881 matches
-
ușor și aproape că îl frigea. Nu știa ce să creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi fost la iarnă căldura gratuită... O glumă desigur, știind că piatra cântărește destul de mult. Ce prostie îi trecea prin cap... Triluri de păsărele umpleau pădurea
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
citească... Și nu știu din "cartea vieții" Pagina, s-o tălmăcească... Lasă pagina deschisă, Să citeasca-i prinde frică... Timpul zboară, vine noaptea, Si ei n-au citit...nimica. Alții, parca-s prinși de "Iele"... Aleargă că nebunii... Soarele-abia a mijit... Ei, caută lumina Lunii... Doar puțini sunt cei cu minte... Nu-s nici leneși, nici aleargă... Ei, sunt cei mai indicate Fructul vieții să-l culeagă... Nu vă jucați cu "cartea vieții" Că, "bibliotecă" n-are altă... Citiți încet, cu
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1438931054.html [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
cu basarabeanul aflat lângă mine (și apropiat mie în cele ce leagă spiritual o relație), respectiv dr. Vasile Șoimaru, l-am întrebat precipitat dacă nu cumva domnul acela e chiar fratele său. Hazardarea la această supoziție, infirmată cu un zâmbet mijind de sub o altă mustață, se sprijinea pe încă un argument: prezența comună a celor doi în fotografiile pe care le-avusesem sub priviri anterior. Așa am început să aflu primele date biografice despre ilustrul basarabean pe care l-am remarcat
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
poate numai vreun curmei) altoindu-mă pe spate și ce mai urlete atunci, din neamul meu, viteaz, ales, că mai făceam și eu păcate, (minte multă, neavând) încălcam destul de des din sfintele zece porunci... crescând apoi mai măricel mi-a mijit sub nas musteața și mi-am cusut un peticel în care îmi țineam mândreața și-o tot priveam ascuns prin vie pân-am primit, fir-ar să fie, ordinul de cătănie! arătam soldat beton. părul meu, negru și creț, l-
CU PATRIA ÎN BUZUNAR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Cu_patria_in_buzunar_george_safir_1376634622.html [Corola-blog/BlogPost/344725_a_346054]
-
în prima zi de școală din clasa I, după prima lecție predată, ducându-se împreună cu ceilalți școlari la vespasiana aflată în curte, unde fusese condus până la ușa de la intrare de însăși doamna învățătoare, intrând în holul întunecos, pavat cu ciment, mijindu-și ochii ca să vadă unde trebuie să facă pipi, împins de la spate de puștimea gălăgioasă, cade, prin gura de vizitare, direct în canalizare? Eeei! Ăsta, da. Noroc! Credeți că respectabilul grup social era prevăzut cu o canalizare fără capac? Nici
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
melancolice, încărcate de mirajul acestui sentiment inefabil. Tot Costel Tănăsache a semnat și grafica la poezia Mirelei Bălan. Autoarea simte “Gustul ușor amărui al scrisului” în care e “asemeni poetului - / lampagiu conștiincios, / aprinde fiecare felinar / din raza trăirilor de peste zi, / mijind în peliculă / pe fruntea-i ascuțită / de lumina înserării”. Mirela Bălan nu se simte împovărată de cuvinte, ci eliberată de ele, ceea ce o face ușoară și încrezătoare în sine: “Anotimpuri pe cont propriu: Iată-mă fără cuvinte... / M-au părăsit
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cumnată-sa nu părea că s-ar sinchisi. Anica, la fel ca frate-său, se simțea bine între lume, pălăvrăgea câte-n lună și în soare, astalaltă stătea retrasă, ai fi zis că era posacă, dacă nu i-ar fi mijit mereu în colțul buzelor un zâmbet, de om distant însă. Anica era mereu plină de bijuterii, se îmbrăca fistichiu, cumnată-sa purta o rochie simplă, închisă la culoare, potrivită pentru orice ocazie, original, țin minte, îi era rochiei purtate atunci
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
se făcuse odată o excursie cu școala prin anii șaizeci și ceva, dar, nu mai știu de ce, nu m-am putut duce. Îmi pare foarte rău acum de acea ocazie pierdută. Era un mic paradis cu aer medieval acolo, își mijise cu nostalgie Cucaras ochii. Toate se păstrau în perimetrul insulei parcă neatinse de trecerea vremii. Ea a ajuns să facă parte din România după primul război, printr-un referendum populația, turci fără excepție, optase pentru alipirea la statul român, iar
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
