489 matches
-
sale au ajuns să ocupe mai bine de jumătate de raft de bibliotecă. Mai important însă decît numărul de volume publicate este faptul că Dan Stanca este un prozator unic în literatura română actuală. Într-o lume literară dominată de mimetisme, în care (cel puțin la nivelul ultimei generații) ai uneori sentimentul că, în pofida numelor diferite de pe copertă (re)citești, la nesfîrșit, aceeași carte, Dan Stanca este un romancier pe deplin original, fericit descoperitor al unui drum propriu, pe care pășește
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
îndepărtate de realitățile locale: "republică", "democrație", "monarhie constituțională", "constituție", "parlament/adunare legiuitoare", "libertate", "egalitate", "opinie publică" etc. De pildă, libertatea nu are, nici pe departe, o formulă extremist-revoluționară, ci una negociată, consacrată de scrierile lui John Stuart Mill. Epuizate prin mimetism, modelele Franței, Belgiei, Germaniei sau Rusiei se arătă a fi uneori neconvingătoare, așa că referințele la Anglia sau America par să vizeze dezamorsarea unor tensiuni geopolitice imediate. Modelul anglo-american apare în discursurile unor oratori că o soluție salvatoare, o cale de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cîmpul socio-cultural: "Dar ce, de la Pascal și Kierkegaard încoace sau încă dinainte, de la Biblie, de la alte texte sacralizate, nu știm că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai cu seamă din mediul academic și mai cu seamă tinere de a-și însuși cu orice
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în arta sa, fără, însă, a împinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care această pictură pare a o dezvălui tot mai mult în ultima vreme, Marin Gherasim rămîne în continuare un voluptuos al culorii, un expresionist sui generis, dar nu unul
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
obiect de sine stătător ori asociate în ample imagini ale unei biblioteci imaginare. Miza acestor construcții plastice este memoria culturală a privitorului și ambiguitatea care se naște inevitabil în actul percepției. Textul deposedat de orice sens narativ, complet opacizat prin mimetism grafic, pare o resuscitare a cine știe cărei limbi uitate, după cum Cartea, în ansamblul ei, rememorează biblioteci și civilizații pierdute. Chiar dacă un asemenea exercițiu nu are o geografie determinată și, evident, nici un specific local sau regional, în România problema Cărții-obiect s-a
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Hortensiei Papadat-Bengescu, pe calea unei părelnice negări, care nu e însă o izbăvire, ci o altă înfățișare, distorsionată, a aberației. Poate că, sub simulacrul unei eliberări, perversitatea sporește: Este interesant cum exacerbarea viciului unuia dintre părinți creează în progenituri un mimetism cu semnul invers, o inversare totală a acelui viciu, o convertire într-o așa-zisă virtute, ca mecanism de apărare pentru diminuarea angoasei. Senzualitatea violentă a Lenorei are ca revers senzualitatea uscată și mimată la Mika-Lé și sobrietatea asumată a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
și au împărțit celor buni, fixînd, totodată, cu multă responsabilitate, prețuri maximale, taman ca pe vremea mercurialelor ceaușiste care țineau loc și de marfă, și de libertate, și de bunăstare. Dacă, în expresie, acest spectacol este jenant și hilar prin mimetismul penibil și prin anacronismul vulgar, în fond el transmite un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic al economiei planificate și al vocației dictatoriale. încercarea de a sataniza intermediarul, de a face din el sursa tuturor nenorocirilor care
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
scos în față ce nu trebuia, ascunzînd fondul real și momentele literar fericite ale poetului. Pînă și parodiile de la debutul său au fost greșit interpretate, ca un gen minor, nedovedind mare talent propriu. Ele sînt, din contra, remarcabile. Și dacă mimetismul, semnalat de Călinescu, nu poate fi negat (e vorba totuși de parodii), ar trebui remarcat că Topîrceanu nu doar scrie în spiritul altora (Blestemele lui Arghezi), dar îi condamnă pe alții să pară a fi scris în spiritul lui (Viața
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. Vasile Tolan Cu o spaimă fundamentală de vid, de inform și de pasivitate, Vasile Tolan este un reprezentant demn al
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
se trezește în el, dintr-odată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al culpei aceluia care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sînt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
