81 matches
-
XIX-lea (...). Plecând de la vocabular, putem presupune că, în spațiul românesc și în perioada de timp abordată aici, săracul e o prezență ștearsă poate, dar nu lipsită de locul și rolul său în lume (atașate simbolisticii creștine soterice a gestului miluirii), cu alte cuvinte, el nu e un marginal sau mai rău, un exclus” (p. 94-95). În lumea românească de azi, diversității normale de idei și atitudini i se adaugă presiunea modelelor concurente, uneori contradictorii, din tradiția discursului creștin, socialist sau
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
în mici proze: Tristețea ceasului solar, Portret, Generații, Melan colie, Noapte de Crăciun. Toate se încarcă mulțumitor, narativ vorbind, și punctează stări de a fi ale omului, argint viu cât trăiește, adesea contemplativ. Un poem în proză rămâne Seară târzie. Miluirea unui cerșetor, în ceas de noapte, îi creează scriitorului o reală bucurie, dar nu de durată, deoarece îi produce un „fragil echilibru”. Multe asemenea încrustări narative sunt derivate din propria-i biografie. Ele îl conduc pe scriitorul Virgil Pătrașcu să
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
făcut carieră în vremuri mult îndepărtate ale politicii combinatorii autohtone: "opoziția miluită", adică opoziția care primea ceva, în schimbul unei atitudini constructive. Z. Ornea băga de seamă în articolul său din Dilema că formula cu pricina nu era tocmai adevărată, căci miluirea sau, cu un termen mai apropiat zilelor noastre, ungerea opoziției nu prea exista. Și că opoziția vrednicilor străbuni într-o asemenea combinație ai liberalilor de astăzi a fost în cele din urmă una cum scrie la carte. Sînt cîteva săptămîni
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
Pe cei pierduți, aproape, Dulceața risipirii îmi luneca în sânge. La capătul foșnirii, Ca pe un dig în mare, Se ridica din jalea, Cețoasă, bucuria. Și greul din cuvântul, Care-mi scria plecarea, Rămase mut în urmă, Catifelându-mi zborul. Miluire Nepregătită sunt Pentru minune, Mă chemi afară Dar nu pot să ies, Zidită sunt amar Pe dinăuntru, Mintea mea n-are uși Și nici ferestre. Dar Tu, care ești viu, îți rezemi fruntea De piatră și mă strigi Să vin
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
au fost convinși că a fost chemat la ceruri un om bun, muncitor, conducător activ al unei familii Ortodoxe prin religia mamei, spre a-i oferi odihna veșnică meritată după ani și ani de muncă. Nu tu pomenire, nu tu miluire, nu tu colivă legănată ci simplu, îmbărbător pentru cei vii după o rugă fierbinte pentru decedat. Ce interese au oare preoții Ortodocși să urmeze cutume care nu-și mai au rostul în zilele pe care le trăim? Papa Catolic parcă
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
împotriva nepăsării, bătăii de joc, discriminării sociale și civice, al celei mai ignobile delăsări și platitudini puse în scenă de „coregrafi” destoinici ai oricărei puteri (formațiuni sau alianțe) care pretind că ne conduc și ne miruiesc (cu „instrumentarul” acaparant al miluirii instituției de care se servește în mare măsură pentru a ajunge „sus”!) Referință Bibliografică: Retorică patriotardă !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
copii cunoștințe de istorie și cultură civică care sufereau de “tendinită”, orientare partinică și pro domo, regizate de la o poștă, duceam în rândul maselor “cuvântul” partidului unic, îl “izgonisem” pe Dumnezeu din cărți și din vocabular, n-aveam nevoie de “miluirea” și binecuvântarea Lui decât la botez, cununie și înmormântare ... Dincolo dicta conștiința civică, nepartinică, legile și regulile liberului arbitru într-o societate deschisă, liberă de manipulări și scenarii angoasante, neîncorsetate de vreo ideologie obedientă și univocă, limitate în perimetrul răspunderii
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
rugăciunii în viața particulară deschide alte două dimensiuni ale acesteia, alături de cea eclesiologică și de cea sacramantalo-liturgice, anume dimensiunea mărturisitoare și cea personală. Prin pomenirea corectă a numelui Mântuitorului și a titlurilor evanghelice, precum și relaționarea acestei persoane la actul de miluire a persoanei umane a fost pentru multe veacuri cea mai simplă metodă de mărturisire ortodoxă, precum și o cale demnă de urmat și fără pericolul de a cădea în amăgirea vreunei învățături sau mărturisiri greșite. Referindu-ne la caracterul personal al
