19 matches
-
susurul râurilor de pe Valea Muntelui. Marea gardă a oficialităților a fost mică și anemică, lipsită de șansa confiscării evenimentului. Politica a fost micșorată, în dizarmonie, cu biruința valorii. După oficierea religioasă a P.S. Episcop Ioachim Bacăuanul s-au rostit cuvintele migălite și brodate cu metafore incomparabile ale maestrului Ioan Chirilă: „Atunci s-a prăbușit Niagara peste sala de la Montreal”! Nu numai eu și Daniela Pănăzan, ci toată marea de inimi am simțit revărsată în noi o cascadă de vorbe bijuterite, împodobind
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nadia_comaneci_gimnasta_bale_aurel_v_zgheran_1384291707.html [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
dimineață, orice soi de noapte. Mai exact, orice anotimp și orice moment al zilei este pasabil să fie sau să devină paradisiac; iar dacă nu este de la început, atunci se molipsește pe parcurs. Lista de inventar paradisiac este infinită și migălita: sunt rostite că o sutra și lăudate numele munților niponi, al șesurilor, piscurilor, lacurilor, marilor, cascadelor, râurilor, podurilor, câmpiilor, izvoarelor, insulelor, țărmurilor, golfurilor, pădurilor. Și numai invocarea lor sonoră (onomastica) este livrată cititorului că o formă de frumusețe absolută! Enumerarea
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
puși bine, la ce rochie au fost, cum de s-au rătăcit, care bal, care timp și-i revendică azi, cum s-au rupt, mai ales de la cine ca apoi să-mi apară aici, strălucind nefiresc, ca-n Olimp? Filigran migălit și păstrat neștirbit într-un pliu de demult, care buclă a vremii mi te-a scos, indirect, la lumina cu parfum din trecut ce-mi trezește dorința fierbinte s-ascult o romanța bătrână, șopotita în taină,-n surdina! Referință Bibliografica
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1461165070.html [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
mea, cronicarul, pentru că autorul a notat data când a fost vizitat de fiecare poezie, începând din 1998 până ieri-alaltăieri. Cel puțin de poezia cuprinsă în plachetă (bănuiesc faptul că mai are și altceva dosit prin scrin; ceva ce mai trebuie migălit... habar nu am...) Și am mai observat, din frecvența datărilor, că pofta de rimă (majoritar albă) i-a venit ... scriind, cei mai prolifici ani fiind cel trecut și acesta în care ne aflăm. Poetul (așa trebuie să spun acum) a
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1413705825.html [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca banii să rămînă prozaici. Dacă nu-i poți folosi cu imaginație, mai bine să lași banii să-și facă singuri treaba. Banii devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să le cumpere. Mai ales că prețurile erau atît de umflate, încît descurajau și nababii. În afară de asta, toate lucrările erau trase parcă la indigo și, puse una lîngă alta, ofereau un aspect tipic de lucruri de bîlci. Piesele atît de migălit lucrate erau inspirate din arta Africii, artă inegalabilă în ceea ce privește stilizarea. Eleganță, mișcare, accentuare, sînt doar trei din punctele forte, excepționale, ale acestei superbe arte, provenită din continentul negru. Señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz era și el negru ca abanosul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de falii care se imbrică. Doborîrea fanioanelor, rapidă, ca un schimb de mingi fără azimut și scrisul încet, migălit. De fapt, de la o viteză încolo, experiențele trepidează pe loc. Un fel de centrifugă aruncă afară doar fragmente fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în care prozatorul își poate exercita, în libertate, flerul stilistic debordant. Căci ce altceva decât lumea copilăriei se pretează mai bine scenariilor narative atent migălite, menite să impresioneze cititorul deopotrivă prin ingeniozitate și ingenuitate? Dacă nu l-aș vedea niciodată pe Filip Florin punându-și talentul livresc în slujba unui fantasy, în schimb, programul de estetizare a existenței celei mai banale a devenit, odată cu ultima
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în anii de școală, ,expresii frumoase". Comparații migălite, riduri subțiri de peniță pe chipuri mate, din porțelan: ,Străzile se pierduseră în urma noastră, fără detalii, ca benzi albastre pe o hartă pe care știi că o ai, însă nu îi cauți niciodată legenda." Puse una lîngă alta, dintr-o
