46 matches
-
portretele, în dăltuirea lor marmoreană, de la cel al Părintelui Patriarh Daniel, deschizător al cărții de față, până la cel ce închide volumul, al Părintelui Ioan Iordăchescu, „Sacerdotul de vocație întru îndelungă slujire“ din ținutul natal al Fălticenilor, au ceva din substanța miezoasă de sens a unei cuvântări omiletice. Din lectură se întrupează în simțire și iau chip viu oameni care au fost și mai sunt încă. Prind contur asemenea unor pilde vii. În același timp, fiecare portret e în felul lui o
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1451983646.html [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
lirică în care poeta își realizează autoportretul: « ca niște aripi/ de înger/ secundele își lasă/ zborul/ pe umbra mea/ creată de/ peniță/în scris.” Fie ca penița Adinei Sas-Simoniak să aștearnă pe hârtie și de acum înainte, „cuvinte calde, dulci, miezoase” (“Cu Tine”). Fie ca arta ei poetica să exprime întotdeauna același gând: “Te laud intrând în dulci veșnicii!” (“Din ce îmi dai”). Octavian Curpaș Surprise, Arizona Referință Bibliografică: Perpendiculara pe un colt de nemurire de Adina Sas-Simoniak / Octavian Curpaș : Confluențe
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 by http://confluente.ro/_perpendiculara_pe_un_colt_de_nemurire_de_adina_sas_simoniak.html [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
ordonate, de arbuști, ierburi încâlcite, frunze și fagaduinti de toamnă. Sub un cer cu obraji de fum, cu parfum năucitor de sulfina, măceșe în pârg și întrebări fără coaja. Am privit fiece detaliu, fără să văd totuși nimic, sub ciocnirea miezoasa a norilor colportând zvon de ploaie. M-au durut nădejdile franțe ale salcâmilor înfloriți în ultimul rest de vară. M-au rănit șoptirile porumbului, trudind să răzbească printr-un pământ împietrit. Am despărțit în silabe tristeți vestejite, fără să găsesc
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1466166814.html [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1479807448.html [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
București, în preajma Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe lângă responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române și a exarhatului cultural, așează constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartă frânturi din viața oamenilor, evocări luminoase pline de căldură. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudiție, bucurii lăuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mărturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartă harul condeiului ... Originar din Țara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădășeni, ținutul Fălticenilor, județul Suceava
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Preacuviosul_parinte_arhimandrit_timote_stelian_gombos_1333379202.html [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de furia îndelung răbdătorului român, pornit
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1484266580.html [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
a societății românești. Or, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". "O lume originală" Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivial-populară, a lui Creangă" 21), aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido-avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
a atins performanțe artistice la care colegii de generație nici nu îndrăzneau să ridice ochii. Există și zile mai altfel, când omul făcut din aceeași plămadă ca noi toți prevalează deasupra artisului, iar gura făcută pentru cântat frumos sau vorbit miezos tace. Viorica însă, încercată de viață poate mai mult decât noi toți, a învins întotdeauna pornirea de a tăcea. A continuat să se exprime și să-și împrumute vocea inconfundabilă fie rolului de pe scenă, fie poveștii spuse despre el. Despre
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la naștere, multe lucruri îmi păreau interesante, demne de a fi povestite când voi fi scăpat de pietricica spinoasă, care nu vroia în nici un chip să iasă. În felul lor, multe întâmplări din spital au devenit și mai provocatoare, mai miezoase și burlești, pe măsură ce s-a scurs vremea. Însă le-am evocat rar și prudent. Nu-i bine să stârnești trecutul. Nu se știe niciodată când și cum se întoarce, ca să te pedepsească pentru nesocotință. Nu-i sănătos să-i dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plafon înalt. E adevărat, de asemenea, și că tendința mediului local e de a coborî la „fleacuri”, totuși nu staționăm în ele. „Discuțiile de băieți”, amuzante sau grotești, care prelungesc în unii din noi amintirea internatului școlar, alternează cu discuții miezoase, inteligente, scăpărătoare. Luați împreună, știm o grămadă de lucruri interesante, pasionante, crocante, care, transformate în texte, ar putea alcătui o „mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate, controversăm, ne plasăm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sprijină evoluția "organică" a societății românești. Ori, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivialpopulară, a lui Creangă" aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe ascuns, prin diverse medii, transcrise de mână, stârnind deliciul libertinilor și dând curaj libido avangardiștilor, în căutare de înaintași. Abia peste
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
unii închinători la cultul unei gravități convenționale, nu o dată bună (ce zic: excelentă!) conducătoare de interese nu tocmai onorabile. Dimpotrivă, mult șugubățul autor e, potrivit opiniei noastre, unul central, rostitor de adevăruri de mare interes în tăietura lor insolită, totdeauna miezos și fermecător în limbajul d-sale extrem de personalizat. Cu atît mai convingător cu cît refuză emfaza, redundanțele, egotismele sforăitoare: "Cu toții ne dăm seama că lumea și împrejurimile ei le contemplăm de pe înălțimea clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