acces spre esența literaturii? Concluzia e conținută în nuanțele demonstrației: " Dincolo de inovații și ezitări, teoria genurilor este constant marcată de impactul dintre categorial și istorie, dintre tipologie și particular, dintre clasa integratoare și lumea individuală a faptului literar." Definirea romanului, mimetismul, speciile liricului și epicizarea teatrului sunt chestiuni urmărite cu aceeași acribie. Odată încheiată expunerea teoretică, urmează drept studiu de caz Anatomia dramaticului, unde Antoaneta Tănăsescu discută pe larg alte două interesante chestiuni: teatrul ca spectacol între a arăta, a ascunde
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
atenția. Deficitară mi s-a părut inventivitatea tehnicilor narative moderne și postmoderne. Ar încăpea aici o discuție lungă despre exigențele sincronizării romanului, dar sunt convins că ele vor fi din ce în ce mai clar asumate de acum încolo (riscul cunoscut e căderea în mimetism). Așteptarea mea e ca romanul basarabean, cu trecutul și cu prezentul lui, să-și construiască un viitor, care nu poate fi altul decât șansa de a intra într-un dialog fertil dincolo de granițele actuale și să fie receptat cum se
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
umană și artistică deja enunțată în lucrările de pictură. Aceeași viziune formală de sugestie bizantină se manifestă și aici, inhibînd ferm orice tentație a retoricii și a volumetriei anatomice. Dar memoria codurilor bizantine nu se manifestă prin transferuri și prin mimetism în relație cu pictura murală, prin statica formei și prin transpuneri de drapaje (așa cum încercaseră, la vremea lor, Mestrovici și Paciurea), ci prin intuirea structurilor intime ale formei în gîndirea plastică de sorginte orientală. Murnu deposedează volumul de orice încărcătură
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
anterior, când am spus să transformăm Europa într-o realitate locală. Adică, s-o aducem acasă. Adică să fim noi, în țară, la nivel european. Aveți perfectă dreptate, numai că operația este extrem, extrem de grea. Fiindcă la noi există încă mimetisme, există încă prestigiul arondismentului 6 al Parisului, cum știți foarte bine. Îmi aduc aminte cum am fost desființat, cu un citat de Roland Barthes. Cum, domnule, dumneata, un obscur balcanic, îndrăznești să contești o somitate ca Roland Barthes? Domnule Iorgulescu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
nicidecum despre aceia, nu puțini, care transformă textele într-o suită de șabloane, grave ca efect, insuportabile atunci cînd intri în contact cu ele. Șabloane care se strecoară parșiv în creierii copiilor, cu care lupți greu, care îi îndeamnă la mimetism și nu la inovație, la maimuțăreli ieftine, la facile tipare de gîndire, la stîlcirea limbii române, la o lălăială în rostire care deformează vocalele și înghite consoanele, la previzibile rezolvări. Am fost într-o duminică dimineață la Teatrul Creangă. Așa
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
autorității. Poezia lor, vizibil domesticită, a ajuns bună doar pentru reuniuni internaționale, la care stînga europeană să se extazieze în fața libertății sovietice. Vulturii de la sfîrșitul anilor ^50 s-au transformat, la finele anilor ‘60, în papagali de colivie. Cu un mimetism indestructibil, regimul de la București a aplicat conștiincios (și la acest capitol) modelul sovietic. Cîțiva novatori afirmați după încetarea oficială a stalinismului s-au văzut integrați sistemului și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
de subproducție artizanală și în condiția estetică a surogatului de tipul artă naivă de expresie populară. Cu precădere icoanele pe sticlă, în cea mai mare parte absolut irelevante din punct de vedere artistic, imposibil de localizat stilistic altfel decît prin mimetismul greoi față de precedentele istorice (Nicula, Gherla, Făgăraș, Brașov) chiar mizează explicit pe o ingenuitate nu o dată șarjată pînă la ostentație, în vreme ce icoanele pe lemn au mai curînd năzuințe canonice și exigențe de atelier specializat. Dar dincolo de aceste caracteristici imediate este
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul ei putea reproduce cu o tulburătoare precizie expresiile cele mai contradictorii ale oricărei ființe — bărbat, femeie, chiar și animal. Azvîrlindu-se nebunește în mitologia magazinelor de modă, își desfășura toate facultățile mimetice pentru a se molipsi cu bună știință de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
În operaționalizarea limbajului pentru tratarea realului, o funcție aparte revine inconștientului, chiar dacă procesul conștientizării nu e exclus. Procedeele au, totuși o valoare instrumentală. Ele pot avea funcționalitate estetică doar în prezența "personalității și a substanței lirice". Altminteri, comunică doar "un mimetism steril, o simplă gesticulație verbală".
