46 matches
-
și apariția națiunilor au modificat însă profund datele problemei. În secolul al XIX-lea, arată Jocelyne Dakhlia, lingua franca și-a pierdut caracterul „bilateral” și de „no mân’s language”, devenind, sub numele de sabir, o limbă „unilaterală”, „subalterna” și „mimetica”, a dominaților. Firește, limba în care cântă Piccola Bandă Ikona nu e nici vechea lingua franca levantina, nici sabir-ul de secol XIX. N-ar avea nici cum și nici de ce să fie. Dă-i și ea inventată, ba chiar
Ascultați „Marea cu sarea” cântată într-o limbă care probabil vă va suna surprinzător de cunoscut by https://republica.ro/ascultati-zmarea-cu-sarea-cantata-intr-o-limba-care-probabil-va-va-suna-surprinzator-de-cunoscut [Corola-blog/BlogPost/337809_a_339138]
-
înlocuindu-o cu un card ce deschide centre comerciale, magazine de lux, centre de fitness, tot atâtea realități virtuale, simulacre, poeta noastră trăiește poezia ca pe un fel de spontaneous combustion, autoimolare, iar nu ca pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1457192104.html [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
care pot fi produse de organism în mod natural. ***) "Analog" este definit ca o substanță derivată din modificarea sau alterarea structurii chimice a altei substanțe și care păstrează un efect farmacologic similar. A5. Hormoni peptidici Sunt interzise următoarele substanțe, inclusiv mimeticii*), analogii**) și factorii de eliberare ai acestora: 1. eritropoietina (EPO); 2. hormonul de creștere (hGH) și factorul de creștere insulino-similar (IGF-1); 3. gonadotropina corionică (hCG) interzisă numai în cazul bărbaților; 4. gonadotropinele sintetice și pituitare (LH) interzise numai în cazul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/155851_a_157180]
-
profunde, fiind reduse la lumea nevoilor, nu pot fi satisfăcute. Suntem saturați de nevoi satisfăcute care ne lasă nesatisfăcuți. 3) Apelul la consens terorizant, adică la mimetism colectiv. Pentru a relansa dorința individuală, nimic mai ușor decât a trezi dorința mimetica. De unde aceste nenumărate slogane care ne spun că toată lumea face "așa", ca toată lumea visează la "asta", că este epoca produsului X sau Y, că trebuie să mimam acest mit. Sunteți asocial și arhaic dacă nu va supuneți legii majorității. Publicitatea
Anti-publicitate - mișcările militante franceze () [Corola-website/Science/295645_a_296974]
-
coordonatele unui realism - deosebit de senzual în cazul nudurilor - întotdeauna transfigurat de tehnicile modernismului eliberator de convenții, în cazul portretelor și peisajelor. După mutarea în Italia paletă să se deschide mult, câștigând printr-o factura liberă și o cromatică vie, putin mimetica. Un alt subiect predilect al artistei, după portret, îl constituie florile, peisajele, lucrări de un înalt, original și inimitabil profesonialism, în care păstrează savoarea școlii de pictură românești. În afara lucrărilor deținute de familie nu există în România lucrări din perioada
Nina Batalli () [Corola-website/Science/318956_a_320285]
-
au semnalat creșterea incidenței somnolenței , comparativ cu placebo . În studiile clinice , administrată în doză zilnică unică de 7, 5 mg , desloratadina nu a afectat performanțele psihomotorii . Sulfatul de pseudoefedrină ( sulfatul de d- izoefedrină ) este un simpatomimetic cu activitate predominant α - mimetică , comparativ cu cea β- mimetică . Sulfatul de pseudoefedrină produce un efect de decongestionare nazală în urma administrării orale , datorită acțiunii sale vasoconstrictoare . Are un efect simpatomimetic indirect datorat în primul rând eliberării mediatorilor adrenergici de la nivelul terminațiilor nervoase post - ganglionare . Administrarea
Ro_38 () [Corola-website/Science/290798_a_292127]
-
Greciei și transmisia culturală puteau fi, abstract vorbind, piedici majore în calea filosofiei române. Grecia fascina și descuraja. Grecia, așadar, era foarte aproape de a fi, pentru români, zicând după Gauguin, păcatul. Eșecul românilor, ca și al grecilor, căci o filosofie mimetica ar fi fost o înfrângere și pentru unii și pentru alții, eșecul, prin urmare, este făcut imposibil mai întâi de către filosofii eleni.
