41 matches
-
rezolvând conform intereselor britanice mărul discordiei din Palatinat, pe care n-am de gând să-l discut aici pentru că de-aia există cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doar o suprafață, un afiș care se mută prin București, pe când popa, ori Cănuță, au neliniști, angoase, nu întorc vorba doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li se arată? Se poate, dacă Popa
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
o bucată din Homer, Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
2016 Toate Articolele Autorului ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, *Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu și tu. Căci retrăim acum, la senectute Dorințe aprige, din vremi trecute. Se
ZEFIR de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380508_a_381837]
-
din 18 ianuarie 2016. ZEFIR Pe o îngustă cărare de munte, Treceai acum cu firele cărunte. Dar glasul viguros încă-ți mai este, * Nălțându-se sublim spre albe creste. Suflet spre suflet căutăm zefirul, Ce ne-a unit în taină sub mindirul Unui cioban cu oile măiestre Pe care le purta din veci campestre. E oare mult de atunci? Sau poate nu. Asta o știm în suflet doar eu și tu. Căci retrăim acum, la senectute Dorințe aprige, din vremi trecute. Se
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Tăutu Împotriva boierilor, ca și frumoasele cântece de leagăn cuprinse În poem: «Din lemn Își durau docare duce-i-ar la-nmormântare! Fagule, tu nu uita, că i-ai tras și-n țepi cândva. Nani, nani țânc peltic n-ai mindir de borangic, dar ți-aducem azi altoi, de gând și podoabe noi». Iar Dan Deșliu, care se pricepe, dealtfel, să chiuie și lăutărește la ospețele vremii noi, știe, cum am văzut, să fie nu numai dirijor de scenă, al poeziei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia o muscă. într-un geam, o cutie cu chibrituri, în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vii, precum și o pivniță, trei dughene și loc pentru alte opt dughene. Apoi, în inventar se spune: „Cele ce s-au aflat rămase după ce au fugit Teofil... bez (fără) altile care au luat acel proigumen când au fugit... adică 2 mindire, 1 scoarțe, 3 perini,... două tingiri cu capace, 1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul a trecut aproape dintr-o dată de la roșu la negru, și în curând străluciră lămpile de carbid în barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl ținea întotdeauna jos, lângă căpătâiul patului, dar targuí-ul îl îndepărtă puțin cu piciorul, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
punându-și mâinile streașină la ochi ca să evite reflexele luminii în geam. Erau doar obiecte aliniate, doi metri de la un pat la altul, acoperite cu cearșafuri murdare ce nu lăsau să se vadă nici măcar o pată din sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fundul unei ape ultimii cincizeci de ani. Pe un perete e un raft metalic, așa cum se găsesc prin garaje sau pivnițe, pentru borcane de ulei ars. Kerch privește în toate părțile, aiurit. Patul din care tocmai a sărit e un mindir mucegăit, învelit cu pături lucioase de uz și murdărie. Unde se află? Ce i se întâmplă? Dar soarele nu-i răspunde, se revarsă mai departe în cameră, o înghite, îi șterge orice murdărie, o face să dispară. Și Harry Kerch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
totuna, Pe-amîndouă le doresc, Pe-amihdouă le iubesc... Cânta o voce de bărbat. De la geam se vedea grădina oltenilor. Lângă porțile de sârmă ședeau doi țărani cu fața către soarele puțin. Aveau căciuli negre și crețe, și pe umeri își aruncaseră mindirele de culoarea boabei de porumb. Nu vorbeau. Țineau capetele aplecate în pământ și umbrele lor scurte atârnau într-o parte. În odaia lui Procopie se făcuse liniște. Peste Cuțarida răsunau acum clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri. Sunetele lor pătrundeau până
