2,172 matches
-
numai dacă își face datoria sufleurul. E posibil ca ingineria umană să fi prevăzut existența, în viitor, doar a acestor homunculi. Personal, nu sunt interesat deloc să trăiesc într-o astfel de lume, în care monștri lipsiți de orice competență mimează originalitatea și eficacitatea, fără a poseda nici una din ele. Aroganța, oricât de bună ar fi ea ca pansament al neputințelor și frustrărilor, nu e decât aroganță. Dacă încleștările dintre cele două palate ar avea de-a face, fie și tangențial
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoțit de schițe ale autoarei, simultane cu nașterea însemnărilor, și de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul, ci
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
că ei nu vor mai crede în nimic, pericolul este că vor fi dispuiși să creadă orice". À bon entendeur, salut! Și, în sfîrșit, vom menționa, ca eșantion al micului nostru univers stăpînit de "proiecții rezumative", de "discursuri substitutive", de "mimeze simplificatoare", falacioasa opoziție dintre retorica extrem-naționalistă și cea autodenigratoare, care, în realitate, exprimă o subterană corespondență. Nu sînt decît cele două fețe ale medaliei excesului: "Cei mai mulți intelectuali români (nici nu mai vorbesc de autorități!) văd această reparație imagistică în două
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Început spectacolul, au venit și clovnii, În timpul execuției numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine avea un fel de pocnitori pe care călca iar dintr-un soi de minge a ieșit apă și m-a stropit pe ochi, venea la urechea mea și-mi zicea
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
ZIUA a mediatizat sinceritatea țărăniștilor, dar tocmai prin pagina a 5-a a ziarului, ADEVĂRUL a găsit loc pentru averile țărăniștilor în penultima pagină, sub titlul Săracii țărăniști bogați, Jurnalul Național, în schimb, ricanează pe pagina întîi: Liderii PNȚCD au mimat că-și declară averile: Țărăniștii vorbesc de sărăcie cocoțați în jeep. Ziarul citat își exemplifică ironia într-un subtitlu: Președintele Ciorbea a venit cu Toyota la întîlnirea unde și-a declarat averea de o Dacie. Ceea ce ar fi de ironizat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
cu suferința, spaima, moartea; omenirea și angoasa "descompunerii"... La un moment dat, peste scenă se zbătea un imens balon de pînză albă, ca o amenințare a unei catastrofe, ca o pasăre a morții; brusc, o legătură s-a rupt și, mimînd un accident de producție, pînza zboară peste public; "prindeți-o!", se strigă de pe scenă, și acel giulgiu imens, alb și rece, se lasă peste mulțimea de spectatori, care ridică mîinile, ca să se apere, și ca să împingă pînza înapoi în scenă
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
ridicase o troiță cu Sfântul Gheorghe ucigând balaurul. În particular - și am fost martor - îl învinuia pe Gheorghiu-Dej de a-i uzurpa locul, la conducerea țării. Ioanide se visa despot, din speța celor luminați. A fost o vreme cănd actorii mimau politica, politicienii se jucau de-a actorii, primul bărbat politic al republicii socialiste cu expresive aruncări din mâini și o anume răgușeală ce n-o amintea pe a lui Caragiale. A murit, de altminteri, pe scenă, Fortinbras, de îndată sosit
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Vlad"; dacă nu cîștigi motocicleta, pe locul doi se plasează un revelion la Budapesta! E vorba, citim, de: "cel mai mare concurs organizat vreodată în cinematografe"! Senzația, văzînd filmul, e aceea că regizorul (Adrian Popovici) și întreaga echipă de actori mimează un produs de consum. Ei nu fac la modul serios "o prostioară", ei o imită , ceea ce e cu totul altceva. Filmul exploatează, direct și indirect, ceea ce un personaj - patronul unui lugubru bar de noapte pentru vampiri și vampirițe, zis The
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
de după 1989. Si, într-adevăr, latura sordidă este surprinsă în toată plinătatea ei: personaje mărunte, purtând adesea nume cacofonice de o transparență naivă, se perindă prin paginile cărții, prinse într-o pletoră de intrigi, antrenate în dialoguri care încearcă să mimeze la modul satiric idiosincrazii de vorbire, dar care rămân, totuși, artificiale, "contrafăcute." Intrigile confecționate, amintind de scenariile de duzină din filmele americane, nu reușesc să rețină atenția decât prin violența limbajului sau a faptelor prezentate. Singurul amănunt care persistă în
