48 matches
-
duh. [Tot de la bătrîni, mai ales babe, aflasem asta, dar liber cugetătorismul m-a prostit. Cînd mă supără ceva, din mine, mă rugam de acel organ și - minune ! - el se calmă, ce-i drept, temporar.] Ficatul este sediul sentimentului de minie, sediul supărării, ficatul este generalul care elaborează strategia, dar vezica biliară este organul care dă curajul de a lua decizii. Un om cu deficit de energie pe ficat este un om care se enervează des. În mod paradoxal, inima este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pindeste din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi minie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stina, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase urme, Să intre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Aleargă în noapte,zbirliti și e gerSi-i ninge în coame,dar el stă stingherLucindu-i doar colții ce par de otelPindeste din codru,adulmeca finMiresme răzlețe și șoapte ce vinDin locul pe care-l aveau sub priviriMocneste în piepturi minie și chin.Sa rupă zăvorul să intre la stina,Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina,Rupindu-i în patru,să-i dai de ofrandaIn burțile pline,inghite-i cu linaAsterne-se neaua să nu lase urme,Să intre-n pădure
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă duminica dimineață în pat și se uită la televizor o să ajungă în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de manuscrise, incunabule, documente în peste 30 de limbi, valorosul manuscris ornat Codex Burgundus (secolul al XV lea), o Biblia sacra (secolul al XII-lea), o parte din celebrul Codex Aureus (secolul IX), cealaltă parte aflându-se la Vatican, manuscrise miniate de o valoare inestimabilă, o excepțională colecție de incunabule germane și italiene, monumente ale artei tiparului european (atelierele Elzevier Manuzio, Frobenius, Plantin) cât și românesc (Palia de la Orăștie, 1582; Noul Testament de la Bălgrad, 1648; Îndreptarea legii, 1642, Târgoviște). Ø Biblioteca Teleki-Bolyai
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să dovedești că iești român și nu ungur, bată-i Dumniezău să-i bată de papistaș’, ca n-or vrut să-m’ deie și păntru tinie certificat că al mieu, ca ieu ase voiem - să te cheme că și pa minie... După intrarea României în război, singura preocupare a lui Toader era cum să facă să dezerteze. Știa că dacă n-ar fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsă pentru dezertorii din armată
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
să dovedești că iești român șî nu ungur, bată-i Dumniezău să-i bată de papistaș’, că n-or vrut să-m’ deie șî păntru tinie certificat ca al mieu, că ieu așe voiem - să te cheme ca șî pă minie... După intrarea României în război, singura preocupare a lui Toader era cum să facă să dezerteze. Știa că dacă n-ar fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsa pentru dezertorii din armata
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
doisprezecelea, deși antifonariile ar fi trebuit să-l preocupe, dar el găsea incitantă ideea să creeze o legătură, chiar și ilogică, între cărțile de muzică destinate corului și elementele de heraldică de pe vremea (pro) a(ni)m(a) a scenelor miniate de la încoronarea regelui Arthur, iar visul lui secret era să înființeze un scriptorium în care să se folosească numai literele ornitoide și antrofilocide, adică acele plutiri ale păsărilor grațioase sub forma ideilor și a spectacolului de frunze și flori din
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
puste), dăm să mă bag cu oile pe dos. Oile numa nu și nu, da n-am lăsat după iele; le-am bătut c-o joarda și dup-aia m-am căit ș-am plâns. S-o vinit Murăș la minie și s-o vârât capu șu mâna me, să-l băiez. Ș-am dzâs câtă iel: „Murăș, Murăș, ce soarta ei mai fi având și tu?!” N-o trecut ceasu ș-am audzât o pușcătura. Oltu o vinit fugă, da
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
Că și atunci, și astăzi, când îmi amintesc, mi se împăienjenează privirea. Foto: Justinel Stăvaru/Inquam Photos Unchiu mi-a observat ochii tulburi și mi-a pus o mână pe umeri: - Las, c-așe i-o fost soartea. De-aveam la minie on ban de-argint ș-on bat de-alun, o scăpăm de can o mușcat-o. Ase mi-o scăpat on bătrân, demult, o mânzare. O frecat-o binie cu banu de-argint s-o bătut-o pe uger cu
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un săcăteu cu mere, un blid plin cu scoverzi, un cășulete ori un bobot de lapte. Râdea când ne vedea și-ntreba: - Ori cari viniț cu minie-n Arsuri? Copilului care eram nu îi suna a întrebare. Arsurile erau echivalentul Celuilalt Tărâm, unde nu eram eu vrednic s-ajung. Acolo, urșii veneau ziua-n amiaza mare la oi, lupii bântuiau întunericul, Muma Pădurii păzea vacile Tușii. „Odată
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
lui, nu l-am lasat în oi. Să ridicasă în pticioare șî moroia să-l las. Numa-așe da din brânci... (degetele aspre ale tușii nu spintecau aerul, îmi spintecau inima) Da am dzâs șî ieu cătra iel: - Tu vini la minie cu puterea te, da io vin la tinie cu puterea Domnului nost Iisus Cristos! Atuncea o sucit ursu din cap de doauă-tri ori, s-o-nturnat șî s-o dus.” Ce sunt Arsurile am întrebat-o, frământat, pe Buna. Soră mai mare