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
logici a imaginației. Revenind la vechea teză a imitației, nu știu În ce măsură ficționalizarea pe care o propui se desprinde efectiv de modelul implicit. Poeticieni italieni, precum Castelvetro, Luca del Robbio, Scaliger, Îl criticau pe Aristotel, Într-o lecție de ficționalizare - mimetică, am spune azi -, introducând noutatea personajului numit cititor, a plăcerii lecturii etc. Închei, Întrebându-mă cum poate ficționalizarea reprezenta și critica În același timp ideea naturalizării. Sună destul de abstract. Un exemplu: redefinirea umanității omului, prin dezbaterea naturalității sale, față de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cel al splendorii (unde alergarea mai importantă, către celălalt, s-a Împlinit prin toate temporalitățile și discursurile posibile). Iată Încă o dată mișcarea descendentă: din timpul splendorii În cel al nădejdii, În cel al credinței. Toate Într-o naștere a discursului, mimetică, reprezentare a ceea ce a fost pierdut. Și apoi, Învățând mișcarea odată cu a șasea elegie, Înapoi, ascendent, constitutiv, din timpul credinței În cel al nădejdii și apoi, prin textul-evanghelic (care nu mai e nici mimetic, nici constitutiv), În timpul splendorii. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
menit să îl înlocuiască pe cel romantic, care, din punct de vedere al autorului, este epuizat, nemaifiind capabil, așadar, să genereze creații vii, de valoare. Soluția propusă de Hulme, a unei renașteri clasice, nu implică însă o reluare întru totul mimetică a manierei de a scrie poezie în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, ci o reformulare ce trebuie să țină cont de evoluția literaturii. Este relevantă în acest sens afirmația privitoare la Alexander Pope " Când spun că vom
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
treapta cea mai de jos a artizanilor, ca aparținând de tehnicile iluziei, nu ale priceperii. Plagiat la pătrat, un pictor copiază o copie a Ideii. De aceea, technè demiurgică, ca fabricarea de paturi sau de mese, este totuși peste technè mimetică sofistica, retorica sau poezia -, cu care se învecinează, ca rude sărace, sculptura și pictura. În ierarhia sufletelor din Phaidros, "imitatorul" este pe treapta a șasea, în fața muncitorului și țăranului. O mediocră masă de bucătărie valorează întotdeauna mai mult decât un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le Înțeleg, teorii și demonstrații ale altora, nimeni nu-i interesat de părerea studenților; Învață să Înghită, să tacă, conformismul și supușenia sunt reguli. Repetă ce li s-a spus, nu gândesc ei Înșiși. Nu Învață nimic practic, generații de mimetici. Umilința neînțelegerii se răzbună apoi, frustrații sistemului de formare devin mai târziu agresivi, sfidează norma care i-a aliniat, sparg regula care li s-a impus. Îi provoacă acum pe cei care-i depășeau sau pe profesorii ce-i umileau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să-l reconstruiască de pe alte premise. Dincolo de panoramă vie asupra morții inevitabile a operelor de artă neinspirate pe care o oferă, metaforă extinsă din Night the Fourth a eposului The Four Zoas traduce intenția eului creator de a reforma artă mimetica într-o manieră radicală, în acord cu ceea ce el consideră a fi postulatele estetice etern valabile: "Terrified Los beheld the ruins of Urizen beneath / A horrible Chaos to his eyes. a formless unmeasurable death / Whirling up broken rocks on high
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a-si purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care rezidă în capacitatea de a transfera, într-o manieră cât mai fidelă, conținuturile viziunii la nivelul operei de artă constituie factorul decisiv de organizare materială în cadrul procesului estetic. Opera de artă în curs de constituire dobândește o certă dimensiune mimetica, dar una de tip special, fiindcă artistul reproduce în plan material ceea ce tocmai a perceput în plan spiritual. Dacă suntem atenți la exprimarea lui Blake, secretul artistic de transformare a viziunilor trăite în viziuni estetizate rezidă tocmai în fidelitatea operei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică", deci) ca să reziste eroziunii timpului? Și nu tot sensibilitatea "teatral-melodramatică" stă la originea condamnării comicului pur, "nedureros", sancționat pe latura sa "naturală", în formele nemediate intelectual, cu resorturi pur afective (i. e. "lirice", "subiective", "specific naționale"), ale satirei sau pamfletului? Desigur
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
