48 matches
-
durata evenimentului fluxul vizitatorilor a fost deosebit de intens, înregistrându-se un total de peste 2000 de vizitatori. Ca structură, poate fi declarat „noaptea familiei”, de asemenea „noaptea tinerilor”, aceste categorii reprezentând ponderea din numărul vizitatorilor. Muzeul a înmânat „diplome de vizitator mineralog amator” Potivit statisticilor, 25% din numărul total de vizitatori s-au aflat pentru prima dată în Muzeul de Mineralogie (unii dintre ei au declarat că locuiesc în imediata vecinătate a muzeului, alții au declarat că, deși locuiesc de mulți ani
MUZEUL DE MINERALOGIE DIN BAIA MARE ESTE UNIC ÎN EUROPA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_de_mineralogie_din_baia_mare_este_unic_in_europa.html [Corola-blog/BlogPost/367141_a_368470]
-
municipiului a participat la eveniment. Conducerea secției a asigurat furnizarea de informații de bază privind orientarea în sălile de expoziție și exponatele, precum și vânzarea de suveniruri la stand. „Copiilor, și nu numai, le-au fost oferite diplome personalizate de „vizitator mineralog amator”, primite cu multă bucurie (s-au format în mai multe rânduri mici cozi la diplome!). La ora ultimului acces, respectiv ora 3, erau în muzeu circa 100 de persoane”, a precizat ing. Elisabeta Fodor, Șeful Secției de Mineralogie a
MUZEUL DE MINERALOGIE DIN BAIA MARE ESTE UNIC ÎN EUROPA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_de_mineralogie_din_baia_mare_este_unic_in_europa.html [Corola-blog/BlogPost/367141_a_368470]
-
Boulescu, artist plastic Maria Goian (Timișoara), poeta Lavinia Pospesch (Spania), poeta Ioana Cioancăș, istoric Bogdan Firu (Timișoara), artist plastic Petre Kneipp (Germania), scriitor Adalbert Gyuris (Germania), bibliotecar-scriitor Erwin Josef Țigla (Reșița), publicistul Titus Crișciu (Reșița), scriitorul Vasile Bogdan (Timișoara), colecționarul mineralog Constantin Gruiescu (Ocna de Fier), prof. Ioan Cenda (Oravița), prof. Ion Albu (Berzovia), etc. Revista „Bocșa culturală” se află în cel de-al 15-lea an de apariție și adună în paginile sale istoria locului, oglindește activitatea instituției și promovează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/bocsa-culturala-15/ [Corola-blog/BlogPost/92996_a_94288]
-
și sarea dacilor, puțin mai jos, după Poarta de Fier a Transilvaniei, în zona comunei Bucovei de azi. Dar Munții Poiana Ruscă au și alte zăcăminte de marmură. Marele zăcământ de marmură de la Rușchița a intrat în atenția lumii, a mineralogilor și a celor interesați în exploatarea ei datorita sculptorului maghiar Istvan Ferenczy, în Secolul XIX-lea,care a atras atenția asupra ei în Imperiul Habsburgic prin mass-media vremii, comparându-i calitățile cu cele ale marmorei de Carrara și estimând zăcământul
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1489110674.html [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
nr. 874 din 23 mai 2013 Toate Articolele Autorului MUZEUL Constantin GRUESCU de la Ocna de Fier 5 iunie 2011 Cu ceva timp în urmă vechiul meu prieten Stevan SIMICI din Moldova Veche mi-a propus o excursie la muzeul renumitului mineralog Constantin GRUESCU. Propunerea nu putea fi refuzată fiindcă domnul Constantin GRUESCU este o veche cunoștință a noastră. Astfel că în dimineața zilei de duminică 05 iunie 2011 am pornit spre mult visatul muzeu de mineralogie de la Ocna de Fier. Aveam
MUZEUL CONSTANTIN GRUESCU DE LA OCNA DE FIER 5 IUNIE 2011 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 by http://confluente.ro/_muzeul_mihai_leonte_1369298944.html [Corola-blog/BlogPost/346161_a_347490]
-
Wollaston” (1766-1828) , în anul 1818 de Léman în dicționarul „Nouveau dictionnaire d’histoire naturelle appliquée aux arts à l’agriculture” care descrie mineralele scarnul (rocile metamorfice) din Dognecea Banat. Prima descriere a mineralului a fost făcută deja în 1793 de mineralogul austriac A. Stütz în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
în acel moment, și fiul acesteia Volodea (de la "Vladimir"). Acolo fratele mai mare al lui Peter, August, se număra încă printre cei vii. În numeroasele lui lucrări tipărite (în total peste 170), Pallas juca rolul unui călător, zoolog, botanist, paleontolog, mineralog, geolog, topograf, geograf, medic, etnolog, arheolog, filolog, ba chiar agricultor și tehnolog. În pofida multitudinilor de specialități cu care s-a confruntat, Pallas a fost în primul rând un enciclopedist, mai puțin savant. În domeniul botanicii, în afară de "Flora Rusiei", Pallas a