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și necunoscută, cu durere, și plânse, și râse, îl mângâie și-l sărută și ea și rămaseră unul lângă altul multă vreme, încremeniți într-o îmbrățișare veche de când lumea. 270 Țăranii ședeau în același loc, ca niște curcani înfrigurați, cu mindirele lor roșcate pe umerii ridicați. Picoteau de-a-n picioarele. Dinspre Grivița tot mai cădeau sunetele curate ale clopotelor de la Sfânta Vineri. Lumina se schimbase puțin. Se apropia seara. Vetei i se făcu deodată frică. Avea în tot trupul o durere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină; în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie și c-o plapomă roșie. Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o bucată din Homer, Un palat borta-n părete și nevasta - o icoană. Pe păreți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - într-un roi mai de un stânjen Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cel din urmă, mânca numai de post și bea numai apă. Ședea într-o camară fără încuietoare și toate mobilele lui era lucrate din topor de mâna lui proprie. Câteva scânduri pe două scăuieșe erau patul lui, acoperit c-un mindir de paie, o masă plină cu cărți bisericești și mirene de pe vremea lui, un scaun de lemn fără spate, niște icoane vechi lucrate de mâni călugărești pe păreții albi ca omătul - atâta era totul. Fereasta lui era-n soare, ceea ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fereastră să fie cu geamuri. Carcera constă din două camere care comunică printr-o ușe comună noi opinăm ca să fie cu totul separate aceste camere astfel ca furibunzii să nu se vătăme reciproc și aceste camere să fie tapissate cu mindire". O necesitate a timpului, dar mai ales expresie a unei mentalități, carcera, în loc să fie tapisată cu mindire, trebuia desființată și putea fi desființată. Avem informații interesante despre regimul aplicat bolnavilor mintali la Gheel, în Belgia, cu multe secole înainte 65
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
opinăm ca să fie cu totul separate aceste camere astfel ca furibunzii să nu se vătăme reciproc și aceste camere să fie tapissate cu mindire". O necesitate a timpului, dar mai ales expresie a unei mentalități, carcera, în loc să fie tapisată cu mindire, trebuia desființată și putea fi desființată. Avem informații interesante despre regimul aplicat bolnavilor mintali la Gheel, în Belgia, cu multe secole înainte 65. Exista în Occident o adevărată mișcare de eliberare a bolnavilor. Aceste idei au pătruns însă foarte greu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși "cămeșoaie"pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având unul sau două mindire în stare bună. La 28 iulie 1866, când s-a întocmit un raport privind situația așezământului, ospiciul avea ca structură o cancelarie, camere pentru bolnavi, servicii administrative, anexe. În totalitatea lor acestea erau mai modeste decât cele de la Neamț. Cancelaria
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cămășile, în sfârșit toate lenjeriile că nu se schimbă decât în două-trei săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire precum chiar și fără cămăși, goi cu pielea în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rohojină. Au arătat că sunt acuma doi ani de când n-au primit încă nici un soi de îmbrăcăminte". Controlul a fost exigent, fiind provocat de mai multe sesizări. S-au controlat, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în 1885, la 25 ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de peste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bolnavi într-un pat. Da, doi nebuni într-un singur pat! Mobilierul din chilii este același care era și în azilurile de la finele secolului al XVIII-lea, adică... paiele, care acum, ca modernizare, sunt puse într-un coș mare numit mindir și în altul mai mic numit murdăria și infecția... Bogata informație științifică, râvna și fervoarea organizatorică vor face din el una dintre personalitățile intelectuale cele mai marcante ale Iașilor sfârșitului de veac. Ideea lui dominantă era aceea de sincronizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
anacronică, cu toate că numărul alienaților a devenit de 10 ori mai mare ca în urmă cu 50-60 ani. Camerele atenanselor sînt niște vechi chilii călugărești cu câte doi nebuni într-un pat. Mobilierul sunt doar paiele puse într-un coș numit mindir și altul mic numit pernă și care desigur au avantajul că întrețin mai bine murdăria și infecția... Alienatul e considerat ca un om periculos, în orice caz ca un incurabil, ca un om pierdut pentru societate... mulți alienați sînt ținuți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]