Kitsch și cacofonie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14539_a_15864]
-
cu vise de noapte obscene și zile inutile, o lume rece și ostilă pentru om, de unde umanitatea a dispărut în mod dramatic; există, în altă parte, o alcătuire aparent rațională, fără nici o asemănare cu realitatea înconjurătoare, deși încearcă să o mimeze, construcții din carton, unde oamenii îmbracă straie ciudate, vorbesc despre dragoste, se agită nefiresc, de parcă ar fi trași pe sfori, râd între ei, cântă, dansează și emit torente de vorbe, așteaptând de la cei veniți să-i contemple expresia unei satisfacții
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
desprinde din mulțime și, dorind din toată inima lui de copil să-l răsplătească, îi întinde tot ce are el mai valoros, o bancnotă de 100.000 de lei. Dan Puric se înduioșează. îi joacă ochii în lacrimi. Și nu mimează.
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
E vorba tot de poluare, este tot o invitație la promiscuitate publică. Sunt doar alte fumigene, cu ștaif și cu pretenții scriitoricești, aruncate în agoră. Un om care își calcă în picioare statutul de fost și actual demnitar de stat, mimând umbrela superiorității scriitoricești asupra condiției umane; un om care amestecă registrul scriitoricesc cu registrul demnității publice și sare, în aceeași clipă, când într-unul, când în celălalt, după cum îi dictează impulsurile freudiene; un om care transcrie informații confidențiale, acumulate în
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
viața. Ele sunt mult mai cuprinzătoare, nu pot fi "povestite", ci trebuie citite ca atare și asumate ca valoare informativă, dacă nu ca valoare estetică sau ca simplă lecție de viață. E vorba, la urma urmelor, de o carte care mimează "inocența" unui basm (emoții, curiozitate, inițieri, revelații, fantastic) sub masca unei documentări riguroase care poate deschide drumul unui alt "investigator pe cont propriu".
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
dar transcriu cu evlavie paragraful sacru în care ea este definită: "Eliberare de amenințarea haoticului prin deschiderea orizontului unei ordine superioare împlinită de efectele diadice armonizante sau contrastante ca sens, la care se adaugă efectul eufonic între perechile de rime mimând logodne cosmice." Trebuie să mă opresc aici, întrucât după transcrierea frazelor lui George Popa, computerul meu a început să dea semne de oboseală. Sunt convins însă că toți cititorii și-au făcut deja o idee despre valoarea cărții care mi-
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentația sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputințe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos și transformat în argument în 3 păzește! Actorii erau, pînă acum, plătiți prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi plătiți deloc, vor juca gratis, bucuroși! (inclusiv o vedetă, ca
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
de recenzii laudative), în vreme ce alții au rămas demni cu prețul marginalizării sau chiar al minimalizării valorii operei lor. În fine există și scriitori valabili din punct de vedere estetic, dar care de dragul unor importante privilegii sociale au cauționat (direct sau mimînd un apolitism complice) regimuri politice reprobabile. Din prima categorie ar face parte scriitori precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Dinu Săraru, Fănuș Neagu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. În a doua categorie intră Vasile Voiculescu
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
de el. Stilul lui mă duce cu gîndul la Dragoș Buhagiar din ultimele două concepții, Alchimistul și Baal. Se poate să mă înșel, iar cei doi să nici nu se cunoască. Vutcariov vine cu un soi de luxurianță autentică, neobișnuită, mimată pînă acum în teatrul pentru copii. Vine cu materiale consistente, bogate ca textură și ca mesaj. Vine cu recuzită elaborată, cu mici piese minuțios lucrate și firesc introduse în imaginea spectacolului. Fiecare personaj este gîndit cu atenție, costumat și încălțat