rus *Iminentă moarte - munți văduviți de lumină din verde *O codobatura pe un cablu face semne din coadă *Copac despuiat - doi soldați într-o groapă împart țigară *Urmând cu strictețe poteca - în depărtare - împușcături *Așteptând sub o stâncă - soldatului îi mijește mustață *Ținut putrezit - soldații măsoară din pași munții stâncoși *Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit stânci cu forme sinistre - vii - doar soldații *Nici strop de verde printre fiare vechi liniște aparentă *Într-un adăpost soldații tineri
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Documentar_rusesc_graniceri_in_tadjikistan.html [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
lumii chiar când te irită orice! Florilor le surâde când ești descumpănit; Surâde-i plin de-ncredere omului iubit! Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit, Si cand în juru-ți totul se duce de râpă! Mereu slăvește viață: când zorile mijesc, Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă, Spre Ceruri tu surâde și soarbe din viața! Inspirat de versuri traduse de mine din engleză în franceză și apoi, predate
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI by http://confluente.ro/articole/adina_rosenkranz_herscovici/canal [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
lumii chiar când te irită orice!Florilor le surâde când ești descumpănit;Surâde-i plin de-ncredere omului iubit!Păstrează-ți moralul chiar când ești istovit,Si cand în juru-ți totul se duce de râpă!Mereu slăvește viață: când zorile mijesc,Când soarele te arde și când ești totu- o apă! Chiar când o umbră neagră asupra ta se lasă,Spre Ceruri tu surâde și soarbe din viața!Inspirat de versuri traduse de mine din engleză în franceză și apoi, predate
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI by http://confluente.ro/articole/adina_rosenkranz_herscovici/canal [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
trecând Adormind, cer visând, te ating tremurând Peste vânt, pe pământ, te cuprind sărutând. Ascultând, te cobor peste umbre ce mor, Tăinuid noaptea grea, zori de ziuă scobor. Din luceferi ce sting, calde raze ivind Te alint îndrăgind ochi albaștri mijind. În iubire pășind, cu cuvinte de-alint Peste cer, cu senin, zori de zi răsărind Mă aplec, răscolind, peste visuri topind Te găsesc, alintând, vechi poeme scriind. Te sărut, căutând, peste fragede guri Când sub cer mă aduni, dintre false
JOC DE CUVINTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1489695510.html [Corola-blog/BlogPost/374113_a_375442]
-
cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc, el o sărută murmurând: „Pot fi iubirea ta, oricând!” Senină, ochii își mijește, cu un sărut îl răsplătește și îl îmbie cu dulci șoapte: „Vino, dragul meu, la noapte!” Referință Bibliografică: Madame Sans-Gêne / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Madame_sans_gene.html [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată, ce-ai?!...Și încearcă să-l întoarcă, dar nu poate din prima. Reuși a doua oară. Tată-său scoase
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
instant la vederea lui. Fiecare fir de păr negru ca păcatul și inelat precum cea mai fină lână, părea că știe care îi este locul în vârtejul complicat al unei imagini fără cusur. Ochii căprui îi luceau în privirea ușor mijită cu care o măsură binevoitor din cap până în picioare. Îi adusese, galant, un trandafir superb, roșu, legat cu o fundă de mătase cu bordură de pietricele strălucitoare pe care ea simți imboldul de a le privi ca pe niște cristale
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
pruncul cerea insistent să vadă lumina zilei. O apucaseră durerile de sâmbătă după amiază, nu le-a dat prea mare importanță, apoi toată noaptea s-a frământat de durere, neputând pune geană pe geană. Atunci, când zorile au început să mijească, l-a sculat pe Nicolae , și-a luat o gentuță cu strictul necesar și au plecat pe jos la maternitate. Era ora 7 dimineața, atunci se schimba tura, iar ea era prima venită. Pe drum se gândea că este doar
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1461949952.html [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
Poeme > Pitoresc > ȚĂRANUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Țăranu-i ostenit... În așternut, Femeia lui l-
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1438450623.html [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
