81 matches
-
țară nu are o catedră de critica textelor și tehnica edițiilor; succesul rapid, de notorietate chiar material, e mult mai accesibil în gazetărie sau în scrisul eseistic; în lumea vertiginos de grăbită de astăzi, cum poate fi cineva ispitit să migălească "devotat" pentru a descifra și îngriji texte, pentru a explora vechi publicații, pentru a corobora surse și bibliografii...? E adevărat. Lumea de azi e obsedată de clipă, nu de durată. Totuși, pradă unei, cum să-i spun?, inerții a viziunii
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă de adaptare sau o eroare "de
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
simplu cadru, ea participă etc. Să le scriu, acum, din nou, ar însemna să stîrnesc amintiri care n-au, cu textul lui Petru Creția, nici o legătură. Nici nu e vorba, măcar, despre vreun șevalet împroșcat cu cerneală. Sau despre nori migăliți în peniță și pe urmă lăsați să plutească pe cerul altui Delft. Este, în schimb, o istorisire acolo. Povestea unor Wege - nicht Werke, a unor cărări pe care se scurge zeama zaharisită, trasă în fire de vată, a întîmplărilor de pe
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
a cincinalelor, a planificării familiale rezolvate de chiuretă, intră în ritm cu o precauție în care găsești, pe alese, și silă, și îngîmfare, și calcul strîmb, de orășean. , Omul rămîne uneori izolat și rotund ca o piatră", va scrie Ștefania, migălindu-și vorbele a vers, într-un jurnal. Se prinde, apoi, în cercul unei nunți de țigani, trece printr-o pădure cu răzlețe urme de magie, ai zice, aproape, că viața ei apucă în altă parte. Totul se termină, în schimb
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
sună ca o cantilenă melancolică. Vom reveni, poate altă dată, asupra acestui expresiv album de familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
30, un liber-profesionist cu principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și baros, dintre a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
înălțime. Mimînd deschiderea spre Vest, descentralizarea instituțiilor statului, stimularea economiei de piață, democratizarea parlamentară, Ion Iliescu era un comediant, care dorea să extragă avantaje din aparente. În realitate, cu o dibăcie de activist, crescut în școli superioare de partid, el migălea din start, în taină, la planul de a transborda în punctele cheie vechiul dispozitiv de comandă în economie, de a gratifica masiv cu funcții de conducere eșaloanele doi și trei din aparatul moștenit de la Ceaușescu, de a nu abandona alianțele
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă și umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapița” e o replică peste timp la faimoasa „rapița, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ține de precizia cu care autorul migălește la caracterul personajelor sale. Mă bucur că am putut contribui la primul spectacol-lectură după o piesă a sa - Ultimul dans al libelulei, regia, Mircea Cornișteanu, cu actori importanți al Teatrului Național Craiova: Ilie Gheorghe, Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Constantin Cicort
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
Intrăm treptat într-o lume a paradoxului, suprarealistă, așa cum o înțelege Gellu Naum, în care regulile sînt stricte și, în mod straniu, logice: Diferența dintre mine și un poet din interiorul literaturii este că acolo unde el adaugă, unde lucrează, migălește ca să fie un cît mai bun literat, ca fraza lui să fie o cît mai bună literatură, eu șterg, tai", spune poetul. Simona Popescu oferă o alternativă de lectură surprinzător de adecvată și nu uită să sublinieze tot timpul caracterul
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
timpul. Principiul despre care vorbeam mai sus este valabil, dar absolut perturbator. Cu felul ăsta de a fi nu poți sfîrși decît stupid. Într-o lume megalomană pentru care contează manifestațiile uriașe, tu continui să rămîi un bijutier medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să te opui rețetelor de succes, pe care le cunoști foarte bine, dar nu vrei să le urmezi. Preferi scufundarea în
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
Unii ziceau că fântâna fusese sleită mult după ce troița însemnase creștinește răspântia. Încadrată de un gărduț din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului iconar! Doamne, ce frumoasă era! Cum se ridica zveltă spre tării, deschizând cale rugilor către Domnul! < > devenise un reper pentru localnici: acolo drumul se despica în trei: spre satul vecin, spre vii, spre islazuri. Acolo
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
cazne. Iubite cititor, câtă vreme am scris frumoasele pagini anume pentru tine, un mare necaz mi se întâmplă: am pierdut planul istoriei celei mari (după care îmi alcătuiam cartea), pe care îl aveam într-un caiet borgesian, ani de zile migălit în litera lui. Nenorocriea abătută asupra-mi, pe care nu o puteți închipui cât e de mare, iată că schimbă cursul patericului meu, deoarece mă găsesc în fața nevoinței de a inventa ce a fost - istoria pe care am prăpădit-o
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit În mână, Demiurgul se refugia În singurul colț al Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar presupune că era vorba de un alt roman polițist. Partea cea mai neplăcută când spionezi pe cineva e Însă alta. O pisică pândește doar câteva secunde un șoarece