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
sodiu este de 201,22 g·mol, cu o densitate de 2,37 g·cm, iar a decahidratului de 381,37 g·mol cu densitatea de 1,72 g·cm. ul a fost descoperit și descris în anul 1748 de mineralogul suedez „Johan Gottschalk Wallerius” (1709-1785), denumirea provine din limba arabă „bauraq - alb”. Mineralul este utilizat pentru glazuri încă din antichitate în China, iar în Egiptul antic la îmbălsămarea mumiilor. Boraxul apare în natură sub formă cristalină sau masivă, asemănător anhidritului
Borax () [Corola-website/Science/308394_a_309723]
-
care a asigurat cercetarea geologică și care a funcționat între anii 1882 și 1889, având în plus o secție de agrogeologie pentru cercetarea solurilor țării. Primul director al institutului, din anul înființării și până în 1928, a fost Ludovic Mrazec (1867-1944), mineralog și petrograf, primul profesor de mineralogie și petrografie la Universitatea din București, membru (din 1905) și președinte (1932-1935) al Academiei Române, autor al primului curs de mineralogie și petrografie publicat în România. Reprezentând un domeniu de importanță majoră, institutul s-a
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
proprietății sale magnetice, magnetita este folosită și azi ca magnet-pigment la busolă. Din latină provine cuvântul "magnes" - "magnet" care este folosit în Evul Mediu pentru denumirea mineralului, termenul de "magnetit" este folosit pentru prima oară în 1845 de geologul și mineralogul austriac "Wilhelm Ritter von Haidinger" (1795-1871).In China proprietățile magnetice a mineralului sunt cunoscute deja în seccolul XI î.e.n.. Prima menționare a mineralului ca "magnetis" în Europa o face filozoful și naturalistul grec "Theophrastos din Eresos" (390-371 î.e.n.) ulterior este
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și brun. Roca dolomit care are același nume are un conținut în mineral de cel puțin 90 % . Ca mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez Deodat de Dolomieu (1750-1801) care a constatat pentru prima oară deosebirea dintre roca dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți. Singura varietate de mineral care conține rar
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
englez care venea de la Montevideo, către orașul Punta Arenas. Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas (Chile), recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și oameni
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
din Mesa Verde la dispoziția publicului. Că și alți vizitatori în primii ani, el a fost condus de Wetherills. Poate că cel mai important a fost vizitatorul Gustaf Nordenskiöld, fiul exploratorului finlandez-suedez Adolf Erik Nordenskiöld, în anul 1891. Nordenskiöld, un mineralog instruit, a introdus metode științifice pentru a colecta artefacte, înregistrând locații, fotografiind extensiv și corelând cu ceea ce el a observat în existente literaturi arheologice, precum și din țară să de origine. La întoarcerea în Suedia a publicat, în 1893, primul studiu
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
(, ), este o rocă vulcanică. Ea a fost găsită în vulcanitele din Auvergne și a fost descrisă și numită în anul 1813 de mineralogul francez Alexandre Brongniart. În procesul de răcire se separă sub forme de bule gazele formând goluri de dimensiuni diferite în masă rocii, acestea determina aspectul aspru al rocii. ul în nomenclatura veche mai este denumit ortophir (ortophyr) ortoclastfir. Din punct
Trahit () [Corola-website/Science/311305_a_312634]
-
Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon 10.diamant. În sistematica modernă mineralele au fost
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
7% din scoarța planetei. Sursa principală de fosfor, folosit în îngrășăminte, este apatitul care se găsește în unele roci sedimentare și în acumulările de guano - fecale de lilieci și păsări. Scara Mohs a durității a fost gândită și inventată de mineralogul german Friedrich Mohs, care voia să aranjeze mineralele astfel încât acestea pot fi identificate mai ușor. Duritatea unui mineral este măsura rezistenței sale la zgâriere. Se stabilește zgâriind un mineral cu o serie de alte minerale a căror duritate este deja
