22 matches
-
Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii spre rațiunea să, din credință Străbunilor spre nădejdea să, din jertfă Strămoșilor spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul și destrămarea, la toate cele trecătoare
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
Pe fereastră și îmi lasă Izul său de amiroasă Nici nu-mi vine să mai plec Spre vreun monument aztec Câtă liniște și pace Împrejur mi se desface! Și cobor ca într-un templu dinăuntru. Să contemplu Cum particula atestă Milosârdia celestă; Înțeleg că nu-nțeleg Toată mila și iubirea Creatorului întreg Care copleșește firea Aer proaspăt după ploaie Îmi pătrunde în odaie Că și blânda mea Negruța Cu privirea austeră Leagănă-se huța-huța Dintr-o sferă-n altă sferă Ochii
CE RĂMÂNE? de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/Ce_ramane_ion_untaru_1362366399.html [Corola-blog/BlogPost/359686_a_361015]
-
recupera cu nici un chip. Am ajuns la concluzia că cel mai înțelept este să mă străduiesc, în timpul care mi-a mai rămas, pentru îndreptare, rugându-mă la Dumnezeu pentru ajutor. Să răscumpăr timpul rău cheltuit sperând din toată inima în milosârdia Domnului și făcând pocăința cu care sunt dator. Referință Bibliografică: Am citit / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 679, Anul II, 09 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AM CITIT de ION UNTARU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Am_citit_ion_untaru_1352454547.html [Corola-blog/BlogPost/345860_a_347189]
-
Renée, iubea casa nemăsurat, căci era locul vieții și al amintirilor ei! Zâmbi când și-aduse aminte cum încheia fiecare rugăciune spusă înainte de a pleca undeva: ...și-mi ocrotește, Doamne, casa, locul meu de împăcare cu viața!, asta după implorarea milosârdiei dumnezeiești pentru Renée și motan. E drept, locuia efectiv în această casă doar de patru decenii! Dar numărătoarea anilor o făcea foarte rar, cu ocazia unor zile speciale. Cât de mult semăn cu motanul meu! își spuse amuzată Mira. Ca
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1455435838.html [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
Adevărul lui Dumnezeu spre slavă Neamului Dacoromân, din sânul poporului spre sufletul său, din conștiința Națiunii spre rațiunea să, din credință Străbunilor spre nădejdea să, din jertfă Strămoșilor spre dragostea să, din înțelepciunea Logosului divin spre darul sau creator, din Milosârdia Fecioarei spre frumusețea Patriei dragi, din Răscumpărarea Mântuitorului Hristos spre învierea vieții în cadrul Cetei Alese: „Viața noastră nu a fost făcută ca să ne plângem și ca să ne gândim, precum cei ce aduc prigoana, râul și destrămarea, la toate cele trecătoare
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri by http://uzp.org.ro/un-fiu-ales-al-daciei-mari-gabriel-artur-silvestri/ [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
mulți și multe trudiră dându-și silința, doctoratul sau cu părerea în forme neabuzive, legale și invazive, ne-am neam decis cum se face vorbire demult, de la Râm, că suntem, acum și pururea și-n vecii vecilor, prin neostoita noastră milosârdie, încurajați noi de avântul științelor și artelor și bunăstării întregului nostru ne-am neam (ah, fir’ar!) neam, să opintim încă Putin puțin pentru a înființa în țara noastră, pentru aceia dintre noi care încă nu-și găsesc locul specific
Propunem încă o altă, nouă, mândră Academie. Nu mai putem răbda. Să nu fim academicieni? by https://republica.ro/propunem-inca-o-alta-noua-mandra-academie-nu-mai-putem-rabda-sa-nu-fim-academicieni [Corola-blog/BlogPost/338091_a_339420]
-
Românească. În secolul al XVII-lea, Mănăstirea Galata a fost vizitată de mai mulți pelerini străini. Călugărul rus Vasile Iacovlev Gagara descria astfel mănăstirea în 1637: ""La vreo verstă de oraș este mănăstirea patriarhului Ierusalimului, clădire foarte frumoasă, iar lăcașul milosârdiei dumnezeiești e clădit minunat; când patriarhul sosește în Țara Volohă, se așază în acea mănăstire"". Câțiva ani mai târziu, patriarhul Antiohiei, Macarios al III-lea Zaim, a asistat la liturghia din biserica mănăstirii în calitate de oaspete al domnitorului Vasile Lupu (1634-1653
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
ales. Dar, același Dumnezeu îl proteguiește pe Cain, fratricidul, îl salvează pe Noe, în corabie, după cele patruzeci de zile și de nopți, ca și pe Isaac, fiul lui Avraam, în ținutul Moria. Și le făgăduiește neîncetat, harul Său și milosârdia Sa supușilor și acelora care cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu al Legii. De asemenea, cel din Ziceri îI,14) care îndeamnă la punerea în comun a întregii avuții. Drept pentru care, precizează Simon: femeile făcând parte din patrimoniu trebuie să fie comune pentru toate și pentru toți! Ocrotiți de milosârdie și îndemnați la comunitarism integral, justificați prin textele lui Pavel și printr-un adevăr profesat în Vechiul Testament, gnosticilor nu le rămâne decât să tragă concluziile, edificând teoria corespunzătoare... în lucrarea care i se atribuie - Revelația puterii celei mari - Simon preconizează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
