137 matches
-
acelui "cui?" pe care minciuna îl țintește. Avînd în vedere aceste distincții, o teorie a minciunii din care să rezulte deosebirea dintre diferitele tipuri de a minți, în raport cu personalitatea subiecților implicați, cu gradul de responsabilitate a lor, cu finalitatea (efectele) minciunii la nivelul beneficiarilor lor, pare a fi absolut necesară. Este tocmai ceea ce în calitate de observator (hermeneut, semiotician) ne-am propus, printre altele, să facem. Trei tipuri de victime ale actului mincinos am putea lua în seamă în acest context: individuale, autogenerate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de Lucy Fontaine Werth și Jenny Flaherty sînt retipărite din Deception, editat de Robert W. Mitchell și Nicholas S. Thompson, cu permisiunea State University of New York Press, copyright 1986 State University of New York. 1 Ce este o minciună? INTRODUCERE Întîlnim minciuni pretutindeni. Aflăm neîncetat despre minciuni spuse în public sau în viața personală. Foarte puțini oameni ar susține că n-au mințit niciodată, și încă și mai puțini ar spune că n-au fost în viața lor înșelați de un mincinos
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirmație menită să-l inducă în eroare pe cel naiv asupra unui aspect al vieții, ceea ce include intenția și atitudinea mincinosului. Majoritatea declarațiilor înșelătoare etichetate, de obicei, ca fiind minciuni se potrivesc acestei definiții, deși anumite afirmații care aduc a minciuni, făcute de copiii mici, nu se înscriu în aceeași categorie, după cum se va specifica în capitolul 8. Bok subliniază faptul că, pentru a se potrivi definiției dată de ea, "un mesaj care intenționează să inducă în eroare" trebuie mai întîi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în orice sector al vieții politice; Bailey (1988:3-5) oferă o impresionantă colecție de exemple ce ilustrează evenimente petrecute în Statele Unite, China, Uniunea Sovietică și Africa. Aceia care și-au ales acest domeniu ca profesie devin pricepuți în a spune minciuni; este o trăsătură necesară succesului. Bailey (1988:169) observă, asemenea lui Machiavelli, "că liderii care în mod convențional rămîn sinceri sînt și lipsiți de eficiență". După spusele lui Ekman (1985:21), "în mod normal este mult mai ușor să sesizezi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
formularea ei) că Franța s-ar fi numărat printre învingătorii celui de-al doilea război mondial și convingerea lui Adenauer (1966: 89) că "barbarismul național-socialismului a afectat doar un procentaj relativ scăzut al populației țării". Acestea, după părerea ei, sînt minciuni, însă în care autorii lor au crezut cu sinceritate. Politicienii de mai tîrziu sînt puși în contrast cu "cercul restrîns de diplomați și oameni de stat" care, în vremuri trecute, "îi puteau păcăli pe alții fără să se mintă pe ei înșiși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
false. Douglas (1976:67) descrie cum "în orice scenă cu caracter sexual, cum ar fi o plajă pentru nudiști sau un bar unde profesează prostituatele", se minte enorm în privința numelui de familie, ocupației și adresei. Însă sînt acestea într-adevăr minciuni? Participanții sau persoanele implicate au, după părerea lui Douglas, "scopul comun de a-și ascunde identitatea" și drept urmare "își susțin unul celuilalt minciunile", făcînd chiar glume cu privire la ele. Astfel, se pare că în asemenea contexte este de așteptat să nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exemplu, în 1987, un club din suburbia Canberra a aranjat un dineu în scopul caritabil de a strînge anumite fonduri, la care atracția principală a constituit-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce este el?... El mai degrabă minte decît să spună adevărul; acest lucru cere istețime și voință. (Ibid.:505) În același stil este și reproșul său din Genealogia moralei: Oamenii educați din ziua de azi, "oamenii de elită", nu spun minciuni este adevărat; însă, acest lucru nu e spre lauda lor! O minciună veritabilă, completă, hotărîtă, "cinstită" (în privința valorii căreia trebuie consultat Platon) ar fi o realizare de care ei nu sînt capabili: Ei nu pot spune decît minciuni necinstite... (Nietzsche
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este în general atins prin secretivitate și disimulare. (Simmel 1906:448-449) El continuă apoi să discute, mult mai pe larg, caracteristicile societăților secrete, în care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Millerand erau prea apropia? i de evrei pentru gustul lui Cuza; �i numea Jidovi? i (lefegiii evreilor). Socialismul era dup? p? rerea lui Cuza o inven? ie evreiasc?. Interpret? rile date de el religiei evreilor s�nt pline de blasfemii ? i minciuni. �i nega pe Heine, pe Borne ? i pe al? i poe? i sau intelectuali evrei cu argumente asem? n?toare celor folosite de dr.�Joseph Goebbels; a atacat �opera lui Hal�vy� despre hugheno? i, consider�nd? o drept o �ncercare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lui fiind proverbială, ai impresia că te afli În fața unui barometru”, iar pentru un tînăr din URSS sînt binevenite În măsura În care arată că revoluția a Însemnat și mizerie, dar primejdioase Întrucît, spunea Boris Suvarin, conține „atîtea greșeli voite, ca să nu spunem minciuni... Încît mai totul ar fi meritat să fie rescris” (p. 96). Printre disidenții autentici Monica Lovinescu Îi menționează pe Iuli Daniel și Andrei Siniavski, acuzați În „primul proces de opinie din Uniunea Sovietică din pricina atmosferei În care s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În raport cu ceva care, pentru un motiv sau altul, Îl exclude și Îl neagă. Realitatea sa este inseparabilă de această mișcare care Îl respinge, Îl aruncă În afară, oricare ar fi domeniul său, pentru a-l plasa În zona iluziilor, absurdului, minciunii (J.-P. Vernant, 1974b, p. 355). Astfel, mitul a acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba faptelor, atașat reprezentărilor tradiționale și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]