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic și splendid poem
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzit, chiar dacă s-ar afla în cea mai îndepărtată cameră. Dacă nu ești obișnuit cu ea sau dacă încăperea e prea mică din pricina tonalității îți vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale? Cu o seară înainte, după ce citise o revista literară i-a spus: Știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inventar intră Alecsandri, scriind la coroană precum Dosoftei la stemă și, fugitiv, Eminescu. După obicei, Perpessicius nu insistă mult, sărind degrabă la poeții Văcărești, pe care-i apără de prea pretențioșii lor exegeți, de stirpea lui Haneș, sau la simetriile migălite dintre o temă de Eminescu și o temă de Coșbuc, sclipiri de hazard care plac unui critic, spuneam, înzestrat mai curînd cu bucuria descoperirii, decît cu vanitatea dărîmării. Istoria retragerii lui Constantin Negri în tihna unui tîrg moldovenesc, de unde îl
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
Gheorghe Grigurcu Reputat artist plastic, Val Gheorghiu e si un mester al verbului. Migălit pe fiecare centimetru pătrat, nuanțat fără preget, densificat, ciocănit aidoma unui obiect în mîi-nile unui orfevru, scrisul d-sale dă impresia unui lucru făcut, a unei empatii materializate. Poeta artifex își pune amprenta pe scurtele d-sale proze. Ele emană
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
fel, în chip paradoxal; dar în timp ce erotica dintre primii este colerică, erotica dintre ultimii este florală sau stelară); cele două cupluri sunt marcate de aceeași frumusețe senzorială înăuntrul pasiunii corporale, de aceleași gesturi infinitezimale și extatice. Dragostea este cosmicizată ritualic, migălită pe fărâme împlinitoare. Aproape fiecare propoziție din roman este o bijuterie specială și fiecare personaj, un mister cu mirodenie care face din Pacientul englez un soi de carte-sanctuar. Ceea ce mi s-a părut aparte în romanul lui Ondaatje este condiția
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
snoavă englezească în versuri, autori germani și maghiari (ultimii traduși în colaborare cu soția lui, Ildiko Gâbos). In Album de versuri a strâns aproape două sute dintre poemele lui Stéphane Mallarmé pe care le-a pus în pagină alături de versiunile românești migălite de el după cercetări și meditații despre care dă seamă în Glose. Exerga (adică întâmpinarea) în limba franceză prin care Șerban Foarță își explică dorința de a pătrunde în adâncul mării lui Mallarmé (mai toate metaforele folosesc termeni maritimi), ortografiază
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
1981) deschide seria. Îi urmează Poemul care nu poate fi înțeles (1993) și, după o altă pauză uriașă, Cartea Alcool (2010). Nu e vorba doar despre autoreferențialitate. De altfel, nici măcar referențial, Mureșan nu se încumetă să fie prea ades. El migălește, mai degrabă, complicate planuri de translare: edifică întâi, vizionar, un sistem de înțelegere a lumii, apoi îl „importă” segment cu segment între două coperte. Dacă exercițiul acesta este, în esență, grav sau dimpotrivă, ludic, nu are sens să ne întrebăm
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
-i așa, întâlnirea cu autorul e importantă deopotrivă pentru traducător, dar și pentru editură. Conversațiile purtate cu autorul, discutarea unor nelămuriri pe text sau, pur și simplu, o întâlnire amicală cu omul a cărui operă o cunoști cel mai bine, migălind ca nimeni altul la tălmăcirea ei e benefică și reflectă o gratitudine remarcabilă din partea editorului. Oare câți editori români ar face un asemenea gest? Niciunul, credeți-mă pe cuvânt. Câte contabilități s-ar revolta, nepermițând asemenea deplasări ale traducătorului, plonjându-
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
pornită nițel, dar, din fericire, cumințită acum, când de psoriazisul cel vechi care, iarna e cam năbădăios), alt timp foarte ocupat până am dat gata până la virgulă, și am predat-o, ediția de Scrieri alese 14 a Elenei Văcărescu. Am migălit, cum știi, mult la ea, dar a ieșit lucru bun și a plăcut la Editura Minerva, considerându-se că o să fie și o carte căutată, ceea ce, ți-nchipui, pe mine mă bucură și mă avantajează. Când spun asta, am în
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
el are acest drept. Dar care carte încă nu a fost scrisă, de la Cervantes încoace. Crede-mă, până și Mallarmée, este, pe alocuri, retoric! Iar ceea ce aparține în artă ultimului ceas este și ceea ce dispare în ora următoare. Știu că migălești cel puțin la un roman, din care ai și publicat fragmente. Aș îndrăzni să-ți spun că ni-l datorezi. Nu aș fi de iertat dacă nu aș vorbi despre activitatea ta literară, culturală, din anii de după 1989. Despre desele
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
stadioane, ceilalți predau patriotismul. Lumea lor, a acestora din urmă, o destramă titluri de capitole în răspăr: Tata n-a mers pe tractor, sau Patria e-un borș cu știr. Însă, la fel ca-n Degete mici, poanta învinge. Scenariile, migălite la nesfîrșit, n-au nici o importanță. Adevărul, într-un roman de talent, dar căruia, nicicum, nu i se poate trece cu vederea construcția, e, tot timpul, în altă parte. Acolo unde, chiar după ce ,locatarii" ei au învățat cuvintele ,ne mutăm
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]