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
tot felul. Decizia, vrerea, consimțământul melomanului sunt expresii ale fermității și perseverenței în calificarea scopului și a mijloacelor printre prioritățile formării unei personalități pentru care curajul și inițiativa nu înseamnă neapărat a acționa sub presiunea unui impuls de moment, unui mimetism împovărat de seve populiste sau de conformisme comode, iar a persevera nu este același lucru cu a te încăpățâna să crezi în identitatea dintre curaj, temeritate și spirit de aventură. După cum timiditatea nu e sinonimă cu modestia, iar îndrăzneala nu
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
Băiatul degajat, generos, distrat, lejer, atras de poezie și apreciind prietenia a devenit un businessman. A supralicitat (...) a imitat peste măsură, a preluat coduri comportamentale și etice care-i erau străine". M., un alt personaj, se caracterizează și el prin mimetism, știe "să ia forma vasului". Diferiți sociologi, precum Le Bon (La psichologie des foules) sau eseiști ca Ortega y Grasset au abordat mecanismul de transmitere în masă a anumitor clișee lansate de cîte un animator anonim sau binecunoscut, clișee ce
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
o atitudine, până mai ieri, exclusiv monodică, liniară). Un nou tip de virtuozitate la fagot! - proclamă compozitorul. Nervozitate, iritare, agresivitate! - adăugăm noi. O scriitură saturată la nivelul tuturor parametrilor spațio-temporali! - afirmă, nu fără o oarecare mândrie, Bedrossian. în fond, un mimetism al vocilor ajunse incapabile să se individualizeze și să conflictualizeze demersul sonor. Singurul conflict este cel iscat (într-o exprimare, de acum clasică, a lui Luciano Berio) din neadaptarea ideii componistice la posibilitățile tehnice ale instrumentului. Frank Bedrossian potențează acest
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în numnăr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
acea perioadă a tradiției componistice austro-germane, iar nu a tradiției italiene (implicată în tumultul Risorgimento) sau franceze (care trăia „febra” revoluțiilor post-iacobine). Cuvântul-cheie a acestei relații este replica. Și atunci, referirea la argumentul mimetic ar putea reprezenta o explicație plauzibilă, mimetismul fiind cauzat prin fenomenul de iradiere din direcția unei culturi mai mari, mai vechi și, în virtutea acestui fapt, mai consistente și mai puternice, înspre culturi de dimensiuni mai mici, mai puțin „rodate” în sens cronologic și conceptual-stilistic. Astfel, devine explicabil
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o totală indiferență față de celelalte tradiții istorice, și recunoașterea la fel de unanimă a acestuia în calitatea lui supremă de referent canonic dominant în ierarhia canoanelor muzicale europene. Iată o altă interpretare a acestei situații, care include o explicație diferită atât a mimetismului și iradierii, cât și a sensului pe care îl deține statutul dominant al culturii austro-germane. Accentul de prioritate va fi transferat de la termenul mimetism la termenul iradiere. Într-un mod pur ipotetic și în limitele extinse ale unei maxime generalizări
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]