46 matches
-
să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declarații ale dlui Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-a obligat să treacă în rândurile Puterii. Tonicele întâlniri ale dlui Iliescu cu amnezicii celei de a treia vârste
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
de la CR. L-am ascultat, și bine am făcut: cartea mea a încăput pe mâna unui adevărat editor profesionist. Despre el va fi vorba și mai încolo; deocamdată să vedem care a fost soarta debutului și a debutantului. După discuții miezoase și la obiect întinse pe toată durata anului 1976, dar și după tergiversări dictate de împrejurări care au avut darul de a mă scoate din minți, Ciobanu și-a dat acordul cu privire la cuprinsul cărții și a propus-o spre publicare
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu o observație mai miezoasă a vreunuia dintre jucători urmată de cîteva secunde de tăcere admirativă a celorlalți doi. Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu ce prilej de glorificare a lui Ceaușescu. Se făceau obișnuitele comenzi
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
unii închinători la cultul unei gravități convenționale, nu o dată bună (ce zic: excelentă!) conducătoare de interese nu tocmai onorabile. Dimpotrivă, mult șugubățul autor e, potrivit opiniei noastre, unul central, rostitor de adevăruri de mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe înălțimea clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neașteptate. Fluturii fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu strică. Să
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
urma. Lucruri de care pare a fi conștient Al. Cistelecan, ca autor al volumului 15 dialoguri critice (cu Ion Negoițescu, Mircea Zaciu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Lucian Raicu, Gheorghe Grigurcu, Pavel Chihaia, Virgil Nemoianu, H.-H. Patapievici, Gabriel Dimisianu), text miezos, atractiv, care, deși datînd în bună parte de mai mult de un deceniu, își păstrează prospețimea. Dintr-un punct de vedere, declară criticul de la "Vatra", ar fi fost chiar preferabil ca aceste dialoguri să fie doar niște documente de epocă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
bani. Două puncte tari în acest număr: o splendidă scrisoare a lui N. Steinhardt către Constantin Noica precedată de o confesiune a lui Gabriel Liiceanu pentru cei care au urechi de auzit și ochi de citit și un spumos, un miezos interviu al lui Dan C. Mihăilescu. Cităm fragmentar de aici câteva sfaturi pentru un critic tînăr: "Să cauți să debutezi cu un volum unitar, rotund, de cercetare, nu de publicistică. Să nu-ți faci nici o umbră de iluzie în ce privește respectul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
premiat pentru placheta de debut și încă alții că Ieronim Serbu și Dan Petrasincu, cei ce a împreună cu Horia Liman a au publicat revista "Discobolul". Astfel încît calificativele "ședința mediocra", "început tardiv și penibil", "ședința penibilă" alternau cu cele "ședința miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni și o săptămînă. Mă întorc cu patru caiete de memorii antume
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
-i vor înlocui orice altă nutriție. Neconformist, va răsturna cu cotul buteliile de răcoritoare, farfurioarele cu alune descojite - de aici și năzuința supremă a somităților politice de a ieși în societate măcar cu un volum de versuri, dacă nu cu miezoase proze. Tirajele de câte 180.000 de exemplare, pe care sigur le hotăra bardul en titre al lui Ceaușescu, precum tot personal și le distribuia, stârnesc în zilele noastre mila la adresa unui mic trecut. Cum însă omul este, de la izgonriea
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
cum face, de regulă, orice discurs prozelit ce se respectă, ci chiar despre o astfel de lume terestră, despre miraculosul nostru cotidian presărat cu sfinți rămași necunoscuți. Sfințenia-de-zi-cu-zi, ascunsă dar revelată la momentul potrivit (și iarăși aș înlocui potrivit cu mai miezosul, aici, „folositor”), este supratema acestui volum, similară întrucâtva acelui „sacru camuflat în profan” despre care vorbea Eliade. Aflăm, astfel, că descoperitorii lui Hristos, fie că e vorba de „stareți” cu experiență sau de ierarhi, fie de călugărițe neștiutoare de carte
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
mijloc de cunoaștere a operei acesteia: lectura particulară, serioasă, în deplină singurătate. Nu este nici o greutate. Trebuie numai răbdare pentru primele pagini, după aceea atmosfera îți devine apropiată." (p. 111) Dar cel care i-a închinat lui Proust cele mai miezoase pagini rămîne Camil Petrescu. L-a iubit atît de mult că a urzit o întreagă teorie pentru a-i pune în lumină valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
în Dumnezeu decît să nu credem, deoarece în primul caz tot ne alegem cu ceva, pe cînd în al doilea caz nu avem nimic de cîștigat. Drama e că preferințele umane nu au puterea de a influența universul. Cele mai miezoase anecdote provin din lumea asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