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
ce se poate/ fulgerare în bucate/ și ai dat mărite doamne/ carul plin cu patru toamne/ să ajungă până unde/ nu-s nici pași nu-s nici secunde/ până unde se termină/ și-ntuneric și lumină/ mulțumescu-ți pentru ceste/ multe miluiri celeste/ pentru multul cestor toamne/ velerim și veler doamne”?... Da, mai am câteva buruieni până ajung pe marginea tristă a bietei păduri batjocorite! Mai am câțiva pași! Unu, doi, trei...!... Dumnezeule, oare de unde cunosc vocea asta? E a pădurii, dar
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
particularități ale problemei pe care el, îndrumătorul, le-a înțeles. În filosofia asiatică meditația are alt rol De obicei legată de credință, prin meditație se înțelege un contat mintal om-divinitate făcută în momente de reculegere, prin care omul nu cere miluirea ci cugetă asupra cauzelor problemei care-l frământă și vine cu soluții pe care le explică Divinității, veșnic dispusă să asculte. De regulă Divinitatea răspunde în aceea că punctează soluțiile corecte asupra cărora cugetarea revine cu stăruință. Este știut că
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
fapt simpatizant de ocazie nu membru, și-a făcut din șomaj o meserie. Urlă lozinci, participă cu vervă la „plimbări” sau manifestări unde antrenează cu râvnă pe cei din jur la acte nelalocul lor, chiar vandalism. Este recompensat cu o miluire oarecare să nu moară de foame. Nu-i bine, nu-i frumos, nu-i uman. Nea Vasile ar putea fi îndrumat spre o îndeletnicire căutată unde să lucreze calificat, deci cu spor, pentru o retribuție mulțumitoare. Dar sunt necesari și
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său în momentul ăsta! Starea extactică a Omului mă contaminează rapid. Reverberez la gestul său, în total acord admirativ, mai ales că amimicul știut de mereu, arată pe chip, de Florii, fericirea miluirii de care, la rându-i, se bucură cotidian... Referință Bibliografică: BUNUL SAMARITEAN / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
rugăciunii în viața particulară deschide alte două dimensiuni ale acesteia, alături de cea eclesiologică și de cea sacramantalo-liturgică, anume dimensiunea mărturisitoare și cea personală. Prin pomenirea corectă a numelui Mântuitorului și a titlurilor evanghelice, precum și relaționarea acestei persoane la actul de miluire a persoanei umane a fost pentru multe veacuri cea mai simplă metodă de mărturisire ortodoxă, precum și o cale demnă de urmat și fără pericolul de a cădea în amăgirea vreunei învățături sau mărturisiri greșite. Referindu-ne la caracterul personal al
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
împreună - să nu fiu străin. * * * * * Când Mântuitorul din morți învia, Iar zorii-mpânzeau cerul de rubine, Măicuța,-n genunchi, Ție se ruga: „Nu mă lăsa, Doamne, ai milă de mine!” * * * * * Nu mai văd, mâna singură mai scrie, Pacea dulce-a miluirii se coboară... Ah, iubită Mamă !...ei nu vor să știe, Ce-i dorul de țară, care ne omoară. Aplecată, ca un pom, sărmana făptură, Tot citea, nu blestema, din rărunchi ofta: - „Nu-i pedepsi, Doamne, dar să le iei ura
OMAGIU MĂICUȚEI ELISABETA ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376708_a_378037]
-
trafic să aleagă un copac și nu pe tine spre a-și șifona mașina. Eu pot spune că am simțit dese ori mâna Domnului care m-a ferit de pericole deși niciodată nu am fost preocupat de ”ajutor Divin sau Miluiri”. Simplu toată atenția îmi este îndreptată asupra celor ce fac iar Dumnezeu mă miluiește cu ajutorul său. Asta se datorează, tot simplu, faptului că în mine se află Duhul Sfânt ca și în toți cei din jur. Dumnezeu a suflat asupra
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
libera dezvoltare a acestei forme de transport. Așa bunăoară, harabagii din Roman s-au „împrăștiat”, în 1816, pentru că erau impuși la beilic, deși se bucurau de scutire. Vătăjiile de harabagii se arendau unor instituții sau persoane particulare. Unele erau date „miluire” mănăstirilor, altele, ca de pildă vătăjia de harabagii din Botoșani, unor biserici, iar altele unor instituții ca, de pildă, vătăjiile din Galați și Focșani, care erau date casei doctorilor din cele două orașe. Metoda de arendare a venitului provenit din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neagră și ținea o mapă veche de piele în mână, cu aer grav, cuminte, umbla liniștit, cu pași egali, după femei, pe același parcurs între Alcalay și Socec, rostind un fel de rugăciune, care la sfârșit implora în termeni ecleziaști miluirea dragostei. Cerșetor flămând, de care te speriai cu o frică ciudată, din amestecul lui Dumnezeu în nebunia lumei. Câți alții, mai primejdioși încă! Cei care nu mărturiseau în afară scrânteala lor și vorbeai cu ei neturburat, până când aflai vreun gest