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
învelindu-mă: stea polară pe vremuri.// Joaca și-alergarea în jurul tău/ le asemăn focului de pe comori,/ sunt seri în care, magic, ard în sori/ și seri când îmi ard inima." Recuzita unui modernism cu îngeri și Marii își ia revanșa, migălită, într-o poezie întoarsă din rătăcirile ei abstracte, pentru "cuvinte simple, fără subțirimi." "Vorbe simple de oameni" sînt semnele cu care se scrie alfabetul nou. Un program care, astăzi, stîrnește rele amintiri, din vremea cînd poezia se străduia să recapete
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
cîteva interdicții (pasaje antirusești de care erau pline scrierile scriitorilor secolului al XIX-lea, recriminări naționaliste). În loc să se fi publicat astfel de pasaje cu aprobarea cenzurii, redactîndu-se, de către editori, note explicative, ele erau sever eliminate, încît textele unor ediții scrupulos migălite filologic erau "croșetate", apărînd cu pasaje înlocuite de paranteze drepte. România a avut tristul privilegiu de a fi singura țară fostă socialistă care a maltratat, astfel, scrierile clasicilor literaturii sale. Dl. Adrian Marino integrează, în finalul cărții d-sale, un
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
e, în egală parte, și ironic și contemplativ, disponibil pentru polemică și pentru cuprinderea empatică a creației poetice? Ba bine că nu! Aidoma genitorului său, e un tip de autor muntean, cu simțul acut al observației transpuse într-o scriitură migălită și în același grad mordantă, "cu dinți", atunci cînd e cazul (și e atît de adesea sub unghiul temperamentului vivace, "participativ" sedus cu atîtea și atîtea prilejuri ale vieții în care e adînc implantat). Formula în descendența căreia se așează
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai sus decît pomul” (ibidem). Textura zgrunțuroasă, migălită totuși, de-o apreciabilă armonie dolorică, a versurilor lui George Dan îmi îndreaptă gîndul către un fachir care se întinde, aparent calm, pe patul său de cuie.
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
niciodată bine printre scriitori. Mai ales printre cei cu numele scrise pe cartonașe așezate crăcănat pe masă! Sufăr că nu pot să-mi fac singur cafeaua. Nu știu ce dispare cînd mi-o prepară altcineva. De fapt, știu ce! După o cafea migălită și mirosită pe toate părțile de mine, scriu! După o cafea servită, nu scriu! Oare, dacă aș deschide, pe lîngă acea mică prăvălioară dintr-un orășel de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
iar ceea ce înfățișau ele rămânea imprimat muțește pe retină. De mult nu am văzut așa o artă a desenului, atâta finețe concentrică, atâta transparență aproape epidermică în negru și atâta dantelărie a liniilor. Galliani s-a specializat pe portrete uriașe, migălite insidios, cu o delicatețe apăsată, virilă, dar diafană în același timp. Într-un album aflat la librăria Muzeului Querini-Stampalia, am rămas uimită în fața unui desen semnat Galliani, neexpus, dar fotografiat, care înfățișa un falus uriaș și erectil, sprijinit cu aplicație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mutație a moravurilor și a stilului de viață. Imagini insolite transformă peisajul urban al capitalei: oamenii de afaceri străini iau masa în restaurante de lux, acolo unde îi întîlnesc pe românii proaspăt îmbogățiți; libanezii deschid brutării franțuzești, bijutierii își etalează migălitele lor articole din aur, cu pietre prețioase sau false. Afaceriștii români se aprovizionează în Bulgaria, prostituția rusă se extinde spre Balcani, copiii străzii, care lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța devine incertă... Și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Din carnetul unui medic de plasă aparțin unui om care aproape treizeci de ani a dus o existență seminomadă, obligat de autoritățile locale, nemulțumite de dârzenia și de lipsa lui de docilitate la injoncțiunile oficialităților, să-și schimbe frecvent domiciliul. Migălite ani de zile, acestea „zugrăvesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938”, sunt interesante ca perspectivă de viață, dar mai ales ca document asupra condițiilor igienice de la sate și a stării sociale și de spirit care le explică. G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]