45 matches
-
ireductibil. În plus, pledoaria antimimetică în ce privește imaginea naturii la Coșbuc poate părea oarecum inutilă dacă ne întrebăm câți dintre cititorii avizați de azi mai au nevoie să fie convinși de faptul că arta în general este departe de a fi mimetică la modul fotografic. Corespondențe Poezia domnului Grigurcu este una a paradoxului și a formulărilor oximoronice. Versul său curge în direcții neașteptate, cu binecunoscuta propensiune către comparația care pune în relație intimă imagini și registre disparate. Poemele cuprinse în volumul Natură
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
nimic, nu ia nimic drept cert pe garanția altora. Era în acest demers o reticență verbală care dădea criticii lui statutul de creație. Cum coexistați cu post-ismele și toate celelalte? Au dreptate? V-ați propus vreodată să vă alăturați criticilor mimetici? E.S. Eliot are mare rigoare în tot ceea ce scrie, ca și Valéry, care este un fanatic al exactității. Îmi regăsesc multe dintre opțiunile mele în Caietele lui Valéry, indiscutabil cel mai mare teoretician/ estetician al literaturii din secolul al XX
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
altă parte, Javier Garda consideră primordială tehnica demistificării deliberate, prin care pune la vedere cititorului ficționalitatea lumii narate. Și în acest caz, distinge delimitarea întâlnită frecvent în romanele metaficționale, între textele în care naratorul declară drept reale evenimentele narate („voluntad mimetica"), respectiv inventate („voluntad inventiva"). Pe de altă parte, de vreme ce nu s-a luat în considerare în niciunul dintre cele două spații literare, românesc și spaniol, mesajul pe care îl transmit scrierile metaficționale, s-a ajuns la concluzia că singurul obiectiv
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
înlocuindu-o cu un card ce deschide centre comerciale, magazine de lux, centre de fitness, tot atâtea realități virtuale, simulacre, poeta noastră trăiește poezia ca pe un fel de spontaneous combustion, autoimolare, iar nu ca pe o rece răsfrângere estetizantă, mimetică: „Cine?.../ Focul rupe din mine,/cu mânie și-n-verșunare rupe... Și tu?.../ Tu, plângi că te doare imaginea flăcării?. (Cine mai are timp). În același timp o trăiește ca pe o terapie în contra a ceea poeta numește „sfâșietoare oboseală de mine
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
oglinzii" și "Dincolo de oglindă", care reprezintă cele două capitole ale cărții. Structura binara ia drept criteriu de selecție genul literar, anume dramaturgia, respectiv proza literară. Demersul declarat este însă "recuperarea unui traiect evolutiv de la forme literare dominate de o componentă mimetica, spre experimentele narative guvernate de logică pluralismului și a ambiguității, traseu ce se confundă cu drumul căutării de sine a stilului caragialian." (op. cît. pag. 10) O înțelegere competența a acestei cărți, la origine teza de doctorat, presupune descifrarea titlului-metaforă
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din Evul-mediu ori din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în care mimesisul triumfă puțin cîte puțin. Din contră, poezia a fost mimetica în trecut, cînd formele poemului epic erau omologate fără ezitare, dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
ascunse gânduri ale insului, spre a i le controla, modifica, pune stăpânire pe ele. Un sistem încrucișat de interdicții intrase pe deplin în conștientul fiecărui român și făcea parte din ansamblul său defensiv, dimpreună cu un intreg agregat de simulare mimetica, iar aici trebuie să aducem precizarea că, din noianul de informații furnizate de autoritate și acceptate fără discuții, o parte mai mică sau mai mare era asimilată, pe diverse trepte culturale. Scară pornea de la minerul din fundul galeriilor, până la un
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
efort de învățare conștientizat, care nu se poate dispensa de un bagaj minim de informație științifică. Atît explicitarea mecanismelor complicate presupuse de exprimare, "montarea" și "demontarea" structurilor lingvistice - care, cel puțin în cazul limbii materne, se transmit mai ales pe cale mimetică, prin preluare "din mers", în cursul exercițiului practic al comunicării sociale -, cît și deprinderea normelor limbii literare, care condiționează exprimarea cultivată și corectă, presupun familiarizarea elevilor cu anumite cunoștințe lingvistice. În consecință, componenta instructiv-informativă a predării limbii române, introducerea conceptelor