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aprilie 1652 (7160) „Rugătorii noștri călugării de la sfînta mănăstire ce ...iaste făcută și zidită den temelie de răpăosatul Miron Barnovschie vodă...s-au jeluit înaintea noastră,...dzicând așe: cum întărituri ce au avut și alte drese de danie și de miluire...de la ctitorul său...Miron Barnovschie vodă, și de întărire de la alți domni,...toate au arsu în taina (tainița) sfintei mănăstiri și cu multă avere și îmbrăcăminte a sfintei mănăstiri, când au vinit Galga soltan cu oștile tătărăști și cu Bogdan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au făcut... din dumnezeiască râvnă... a domniei mele, am dat și am miluit această sfântă mănăstire... ca să aibă a lua pe tot anul vama de la schela Galaților, din venitul domnesc care se numește mazarie, care de-a pururi să fie miluire de la domniia mea”. Hai să vorbim și despre lucruri îmbucurătoare, fiule. Apoi după nenorocirea din biserica mănăstirii Galata o vorbă bună e tocmai ce ne trebuie. Iaca despre ce-i vorba: în luna octombrie 1778, Costandin Dimitrie Moruzi dă un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-a făcut vodă atât de binevoitor cu sărmanii țigani? Păi nu spune domnul? „Au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni rugătorii noștri de pe la toate sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici e limpede, dar nu ai pomenit despre mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mi-a trebuit prea multă vreme ca să dau de hrisovul de întărire pe locul mănăstirii dat la 17 decembrie 1618 (7127) de Radu Mihnea voievod. Motivul... a fost plângerea călugărilor de la Balica în fața lui vodă precum „privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcut de „Egumenii ce-au fostu la sveti Arhangheli și un iaz și mori în Bahlui la satul Ulmi din ținutul Hârlăului”. La 4 august 1753 (7261) însă Matei Ghica voievod hotărăște: „Dacă am văzut hrisovul... părintelui domnii mele de miluire ce au făcut cu aceste svinte mănăstiri (Frumoasa și Sinai de la Muntele Athos)... am întărit... pe venitul acestei pârcălăbii ca să aibă egumenul a pune pârcălab pe cine va socoti să cerci acel venit a pârcălăbii să-l strângă pe obiceiul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-l aibă mănăstirea Aron Vodă totdeauna în veci, pentru cele trebuincioase și ținere sa cu îndestulare, de unde să dea și cuviinciosul agiutor la mănăstire de la Halchi. Drept aceea, să fie svintei mănăstiri Aron Vodă i mănăstirii de la Halchi venitul acesta, miluire de la domniia mea, statornic și nestrămutat niciodinioară în veci.” “Io Alexandru Ioan Ipsilant voievod <m.p.>. ― Măria ta - a izbucnit călugărul - se vede treaba că nu te-ai gândit nici o clipă că cine știe din ce cauză boierii care au scris
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Hlincea. Ascultă pe “igumenul și tot soborul de la sfânta mănăstire Hlincea”, care s-au “plâns cu mare jalobă... mărturisind într-acest chip: cum că dresurile ce le-au avut... de la alți domni,... pe a sale drepte ocine și danii și miluiri s-au pierdut toate în vremea când a venit hatmanul Timuș cu cazaci zaporojeni și cu mulțime de oaste, tătari și cazaci asupra lui Ștefan voievod (Gheorghe) și l-au scos din scaun și au făcut multe răutăți și au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spune că din zece coșuri de piatră ce se scot din Poiana lui Păun unul să fie al mănăstirii. ― Contra costul unui coș cu piatră, se înțelege, părinte. ― La 15 februarie 1759, Ioan Theodor Calimh voievod spune: “Văzând hrisoasvele de miluire ce au avut de la alți luminaț(i) domni ce-au fostu mai înainte de noi, iată că și domniia mea... am miluit printr-acestu hrisov... ca să aibă a scuti... aceste bucate: o mii de stupi la desătină, și optu sute oi la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]