președinte al Consiliului Județean Iovacra, decat numele pe plăcută ctitorilor și binefăcătorilor Bisericii, de la intrare. - Aveți probleme, părinte? Săraci? Oameni cu necazuri în parohie? - Nu! Ne străduim doar să îi aducem pe toți la un numitor comun! Un gând îmi mijește în minte. Patul lui Procust. Procust era un tâlhar care prindea călătorii , și îi tortură: daca drumețul era înalt, el îl lega de un pat mic, și îi tăia picioarele, ca să încapă în pat. Dacă drumețul era un om scund
Liviu-Florian Jianu: Vremuri de prigoană by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-vremuri-de-prigoana/ [Corola-blog/BlogPost/339633_a_340962]
-
pic în cădere. Totul se petrecu extrem de repede. Când îl zăriră pe nelegiuit reînălțat, ca la o comandă neauzită, dar cu efect percutată, din mai multe piepturi răsună la unison imperativul La coadă! La coadă! Băgărețul îi fulgeră cu ochi mijiți a indignare, părând chiar să fi rostit ceva, dar zarva îi acoperise mesajul! Nemaizăbovind o clipită, deschise portiera mașinuței și plecă în trombă, lăsând șirul indian să-și savureze triumful repurtat. Energizate de biruință, spiritele își reveniră la comportamentul elevat
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439704780.html [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În tren doamna brună stătea la fereastră Și privea mirajul țărmului discret Peste care toamna roșu violet Parfuma cu brumă Dunărea albastră; Am rămas pe gânduri măcinând tăceri Când mijeau în jururi flori de chihlimbar Și treceau prin aer oamenii de var În poieni abstracte îngropând averi, Timp în care două lacrimi de mărgean Curg pe-obrazul doamnei brune de la geam. Referință Bibliografică: Doamna brună / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
DOAMNA BRUNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Doamna_bruna_.html [Corola-blog/BlogPost/352535_a_353864]
-
Leacului Divin/ Panaceum, ANDRADA DIACONESCU!), a împlinit, în aceste zile, un vis care era degeaba visat, de către românii cel puțin ai ultimului veac (.încă de la junimiști, ba chiar de la Dumitru al lui Cantemir, din veacul al XVIII-lea, se vedeau mijind dorințele de afirmare biruitoare, a Cugetului Valah, în „concertul” duhurilor expresive europene!): Antologia (bilingvă: în română și în engleză) scriitorilor români contemporani, din întreaga lume/ Contemporary Worldwide Romanian Writers - Anthology. Este vorba de o operă de pionierat, care a transformat
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 by http://confluente.ro/_antologia_scriitorilor_romani_contemporani_din_intreaga_lume_.html [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
marmurei impuneau respect! Se perindau prin fața picturilor, admirând sau schimbând păreri cu voci joase. Se opri în dreptul tabloului, atrasă de un fir nevăzut! Privea fascinată, portretul ce înfățișa un bărbat cu părul negru, lung și ondulat! Un zâmbet ușor îi mijea în colțul gurii iar ochii mari, cafenii o priveau îndrăzneți! Părea viu! Era din altă epocă, a domnișoarelor în crinoline. Haina din catifea grena îi sublinia tinuța impozantă și jovială! Citi jos în colțul operei..Lord M.Joseph. Nu se
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Tabloul.html [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
din ultimul pahar inconștienți sătui de verde culegem toamna gârboviți din copacul fără frunze atât de copt și dulce rodul iar calătorul obosit urcat de-a sila-n trenul vieții dând fila cărții mai departe un zâmbet dacă i-a mijit uită că-i la un pas de moarte... Referință Bibliografică: în lume nu-s minuni mai mari... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 866, Anul III, 15 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile
ÎN LUME NU-S MINUNI MAI MARI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/In_lume_nu_s_minuni_mai_mari_george_safir_1368600914.html [Corola-blog/BlogPost/350419_a_351748]
-
o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi le răsfir val după val, Tu ești furtuna care vine, bate și, ucigătoare, Să surpe lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum De jar abia aprins la primul ceas de-amurg, Tu arzi de peste zi și zi de zi în vâlvătăi și fum, Și focul tău te mistuie în flăcări care curg ... Copil-stejar (R.N.B.) Eu vin din lumea ceea
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_lirice_raluca_nicoleta_bocu_s_romeo_tarhon_1343019065.html [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]