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
Doors. Cu atît mai puțin cînd a "redeschis" dosarul J.F.K. determinîndu-i realmente reactivarea în justiție, furnizînd un surplus de supoziții prin intermediul psihanalizării lui Nixon. Artist fiind, cineastul știe că nu calea pedant didactică e de abordat, ci mai degrabă cea mimetică unde există și riscul ca spirite obtuze să te stigmatizeze exact pentru ceea ce amendezi, dar și posibilitatea de a izbuti o capodoperă, piesă de referință atît în evoluția cinematografului, cît și în analiza sociologică a fenomenului incriminat. Este cazul filmului
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
inferioară a credinței, ci o manevră de a contesta credința creștină prin ceea ce constituie, prin cuvintele lui René Girard, o "dorință mimetică", un "impuls de egalitate" cu divinitatea. Concurîndu-l pe Dumnezeu, cum îl poți sluji? Precizează Girard: Dorința este criza mimetică însăși, rivalitatea mimetică acută cu celălalt în toate întreprinderile așa-zis "private", de la erotism la ambiția profesională sau intelectuală; această criză se poate stabiliza, după individ, la niveluri felurite, dar e totdeauna "lipsită" de katharsis". Iar demonia argheziană aplicată domeniului
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
și apariția națiunilor au modificat însă profund datele problemei. În secolul al XIX-lea, arată Jocelyne Dakhlia, lingua franca și-a pierdut caracterul „bilateral” și de „no mân’s language”, devenind, sub numele de sabir, o limbă „unilaterală”, „subalterna” și „mimetica”, a dominaților. Firește, limba în care cântă Piccola Bandă Ikona nu e nici vechea lingua franca levantina, nici sabir-ul de secol XIX. N-ar avea nici cum și nici de ce să fie. Dă-i și ea inventată, ba chiar
Ascultați „Marea cu sarea” cântată într-o limbă care probabil vă va suna surprinzător de cunoscut () [Corola-blog/BlogPost/337809_a_339138]
-
generator al unei „violențe reciproce” (de tipul vendetei), care nu poate fi oprită decât prin mutarea În și prin substituirea lor de către ceremonial. Omul este prin natura lui Înclinat către violență, iar aceasta este un proces simetric și reciproc - fiind mimetică, violența generează acte de violență colectivă. Astfel prima omorâre cere una compensatorie, care, la rândul ei, declanșează alte crime, totul Într-un lanț care poate duce la extincția colectivității. Această pierdere a diferențelor și a limitelor este numită de Girard
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
logici a imaginației. Revenind la vechea teză a imitației, nu știu În ce măsură ficționalizarea pe care o propui se desprinde efectiv de modelul implicit. Poeticieni italieni, precum Castelvetro, Luca del Robbio, Scaliger, Îl criticau pe Aristotel, Într-o lecție de ficționalizare - mimetică, am spune azi -, introducând noutatea personajului numit cititor, a plăcerii lecturii etc. Închei, Întrebându-mă cum poate ficționalizarea reprezenta și critica În același timp ideea naturalizării. Sună destul de abstract. Un exemplu: redefinirea umanității omului, prin dezbaterea naturalității sale, față de orice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cel al splendorii (unde alergarea mai importantă, către celălalt, s-a Împlinit prin toate temporalitățile și discursurile posibile). Iată Încă o dată mișcarea descendentă: din timpul splendorii În cel al nădejdii, În cel al credinței. Toate Într-o naștere a discursului, mimetică, reprezentare a ceea ce a fost pierdut. Și apoi, Învățând mișcarea odată cu a șasea elegie, Înapoi, ascendent, constitutiv, din timpul credinței În cel al nădejdii și apoi, prin textul-evanghelic (care nu mai e nici mimetic, nici constitutiv), În timpul splendorii. Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
realizării personajului comic în teatrul lui Caragiale este „până la un punct asemănătoare cu cea a măscăriciului”. Cele mai multe personaje își interpretează rolul, îl completează prin gesturi (Cetățeanul turmentat, Catindatul, Rică Venturiano, Ipistatul, Ipingescu, Dandanache). Arta lui Caragiale este astfel o artă „mimetică”. Ca să-și arate cât mai direct personajele, dramaturgul recurge la „suspans”, la economia de cuvinte. De aici tendința de a pune un mare accent pe mimică și pe jocul de scenă. Jupân Dumitrache „își mângâie favoritele”, Dandanache „face gestul cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