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
lucrare minieră necunoscută. Scopul și datarea acestei vechi lucrări (probabil un puț) este incertă (perioada romană sau Evul Mediu timpuriu). Informații interesante referitoare la exploatarea ocnelor de sare turdene sunt documentate în anul 1767, prin apariția la Cluj a lucrării mineralogului iezuit Joanne Fridvaldszky. El înfățișează astfel situația ocnelor și a tăietorilor de sare de la Turda în acel an: Salina de la Turda numără cinci ocne mai importante, dintre care prima se numește Superior, a doua Inferior, a treia Colosiensis, a patra
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
12 voluntari. "Ocna S. Theresiae" număra 30 de tăietori și 15 voluntari, avea diametrul bazal de 50 m (26 de stânjeni) iar înălțimea de 66 m (35 de stânjeni). Cea mai nouă "ocnă S. Antonii" avea dimensiuni pe măsura celorlalte. Mineralogul Fridvaldszky a amintit existența unei ocne mai mari și mai vechi care, din cauza pericolului de a se surpa, a fost închisă în data de 19 iunie 1762 (azi: lacul nr. 2 Durgău). Harta Iosefină din anii 1769-1773 arată că la
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
psihologică, opera lui Goethe se poate consacra prima psihologie a culorilor. Chimie . În laboratorul de chimie, fondat de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai este de remarcat faptul, că și la prima combinare a tuturor elementelor într-un tabel, Goethe a dat impulsul
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
substanțe organice, devine fosfores¬centă. În 1774 chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, prin examinarea gipsului, a identificat oxidul de bariu (BaO). Doi ani mai târziu Johan Gottlieb Gahn a descoperit aceeași combinație, prin examinări asemănătoare. De asemenea în secolul 18 mineralogul englez William Withering a observat în minele de plumb din Cumberland, un mineral greu. Deoarece nu putea fii minereu de plumb, Withering l-a denumit "terra ponderosa". Minereul este cunoscut astăzi sub numele de witerita (Carbonatul de bariu BaCO). Bariu
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ul este un element chimic cu simbolul Te și numărul atomic 52. ul a fost descoperit în 1782 în minereul de aur de la minele din Zlatna, pe teritoriul actual al României (atunci în Imperiul Habsburgic), de către mineralogul austriac Franz-Joseph Müller von Reichenstein. Telurul a fost studiat însă abia în 1798, de către chimistul german Martin Heinrich Klaproth, același care a descoperit uraniul, zirconiul și ceriul. Telurul este un element relativ rar, iar conținutul din acest nemetal al scoarței
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
deșertul Nubiei în vremea Cleopatrei. Împăratul roman Nero folosea un smarald mare pentru a putea observa mai bine luptele gladiatorilor din arenă. Faptul că aceste minerale ar putea conține un element chimic necunoscut a fost ceea ce l-a determinat pe mineralogul francez Abbe Rene-Just Hauy și pe compatriotul său Nicholas Louis Vauquelin să-l ajute să le analizeze. Au făcut acest lucru, iar pe 15 februarie 1798 și-a prezentat rezultatele la Academia Franceză, anunțând faptul că mineralele conțineau un nou
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
Zeoliții sunt un grup de minerale care reprezintă aluminosilicați naturali hidratați de calciu, stronțiu, sodiu, potasiu, bariu, magneziu etc. Zeoliții pot fi naturali sau sintetici. Numele de zeolit a fost dat de către mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt în 1756. Denumirea de „zeolit” provine din combinarea cuvintelor grecești „zeo”= a fierbe și „lithios”= piatră, însemnând „piatră fierbinte”, datorită faptului că zeoliții eliberează apă dacă sunt încălziți. Zeoliții sunt caracterizați de o structură cubică în
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
(n. 4 ianuarie 1841, satul Săcărești, comuna Cucuteni, județul Iași; d. 2 aprilie 1925, Iași) a fost un chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic român, pionier al școlii românești de chimie. A fost profesor la Universitatea din Iași și membru titular al Academiei Române. A absolvit școala primară la Târgu Frumos și apoi a urmat la Gimnaziul Central din Iași (1852-1859). Ca
Petru Poni () [Corola-website/Science/305710_a_307039]