și de stări neserioase, luînd canonul peste picior. Fiindcă zeflemeaua și zefchiul sînt pasele pe care le cultivă zeul, neomologat, al acestei părți de lume. Balcaneus, spiritul vagabond și cu piper în vîrful limbii, îndeamnă la potriviri facile de cuvinte miezoase cît cantalupii, aruncate în joacă, și-n contra chestiunilor grave. O cronică de moravuri, în felul lor, judecate pe firul apei, sînt Poeme-le balkanice. În șase părți: Priveliști balcanice, Cântece noi în limba veche, Cântece în stil popular, Însemnările
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
Până acum, totul pare limpede. Cât privește nedumeririle (sau, mai franc spus, nemulțumirile) pe care această critică înzestrată cu valențele excelenței le poate stârni, ele sunt în număr de două: elegantă sub raport stilistic, acompaniată de o melodie aparte, fraza miezoasă a lui Negrici riscă să fie confundată, la rigoare, cu cele, ornate și goale, ale impresioniștilor pursânge, ceea ce diluează mult radicalismul afirmațiilor; și, modest și oarecum old fashioned, criticul alege să se exprime la o rebarbativ academică persoană întâi plural
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
mitologie fără de livresc, surprinzător deschisă depășirii de sine. Și peste toate, încheiere la acest elogiu al locurilor care ne confortează față de noi înșine, care ne confirmă și ne împacă superior, să pomenesc o formulă pusă recent în fruntea unui text miezos despre Pierro della Francesca: „Loc clar”, sînt vorbele găsite de un pictor și exeget sagace, Jean-Paul Marcheschi, pentru a rezuma sintetic imensa forță intelectuală pe care o atinge acest contemplator neîntrecut, cînd înaintează, majestuos și lent, prin vuietul veacurilor.
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
timpului în țară sau în străinătate. Din ele se desprinde portretul unui spirit erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
încolțise în mintea tânărului critic, se va nuanța în deceniile următoare, dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
iese cu adevărat la rampă în critica literară. Că, pe lângă aceasta, există sensibile și frecvente intersecții cu istoria culturală, munca de cercetare și studiile mentalitare de dată recentă, sau că ele pot fi analizate separat pe capitole întinse ori paragrafe miezoase este pe deplin just, nu însă și precumpănitor. Paradoxal aproape, în ciuda seriozității - și uneori chiar aridității - fără fisură a studiului, marele merit al lui Paul Cernat este unul specific îndeobște prozatorilor sau - din când în când - advertiserilor : acela de a
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
har în această instituție numită „școala vieții”, un co-sistem al întregului, al societății. „Școala trebuie să aibă o largă deschidere către viață pentru a transforma viața într-o veritabilă școală”. În fiece aforism se joacă cea mai teribilă și mai miezoasă piesă de teatru, ca însăși viața: „Întoarcerea fiului risipitor”. Însă refacerea ca întoarcere, dar pe o sublimă-sublimatoare spirală, la punctul inițial a drumului e mai mult decât o facere, e naștere, și-anume: naștere din nou. Întors (gr., nostos nostalgie
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
frumoase". Într-adevăr, metafora, metaforismul reprezintă atuurile exotismului, al cărui eminent cultivator, prin proprie trăire și scriere, - adică - live, cum ar zice occidentalul clișeizat, - este Galsan Tschinag. O spun, de la primă întâlnire cu ele, chiar titlurile cărților sale, titluri foarte... miezoase: Alle Pfade um deine Jurte (Toate drumurile din jurul iurtei, 1995), Nimmer werde ich dich zähmen können ( Niciodată nu voi reuși să te îmblânzesc; 1996), Wolkenhunde (Lupii norilor; 1998), Jenseits des Schweigens (Lumea de dincolo a tăcerii; 2006). Printre alte cărți
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
siguri că avem de-a face cu un talent. Dar un talent pe care, culmea consternării, autorul și-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
a societății românești. Or, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". "O lume originală" Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivial-populară, a lui Creangă" 21), aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
îl susține pe ipoteticul scenarist, în căutarea sa, gustul unei suplețe interogative, care îi comandă să nu lase deoparte, retractil, ceea ce ar fi un plus de identitate. Semințe, vestitoare ale unui asemenea aport, și-au făcut loc demult, în schimburile miezoase dintre civilizații, le-am putut ghici traversînd promițător, prin secole aprige, ducînd, cu ele, nădejdea unor pozitive eforturi de comprehensiune. Îmi place să relev, sub arcul acestui elan, rîvna lipsită de prejudecăți, înalt echitabilă, de care a fost în stare
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]