unele sînt naturale iar celelalte, artificiale, este capacitatea de imitare a celor din urmă. De aici, o mult mai mare conformitate a membrilor acestor grupuri, Biserici, partide etc. Individul este înghițit cu totul în mijlocul lor, fiind modelat de o forță mimetică căreia nimic nu i se opune. Organizîndu-se, mulțimile nu fac decît să intensifice această forță virtuală, să transforme sugestia aproape fizică în sugestie socială: "Organizarea considerată în ea însăși, afirmă Tarde, nu creează nimic, nu inventează nimic, nu diferențiază nimic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
menit să îl înlocuiască pe cel romantic, care, din punct de vedere al autorului, este epuizat, nemaifiind capabil, așadar, să genereze creații vii, de valoare. Soluția propusă de Hulme, a unei renașteri clasice, nu implică însă o reluare întru totul mimetică a manierei de a scrie poezie în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, ci o reformulare ce trebuie să țină cont de evoluția literaturii. Este relevantă în acest sens afirmația privitoare la Alexander Pope " Când spun că vom
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o escortă recentă , iar accentul pe independența în gândire apare în mai toate preliminariile volumelor sale, confirmând opinia celebră a lui Mihail Sebastian, exprimată în Cum am devenit huligan: "spiritul critic nu poartă uniformă". Într-o lume literară obositor de mimetică, astfel de atitudini se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan își extind sensurile mult mai departe de subiectele propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a fost, în egală măsură, și un oraș al petrecerilor, în sensul burghez al cuvântului. Cele dou) etichetări, departe de a se anula reciproc, întregesc aproape perfect imaginea unei comunități ce-și rafinează, destul de lent, „tabieturile” societale, ce capătă, pe cale mimetică, obiceiuri așa zis aristocratice. Mai mult ca sigur, viața mondenă a orașului a dobândit forme și „ritmuri” occidentale sub impulsul tradiționalelor manifestări cazone (baluri, recepții) organizate, inițial, de ofițerii ruși (prezenți în Bacău în intervalul 1848 1853) și, ulterior, de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
să-l reconstruiască de pe alte premise. Dincolo de panoramă vie asupra morții inevitabile a operelor de artă neinspirate pe care o oferă, metaforă extinsă din Night the Fourth a eposului The Four Zoas traduce intenția eului creator de a reforma artă mimetica într-o manieră radicală, în acord cu ceea ce el consideră a fi postulatele estetice etern valabile: "Terrified Los beheld the ruins of Urizen beneath / A horrible Chaos to his eyes. a formless unmeasurable death / Whirling up broken rocks on high
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de a-si purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care rezidă în capacitatea de a transfera, într-o manieră cât mai fidelă, conținuturile viziunii la nivelul operei de artă constituie factorul decisiv de organizare materială în cadrul procesului estetic. Opera de artă în curs de constituire dobândește o certă dimensiune mimetica, dar una de tip special, fiindcă artistul reproduce în plan material ceea ce tocmai a perceput în plan spiritual. Dacă suntem atenți la exprimarea lui Blake, secretul artistic de transformare a viziunilor trăite în viziuni estetizate rezidă tocmai în fidelitatea operei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică", deci) ca să reziste eroziunii timpului? Și nu tot sensibilitatea "teatral-melodramatică" stă la originea condamnării comicului pur, "nedureros", sancționat pe latura sa "naturală", în formele nemediate intelectual, cu resorturi pur afective (i. e. "lirice", "subiective", "specific naționale"), ale satirei sau pamfletului? Desigur
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
această explicare pentru a motiva astfel caracterul puțin cam exotic al lucrării de față". După cum observăm, "exotismul" lucrării se referă mai puțin la "spațiul povestirii", la "decor" (Florența), Lovinescu afirmându-și în schimb dorința de a renunța la o poetică mimetică, axată pe "document" (jurnalul), în favoarea unei literaturi de pură fantezie, eliberată de tirania adecvării obligatorii la "realitate". Conștient probabil de inadecvarea celor două coduri estetice, el va recurge din capul locului la răsuflatul truc al manuscrisului găsit, datorită căruia perspectiva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]