mijloc de cunoaștere a operei acesteia: lectura particulară, serioasă, în deplină singurătate. Nu este nici o greutate. Trebuie numai răbdare pentru primele pagini, după aceea atmosfera îți devine apropiată." (p. 111) Dar cel care i-a închinat lui Proust cele mai miezoase pagini rămîne Camil Petrescu. L-a iubit atît de mult că a urzit o întreagă teorie pentru a-i pune în lumină valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
și de stări neserioase, luînd canonul peste picior. Fiindcă zeflemeaua și zefchiul sînt pasele pe care le cultivă zeul, neomologat, al acestei părți de lume. Balcaneus, spiritul vagabond și cu piper în vîrful limbii, îndeamnă la potriviri facile de cuvinte miezoase cît cantalupii, aruncate în joacă, și-n contra chestiunilor grave. O cronică de moravuri, în felul lor, judecate pe firul apei, sînt Poeme-le balkanice. În șase părți: Priveliști balcanice, Cântece noi în limba veche, Cântece în stil popular, Însemnările
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
premiat pentru placheta de debut și încă alții că Ieronim Serbu și Dan Petrasincu, cei ce a împreună cu Horia Liman a au publicat revista "Discobolul". Astfel încît calificativele "ședința mediocra", "început tardiv și penibil", "ședința penibilă" alternau cu cele "ședința miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni și o săptămînă. Mă întorc cu patru caiete de memorii antume
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
îl susține pe ipoteticul scenarist, în căutarea sa, gustul unei suplețe interogative, care îi comandă să nu lase deoparte, retractil, ceea ce ar fi un plus de identitate. Semințe, vestitoare ale unui asemenea aport, și-au făcut loc demult, în schimburile miezoase dintre civilizații, le-am putut ghici traversînd promițător, prin secole aprige, ducînd, cu ele, nădejdea unor pozitive eforturi de comprehensiune. Îmi place să relev, sub arcul acestui elan, rîvna lipsită de prejudecăți, înalt echitabilă, de care a fost în stare
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
să ajungă din urmă d-nii Chirac și Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg și pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătușe la mâini, scara autorității și ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declarații ale dlui Octav Cosmâncă își vor avea pandantul în patetice mărturisiri ale unor deputați ai opoziției, pe care conștiința i-a obligat să treacă în rândurile Puterii. Tonicele întâlniri ale dlui Iliescu cu amnezicii celei de a treia vârste
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
urma. Lucruri de care pare a fi conștient Al. Cistelecan, ca autor al volumului 15 dialoguri critice (cu Ion Negoițescu, Mircea Zaciu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Lucian Raicu, Gheorghe Grigurcu, Pavel Chihaia, Virgil Nemoianu, H.-H. Patapievici, Gabriel Dimisianu), text miezos, atractiv, care, deși datînd în bună parte de mai mult de un deceniu, își păstrează prospețimea. Dintr-un punct de vedere, declară criticul de la "Vatra", ar fi fost chiar preferabil ca aceste dialoguri să fie doar niște documente de epocă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
în Dumnezeu decît să nu credem, deoarece în primul caz tot ne alegem cu ceva, pe cînd în al doilea caz nu avem nimic de cîștigat. Drama e că preferințele umane nu au puterea de a influența universul. Cele mai miezoase anecdote provin din lumea asiatică. Fiecare poantă seamănă cu o parabolă al cărei sens cade în sarcina cititorului să-l descifreze. "Un chinez foarte sărac visează o sticlă de licoare de orez. Plin de dorință și speranță, aprinde o lampă
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
Emil Brumaru (Test de catifea reiată) Mai simt cum ți-așează lumina Pe șold raiul fin destrămat De pofte? Zărești încă-n fructe Dragi îngeri culcați pe un pat Miezos și-acrișor? Auzi iarăși în tine fîntîni, și grădini, Și garduri, și hălți, și marfare? Din nou strîngi în brațe dulci spini Să-ți zgîrie pînă la sînge Toți sînii închiși sub lăcat? Mai simți cum ți-așează, lumina Pe
Patru întrebări, repetînd prima, degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15626_a_16951]
-
apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu strică. Să
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
vorba. Se îmbulziseră atîtea imagini colorate, fastuoase, neașteptate. Fluturii fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
de la CR. L-am ascultat, și bine am făcut: cartea mea a încăput pe mâna unui adevărat editor profesionist. Despre el va fi vorba și mai încolo; deocamdată să vedem care a fost soarta debutului și a debutantului. După discuții miezoase și la obiect întinse pe toată durata anului 1976, dar și după tergiversări dictate de împrejurări care au avut darul de a mă scoate din minți, Ciobanu și-a dat acordul cu privire la cuprinsul cărții și a propus-o spre publicare
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
frumoase". Într-adevăr, metafora, metaforismul reprezintă atuurile exotismului, al cărui eminent cultivator, prin proprie trăire și scriere, - adică - live, cum ar zice occidentalul clișeizat, - este Galsan Tschinag. O spun, de la primă întâlnire cu ele, chiar titlurile cărților sale, titluri foarte... miezoase: Alle Pfade um deine Jurte (Toate drumurile din jurul iurtei, 1995), Nimmer werde ich dich zähmen können ( Niciodată nu voi reuși să te îmblânzesc; 1996), Wolkenhunde (Lupii norilor; 1998), Jenseits des Schweigens (Lumea de dincolo a tăcerii; 2006). Printre alte cărți
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
ani de zile cea mai intensă și implicată parte a activității, ba unde nici nu te aștepți, prin peninsulă sau prin lumea largă. Petronio e în plină activitate creatoare, citește enorm, scrie cu măsură, participă la dezbaterile culturale cele mai miezoase din Italia, face parte din jurii literare, activează în asociații culturale etc. Mereu la curent cu noul, el cântărește acest nou cu o rațiune luminoasă, decantată de-a lungul unui întreg secol de iraționalitate, și îl adoptă, fără prejudecăți, în
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]