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
dictator e întotdeauna produsul unui sistem și al unui moment politic. Nici una din calitățile individuale ale lui Adrian Năstase nu motivează, în sine, pozițiile acaparate în ultimii ani. El a gestionat, însă, în folos propriu mai multe conjuncturi, știind să mimeze supușenia față de veritabilul cap al partidului, Ion Ilici Iliescu. O supușenie fără de care n-ar fi ajuns nicăieri. Acolo unde politicieni feseniști evident mai dotați decât el (de la Petre Roman la Meleșcanu) au falimentat, Năstase a trecut cu bine proba
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
iminentei reușite, știindu-se prea bine (neștiindu-se de către masa votantă) că modelele ne stau deja, în detaliu, la dispoziție. Concluzie stenic-patriotică: sîntem aici, în calea tuturor răutăților, de două mii de ani, nu? și cu imensul nostru dar de a mima originalitatea, trăgînd bine cu ochiul în jur, ne putem legitima cu mai multă (sau mai puțină) demnitate în corul european. Rămîne, de fiecare dată, iar și iar, să aflăm cine-i dirijorul. De unde și vocația noastră istoriografică. Să fim serioși
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
punctul de vedere al unității lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea fonetică pe care o formează verbul împreună cu conjuncția. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepția lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri și Caragiale - "Las'că știm noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de a fi publicate sau difuzate în emisiuni de radio și televiziune. Evident, doar la acele posturi care convin și care cîrtesc cu măsură, atîta cît să mimeze democrația. Ziariștii profesioniști se delimitează de amatori, de cei mulți, este adevărat, care cred că scandalul înseamnă succes. Că intratul cu bocancii plini de noroi în viața cuiva înseamnă să faci jurnalism. Atacul legilor și ordonanțelor îi vizează însă pe
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
al individului ce-o îndură. Este, după cum scria Amiel, "o umilință și înjosire de care mi-e mai multă teamă decît de singurătate ce nu e decît plictiseală și tristețe". Cît privește modestia, fie că e autentică, fie că e mimată ("cea mai decentă dintre minciuni", o aprecia cu scepticism Chamfort), ea nu alcătuiește o calitate intrinsecă a scriitorului. A declara că apreciezi "în primul rînd"la un scriitor modestia e ca și cum ai spune că-i apreciezi "în primul rînd"ochii
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
cronicile la cărțile mele." Mai mult, ni se înfățișează imediat o poveste cu personaje, din genul celor nerecomandate sub 15 ani: " Criticul este un profesionist, este un fel de prostituată, o demimondenă, dacă vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
dintre părinți creează în progenituri un mimetism cu semnul invers, o inversare totală a acelui viciu, o convertire într-o așa-zisă virtute, ca mecanism de apărare pentru diminuarea angoasei. Senzualitatea violentă a Lenorei are ca revers senzualitatea uscată și mimată la Mika-Lé și sobrietatea asumată a Elenei, un caracter interesant căruia libidoul matern, în stare de permanentă alertă, îi induce fiicei dorința de a-și reprima, pînă la un punct, aspectul de superficialitate al feminității, trăind drama personalității forțate în
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
30 de ani, publicat în variantă electronică de LiterNet, își are în mod excepțional, substratul lui trimițînd la acel sfîrșit de august 1968 - e alcătuită aproape exclusiv din fragmente de știri, cu precădere externe, adevărate curiozități care, în realitatea lor, mimează născocirea. Firul roșu e povestea unui navigator solitar pe ocean, văzută tocmai prin ziarele lumii, totul asezonat cu prospecte de Extraveral, Diazepam și alte sedative ușoare, plus Veioze și Maioneze de fabricație cosașiană proprie. Cu trimiteri dese la drama pragheză
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]