungă și goală
CUM AR FI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361327_a_362656]
-
care se întorceau de la plimbarea de seară. După schimbul de amabilități, aceștia o puseră în temă cu noutăți din viața lor, încât Mira se bucură tare mult că-i întâlnise, că avuseseră cine să-i asculte. Ajunsă în fața apartamentului, auzi mieunatul nerăbdător al motanului. Descuie cât putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
Conștiința > ȘOPÂRLE VORACE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului panglică boțita din par îi mirosea a fan plouat legăna strîns pisică tărcata pocnindu-și genunchii ascuțiți de rotunjimea pietrelor de rău mieunatul pisicii languros mască o acarofobie față cunoștea (mușcat)ură păianjenilor picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
VORBEȘTE Autor: Zoltan Terner Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt aproape sigur că personajul vă este cunoscut: E cel care deschide gura și vorbește, vorbește, vorbește... Treptat, vorbăria i se poate preface în mieunat, chițcăit, țârâit, lătrat, schelălăit, răget și în alte graiuri ale dobitoacelor. Ce îl împinge să toarne cuvinte cu vadra când n-are nimic de zis? Poate cerul negru al golului lăuntric! Sau poate că un demon al trăcănelii îl mână
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]
-
curgă până-n zori, ... Atât de mult îți cer eu oare ? Da Doamne toamnă, să treacă vară. În zbaterea-mi naivă de după un trunchi de brad Ieși o gază mică ce se uită la mine cu ochii mari Mirata, copleșită de mieunatul meu aparte Se proțăpi în față-mi încremenind în a ei cuvântare De ce ești prost ? vară oricum trece și toamnă vine ! Referință Bibliografica: Da Doamne toamnă / Borchin Ovidiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2069, Anul VI, 30 august 2016
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
văzut, se uita după un gard fals și 'miorlau, ghior, miorlau'.. L-am strigat, dar nimic ghior și miorlau. Ciudat mai ‘vorbea’... Plecând de la locul faptei mă întrebam de faptul a ce-ar fi fost acolo după gardul acela, de mieunatul lui pe care-l știiam bine se transformase în acest 'ghior'? Mai cunoșteam faptul că, în momentul când îi calcă cineva teritoriul, hmmm.... Însă, după ce am uitat bine de incident, îl aud așa ca prin adumbrire printre vițele-de-vie (se întunecase
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
de felină. Nicole alunecă spre floare din câțiva pași, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căușul palmelor și începu să toarcă lin, strecurând din când în când și un părelnic mieunat... Referință Bibliografică: C’EST LA ROSE... / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
o calce cu dușmănie, pen'că curca nu se ouă dacă din cauza de bombardamente neregulate ... da' liniștea cădea tot mai grea, nici macar răzmerita nu se mai aia în direct la tembelizorul omniprezent că un zeu egipțian pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
când mi-a mai luat tata o jucărie, dar nu am reușit să identific un astfel de moment, pentru că, de regulă, mama se făcea „vinovată” de astfel de lucruri. - Nu trebuia, am șoptit apăsând pe burtă jucăria care scoase un mieunat ciudat. - Trebuia... trebuia mai multe, zise privindu-mă direct cu ochii aceia în care cerul se pregătea să plouă. Începu să îmi vorbească apoi cu glas stins, dar înverșunat, despre copilăria lui, despre modul în care s-a refugiat din
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
este același nu spun că m-am plictisit importantă e lumina care-mi invadează globii oculari am citit un text dintr-un spațiu care mi-e drag plin de kitschuri dar și de literatură o mie de mâțe își acordează mieunatul în textul pomenit cineva a uitat limba română zâmbește cu mult venin în gura lătăreață acordurile îi sunt într-un perfect dezacord al a al a tralala iubitule iubito scârț miau poc trosc și gata poezia...uf la final bineînțeles
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
marinar fiind, nu dădea pe acasă cu săptămânile, sau uneori chiar cu lunile, străbătând mările lumii cu corabia moștenită de la tatăl său, care fusese și el, la rândul său, tot marinar. Într-o seară, întorcându-se acasă, Babana auzi un mieunat slab care venea dintr-o fundătură plină de gunoaie. Inima n-o lăsă să plece mai departe... Se apropie și observă la lumina lunii că se zbate ceva într-o traistă legată la gură, aruncată printre bălării. Își învinse frica
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
din fața casei. Era mâhnit. Nu-i venea să se mai întoarcă la han. Se întunecase de-a binelea. Vizitiul îi făcu semn că venise timpul de plecare. Panait se ridică și, disperat începu să strige: „Ispas, Ispas...!”. Nu auzi nici un mieunat. Crezu că fusese păcalit de capitanul cel răutăcios. Poate își bătea joc de el. Poate că, Ispas al lui cel drag, nu mai exista. Poate acesta era prețul care trebuia să îl plăteasca pentru că fusese salvat. Adusese cu el un
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]