printr-un adevăr profesat în Vechiul Testament, gnosticilor nu le rămâne decât să tragă concluziile, edificând teoria corespunzătoare... în lucrarea care i se atribuie - Revelația puterii celei mari - Simon preconizează libertatea de a acționa după bunul plac: dacă ești apărat de milosârdie, n-ai a te teme de nimic. Numai ea te salvează, nu faptele tale. Binele și răul nu există în sine, în mod absolut, ci numai în funcție de niște decizii arbitrare. Ce e drept și ce e nedrept se stabilește numai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
discipolii săi. Evident, tezele filosofului zburător pe cerul Romei și cele ale lui Vasilide sunt aceleași. Ceea ce se poate pune pe seama unuia poate fi regăsit și la celălalt. Cantitativ, variațiunile nu-s suficiente pentru constituirea unor diferențe substanțiale. Atât asupra milosârdiei cât și în alte privințe. Totuși, Vasilide se distinge într-un fel particular. Faptul merită a fi relatat: Isus, zice el, a fost trimis pe pământ de către un tată necunoscut. Nimic foarte anormal pentru moment. Scena în chestiune are loc
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vârcolacii care bântuiau ținuturile se vor teme de puterea semilunii. Vor încerca să fugă cu toții din calea turcului. Dar pentru că nu aveau unde să se ascundă, i se vor înfățișa plini de umilință. I se vor ploconi de îndată, cerșind milosârdie și punându-se la cheremul lui. Își închipuia ce groază trebuie să fi cuprins sufletele acestei stirpe de țărani. Cum li se strecura teama în mădulare, zărindu-i armatele care îngroșau linia orizontului. Depărtările stăteau să se povârnească dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rămas pustie cetatea cea cu mult popor!"). ttt Literal, "Sufletul tuturor celor vii", după primele cuvinte ale acestei rugăciuni: "Sufletul tuturor celor vii îți va binecuvânta numele, Dumnezeul nostru veșnic... în afară de tine nu avem alt mântuitor... care răspunde și arată milosârdie în toate ceasurile de durere și tristețe...". uuu Când se citește Ieremia, 2: 4: "Ascultați [Shim'u] cuvântul Domnului, casa lui Iacov și, toate semințiile casei lui Israel!". * La France juive. Essai d'histoire contemporaine, voluminoasă scriere antisemită a lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de moldovancă... Rău îmi pare... Primim! Altceva?! Cere: "Să fie înturnată și comoara hrăpită de pe corabie!" Comoara?! Ce comoară?! Care comoară?! Aia era "Comoară"?! Și-apoi, era jefuită de la neguțătorii genovezi și moldoveni din Caffa, pe care osmanlâii au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, tulburat, ascultă cu privirile plecate, în tăcere, apoi, spune încetișor: Mă speli de păcate, părinte? Te spăl. Ai tu puterea aiasta? O am. Cine ți-a dat-o? Rugăciunea. Ștefan ridică privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării o cerșesc! Ar fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era el în Ur și în Genesareth. De l-am putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându-se cum sporește pescuitul miraculos. De l-am putea contempla
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără nicio noimă, românul are accese cumplite de cezarism. Se umflă tărâța-n el. Crize ce, din păcate, nu duc nicăieri. Din bun simț logic și, uneori, așa, de-un pamplezir, ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care, de regulă, se învredniciră doar cronicarii. Este motivul pentru care temperamentul românului nu poate fi captat în eșantioane. El este otova. Global. Ca încălzirea. De aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
ca la o sursă de împăcare. Dar ar fi o greșeală să credem că Nicolae Radu e ceea ce îndeobște se numește o conștiință încărcată, genul de vinovat căruia greșelile, scelerate în grad extrem, nu-i pot fi iertate decît de milosîrdia divină. Moralicește vorbind, autorul nu are păcate flagrante care să îndreptățească verdictul de biografie maculată. Dimpotrivă, sub unghi social avem de-a face cu viața unui medic anestezist care și-a clădit cariera pe muncă, voință și chin. Că în
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
a murit de mai bine de șapte ani, lăsându-mi o sumă de bani pe care trebuie să o cheltuiesc În Întregime spre a-i cinsti pe vizitatorii Samarkandului.“ „Și cum se numea acest stăpân, ca să pot măcar să povestesc despre milosârdia lui?“ „Numai Preaînaltului i se cuvine recunoștința ta, mulțumește-I Lui, El va ști prin milostenia cui I se aduce mulțumire.“ Și astfel, vreme de mai multe zile, am rămas În casa acelui bărbat. Ieșeam și mă Întorceam, găseam Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rugăm să se facă în noi voia lui Dumnezeu, avem nevoie de voința lui Dumnezeu, adică de ajutorul și de ocrotirea Sa. Nimeni, dintre oameni, bizuindu-se doar pe puterile sale, nu se poate socoti ocrotit. Dar prin bunăvoința și milosârdia lui Dumnezeu, tot omul poate dobândi apărare de primejdii. Voind să arate neputința omenească pe care o purta în Sine, Domnul a zis: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta”; iar apoi, dând pildă ucenicilor Săi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
viața trecătoare, ci și de cea veșnică, aceasta neputând fi dobândită decât prin iertarea păcatelor. „Și cât de necesară, de adâncă, de mântuitoare este această aducere aminte care ni se face nouă, păcătoșilor, atunci când suntem îndemnați a ne ruga, cerând milosârdia lui Dumnezeu! Și cât de adânc trebuie să ne pătrundem de duhul scrutării de sine! Ni se poruncește să ne rugăm în fiecare zi pentru păcatele noastre, reamintindu-ni-se prin aceasta că nu trece zi fără să nu greșim
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]