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
lor: unele râle de trăznet, altele de foc, altele de gadini, de șerpi, de pureci, de mână, de dială... Ahăia ce șciu iei? Că noi ase le-am pomenit din bătrâni și din moși strămoși! Și să țâni minte de la minie că aheștea-s mai rele că hele bisericești. Că pe hele din călindari dacă nu le țâni îi cu păcat, și te spovedi și te cumineci și ți să iartă. Da dint-aheștea nu te scapă. Aheștea-s ale ceriului ș-ale pământului
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion al Mic ciobani. Ion al Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie. I-am salutat, atent la câini. - Dacă faci tu on lucru păntru minie, ț-oi răsplăți cum să cade! Nea Ion al Mic mă privea zâmbind, cu sprâncenele ridicate a întrebare. N-aveam chef de făcut nimic pentru nimeni; nu agream să fiu întors din drum. Dar nu zăboveau eroii din povești să
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
de sterpe a trecut prin fața magazinului, n-am fost prea bucuros să-l revăd pe nea Ion. I-am ieșit în cale, i-am strecurat jumatea. Mi-a strâns mâna și-a zis: - Noa, nu crezui că faci ahasta păntru minie. Dimineață, la șasa, să iei o lumină (lumânare) și să vini la Mărcuț a lu Ginerica acas, c-acolo îmbăiem oile. Vreu să-ț dau o mnioară de pomeană. Asemenea unui copil căruia i se spune că va primi o
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
se prăbușea în jurul meu, se cască un hau necuprins, iar eu rămâneam pe o masă îngustă, de unul singur. Mă uitam în jos și nu vedeam decât picioarele mesei pierzându-se în negura abisului. - Ion al Mic o vinit la minie, oțăra beut, vesăl, noa, Niculai, io-i dadei la coptil o miorița mândră pe lume, să-i dat și voi, c-așe, ca pe dincolo, noi am ales oile, iei or dzâs că mai rămân doauă săptămâni. Can să plecăm, Ion
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
de ce nu a trimis mioara prin Tușa Anuța. Așteptăm să-mi plătească, să plece ca să nu-l mai văd. A chicotit, încurcat: - Banii... banii ți i-oi da io-nt-o dzî, c-acu am tunat dirept din Muncel, n-am la minie, dzâsăi să mă bag numa să-ț dzâc ce s-o putut tâmpla... - La revedere! Am trecut în depozitul din spate. Nu am crezut nimic din ce mi-a povestit. Eram convins că îi păruse rău de mioara, că mă
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” M-am lipit cu burta de peretele exterior al vagonului. Baba s-a strecurat pe lângă mine, s-a depărtat legănându-și trupul masiv, cu mersul acela specific femeilor de etnie rromă. Am reîntâlnit-o pe ghicitoare trei ani
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
nu mi-a folosit, nici măcar un minut, la nimic. Și nici nu cred că îmi va folosi vreodată. N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” Dacă vreau ceva de la viață, e să las în urma mea o Gură de Rai. Și niște îngeri, să-i stea de strajă. Apoi, sătul de zdroabă, vreau să mă hodin. Nu mult, doar așa, o eternitate...
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
rugăciunea ierea cu patimile lu Cristos. A doua zi, dis-de-dimineață, m-am pomenit cu Tușa la magazin. - Am visat-o az noapte pe mama. Pe tatuțu l-am tot visat, da pe ia acu o visăz întâi. O vinit la minie, la coteță, ca să-mi dzâcă rugăciunea Maicii Domnului. Cruce-n casă, Cruce-n measă, Cruce-n casă de colea Da în ea cinie sadea? Sadea Maica Precista. Nu sadea Da citea Carte mică, Carte mare, Cât ierea dzâua de vară
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
și de cafei, după dracu să mai trăiesc?!). Dacă lumea e făcută din vorbe, pentru dânsul vorbele erau de un singur fel: de duh. Fiecare vorba a sa era o maximă (”Sărăcia o fost pretină bună cu tata, si cu minie tot ase”), pentru fiece întâmplare găsea o anecdotă , din orice lucru hâd făcea, din vorbe, un lucru șod (” Nu-i urât, băăă, berbecu, da o avut trăi rău”) , din tot necazul scotea la iveală doar hazul. Fermeca pe oricine și
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
că di ce i-o mai dat dacă știe că nu-i aduce? S-o dzâs popa: „Acu l-am făcut să să gioare, cu ahasta m-am scăpat de iel.” „Da cu atâta bani?” „Păi, Culii, să știi de la minie că orice învățătură de minte coasta!”
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
pitit în lână. Stâna se învârtea cu mine într-un vârtej legănat. Îmi era greață. - Iartă, a șoptit atunci Unchiu, că-s om batrân. Așe-s batrânii. Nu știu atâtea helea, nici multe nu pricep. S-o dus timpu pe lânga minie șî n-am ramas cu măi nimica. Da, din câte pricep, văd că nu-i bini de tinie. Lumea ahasta îi facută din vorbe. Da vorbele nu-s toate-on feli. Foto: Arhiva personală Marcu Jura Mi-am întors ființa pe
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
-i de treabă, ascultă, mulțămește șî cibzuie. Dacă-i omu nahui, ore să mănie, ore să râdie, ore nu te bagă-n samă. Da cum iești tu acu... ”feri-mă, Doamne, de proști, că hăi înțalepț să fer iei de minie!” Vorbele Unchiului mi s-au întipărit în minte, dar în inimă nu. Intrat în lume, mă bucuram de magia ei cum se bucură spectatorii de iluzionismul unui magician: fără să știe sau pur și simplu ignorând că magia adevărată e
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]