această explicare pentru a motiva astfel caracterul puțin cam exotic al lucrării de față". După cum observăm, "exotismul" lucrării se referă mai puțin la "spațiul povestirii", la "decor" (Florența), Lovinescu afirmându-și în schimb dorința de a renunța la o poetică mimetică, axată pe "document" (jurnalul), în favoarea unei literaturi de pură fantezie, eliberată de tirania adecvării obligatorii la "realitate". Conștient probabil de inadecvarea celor două coduri estetice, el va recurge din capul locului la răsuflatul truc al manuscrisului găsit, datorită căruia perspectiva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica ontologică a imaginii se regăsește în statutul ambivalent atribuit de gândirea antică și medievală imaginii speculare care poate fi asimilată fie unei aparențe iluzorii, fie unei mimetici ontofanice. Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm modul în care o anumită determinare a imaginii sensibile se regăsește în proiecția ființei. Reprezentarea speculară dă naștere unei confuzii care poate apărea între imagine și model. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fizică - la Gerald Holton; în matematică - la René Thom; în fizica cuantică - la David Bohm; în astrofizică - la Hubert Reeves; în biologie - la François Jacob 2. Indiferent ce anume luăm în discuție − individul, grupul sau colectivitatea −, imaginația (cu funcțiile ei: mimetică, fantezistă sau simbolică) are măcar aceste două roluri: de a ajuta în înțelegerea și în învățarea, implicit în memorarea conținuturilor cunoașterii, precum și în producerea de noi interpretări, sensuri și semnificații. Cum, pe lângă gândirea creatoare, și experiența noastră psihosenzorială este obiectivată
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
el s-a înscris în conștiința colectivă, prin extrapolare de la facultatea mentală individuală la mentalul colectiv, merită subliniat că el operează cu toate cele trei tipuri de imagini (icastică, onirică și iconică), în relație cu cele trei funcții ale imaginației: mimetică, fantezistă și simbolică 10. Pentru că mimēsis un înseamnă însă reproducere pasivă și identică a formelor, imaginea este prin excelență un mediu de transformare, situat între obiectul-referință sau obiectul viziunii și obiectul intelecției. Ea implică gândirea, credința, capacitatea de rememorare a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu absolutul (Enneade V, 8, 1). Faptul că în conștiință și în imaginație se manifestă un anumit aspect dinamic (așa cum susțineau Plutarh și neoplatonicienii târzii) este pus în lumină de comportamentul ritualic greco-roman, pentru care este mai relevantă imaginația "icastică", mimetică. Spre exemplu, ea va fi solicitată cu preponderență în construcția cultului imperial (un complex de teorie și ceremonial, pe care ulterior se va sprijini în mod substanțial în secolul IV doctrina creștină a puterii); pentru a reprezenta împăratul ca divus
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chip fabulos, ca în povești), făbulōsus (adj. legendar, fabulos) și făbulor (vt. dep. a vorbi, a sporovăi).23 Funcția de povestire cu specific fantastic aduce familia lexicală proprie în zona de interes a imaginarului, în mod complementar față de cea istorică ("mimetică") sau de cea mitică ("simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți caracterizați de o anumită ambiguitate semantică și aparent nespecializați. Ulterior însă, începând cu latina
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În Sofistul, mímēsis este o artă (téchnē), diferită de meșteșugul demiurgului (256b); în schimb, în Politeía, noțiunea are un pregnant caracter etic, atunci când, în analogia Liniei (509d-511e), deja comentată, se face diferența între o realitate "adevărată" și una mimetică: epistēmē are ca obiect al revelației "originalele", pe când ființa mimetică poate fi cunoscută doar prin opinii, prin dóxa, așadar într-un mod incomplet și inferior. În Sofistul însă, problema ontologică se schimbă radical: imaginea copiază o realitate în funcție de ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și el să răstoarne așteptările. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism nu are nimic de-a face cu redarea fidelă a realității (opera sa nu este una mimetică), ci cu depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, cu o pendulare între concret și abstract: "Odată o să-mi ceri mai mult: (...)/ să te las să-ți speli mîinile în apele sufletului". În același număr, apare și un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o escortă recentă , iar accentul pe independența în gândire apare în mai toate preliminariile volumelor sale, confirmând opinia celebră a lui Mihail Sebastian, exprimată în Cum am devenit huligan: "spiritul critic nu poartă uniformă". Într-o lume literară obositor de mimetică, astfel de atitudini se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan își extind sensurile mult mai departe de subiectele propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]