10 matches
-
întâmpinați în cele din urmă de un militar care ne-a îndrumat prin semne spre un birou în curs de amenajare unde se aflau două tinere ghide păstorite de o mamushka rusoaica. Mai târziu am aflat că sunt de fapt milițience în civil pentru că Cetatea este în custodia “Ministerului de Interne”. Tinerele ghide-milițience, mirate de mașina noastră cu numere de România, ne mărturisesc intr-o engleza fluenta că suntem primii români care vizităm Cetatea după ce Armata Rusă s-a retras, formal
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/tighina-cetatea-ascunsa/ [Corola-blog/BlogPost/94082_a_95374]
-
Era un regim ușor mai suportabil. Era puțin mai bine. Incomparabil, pe undeva. Bucătarul care gătea și pentru femei aducea cu găleata morcovi, gulii, ce putea și el, ne proteja, ca să zic așa, și lăsa acolo la poartă, și atunci milițianca zice: „Iubitul vostru iară v-a adus o găleată cu crudități”. Cu două zile Înainte să se elibereze, s-a produs un accident la bucătărie și a fost proiectat În zidul din fundul curții și i-au rămas creierii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
odată, de sus și de-o parte și de alta, s-o sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu li se vedeau numai ochii, nasul și gura, și toate se uitau spre persoana care o intrat În celulă... După ce milițianca m-o Împins În celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care răspundea de cameră, și i-o spus atâta: „Ai grijă, dă-i o saltea și aranjeaz-o pentru dormit”. Și ea o plecat, o Închis ușa. Câte persoane erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută, venea din dormitor, că s-o dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era un regim ușor mai suportabil. Era puțin mai bine. Incomparabil, pe undeva. Bucătarul care gătea și pentru femei aducea cu găleata morcovi, gulii, ce putea și el, ne proteja, ca să zic așa, și lăsa acolo la poartă, și atunci milițianca zice: Iubitul vostru iară v-a adus o găleată cu crudități. Cu două zile înainte să se elibereze s-a produs un accident la bucătărie și a fost proiectat în zidul din fundul curții și i-au rămas creierii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o dată de sus și de-o parte și de alta, s-o’ sculat niște capete pline cu niște cârpe, nu li se vedeau numai ochii, nasul și gura și toate se uitau spre persoana care o intrat în celulă... După ce milițianca m-o împins în celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care răspundea de camera, și i-o spus atâta: Ai grijă, dă-i o saltea și aranjeaz-o pentru dormit. Și ea o plecat, o închis ușa. Câte persoane erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea... V-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne încolonam în fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu duceam ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată o colegă de-a noastră, deținută, venea din dormitor, că s-o dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
asupra mea. Am fost interogată de mai multe ori de maior în biroul lui care dădea spre stradă, la unul din etajele inferioare. La fiecare întrevedere, trebuia să reîncep penibila mea povestire. Cu ocazia asta, am cunoscut-o pe Virginica, milițianca prezentă în permanență la interogatorii. Era ea oare cu adevărat secretara maiorului Ionescu? O să-mi amintesc veșnic de ochii ei verzi de țigancă care mă priveau, în timpul interogatoriului, cu o nesfârșită mirare, măsurându-mă din cap până-n picioare, și de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fie distrus de Revoluția din 1989, fiind 35 situat alături de Radiodifuziunea Română, care urma să se construiască ulterior evacuării tatălui lui Vlad. În urma căror demersuri am reușit oare să descopăr adresa locotenentului-major Păun, care ne evacuase? Poate că prin Virginica, milițianca cu care păstrasem legătura! Da, cred că ea mi-a procurat-o. Și uite-așa, în fiecare zi, în zori, mă instalam în fața casei în care locuia, pândindu-l. Ieșea din casă la ora cinci fix și traversa strada pentru
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
numea locul ăla izolat unde făceau plajă nudiștii într-o parte, nudistele într-alta. La nudiste veneau polonezele cu marfa lor (farduri, săpunuri, deodorante FA sau Rexona, curelușe aurii, chestii). Nu găseai picior de milițian (cred că nici nu existau milițience, eventual nudiste). Așa se dezvolta comerțul liber. Între Eve de toate felurile, îdintre care cele venite de undeva mai aproape de Rai erau poloneze. Noi nu ne duceam la solar. Cumpăram la preț dublu de la cele care mergeau. Groză, zicem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]