62 matches
-
X: mâine seară e eclipsă de lună. Y: Mofturi! Zicem „moft” și cea mai teribilă realitate își pierde consistența, dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Și unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice inițiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune. Se pare că moftangiul este un leneș iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparține
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_moftangiul_caragiale_ion_ionescu_bucovu_1350062966.html [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]
-
năziunța de a clarifica o temă destul de puțin frecventată în planul sintetic și prin „vizionare de sus”, ceea ce însă se observă și trebuie salutat. Rezultă, deci, că oricine este inițiat în materie și examinează totul cu înțelegere, renunțând la prejudecata minimalizatoare, constată adaosul de perspectivă și, poate chiar, și încheieri ce merită reținute. Aceasta este, însă, prin sugestie indirecta, „imaginea științei oficiale” de astăzi, de la noi. Astăzi așezată ca o dogmă ce nu se contestă este „ideologia disuasiunii” și „proiectul descurajării
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_dezvoltarea_arhitecturii_george_roca_1338536069.html [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
de normalizare a ilegalității, de situare firească în afara oricăror constrîngeri etice. Mituirea nu e dramatică, tensionată, riscantă, ci ritualizată, familiară, amicală. De altfel, multe dintre comentariile produse în media și pe internet au intrat într-o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea mici aflate în joc, obiceiurile ("darurile") în genere românești și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
și gândirii eminesciene. Modernitatea acesteia, subliniată cândva de Maiorescu, a trecut însă pe un plan secund, Eminescu fiind socotit dintr-o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor pentru că nu țin cont de atributele modernității sale se ridică Theodor Codreanu arătând, de pildă, că "heterogenia rimbaldiană a eului" a fost confirmată atât de poetul francez cât și de Eminescu însuși. Dacă Baudelaire este considerat unanim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demitizările, detractările, imaginile negatoare. Theodor Codreanu se luptă, așadar, cu o anume imagine despre Eminescu. E vorba în primul rând despre un Eminescu antisemit sau xenofob sau despre un Eminescu pe care o anumită atitudine "politico-ideologică" încearcă să-l trateze minimalizator în privința ideilor sale sociale, economice. Or, după opinia profesorului Codreanu, poetul deplin al literaturii române ar fi autorul unei adevărate doctrine naționale moderne, el nefiind nici mai mult nici mai puțin decât fondatorul acestei doctrine. "Scormonitor" de documente, Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ascunse, inclusiv unei tentative de asasinat, la 5 decembrie 2003. Autorul inventariază atent monstruozitățile la care s-au dedat inamicii ireductibili ai poetului și prefigurează războiul psihologic în care a fost antrenat cu răutate și ură. Nu au lipsit epitetele minimalizatoare și denigratoare; "patriot de ocazie" este încă o sintagmă blândă prin comparație cu un enunț cinic de genul: "Nu merită Vieru, cu toate meritele anterioare, să fie decapitat!" (p. 175). Luptătorul este construit dintr-o fibră specială și ține în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei au tras cele mai tari foloase, întrucât nu și-au pierdut viața, nu au rămas invalizi, nu au contractat boale, nu și-au uzat nervii, în schimb, și-au continuat afacerile”. De menționat că și astăzi mai întâlnim printre minimalizatorii Holo caustului din România un astfel de discurs care încearcă să reinterpreteze aspectele negative ale legislației sau ale realității conferindu-le semnificații pozitive. Exemplul cel mai des întâlnit este impunerea de către Ion Antonescu a sistemului școlar sau de cultură numai
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
divinitatea. C. mai comunică o dată această certitudine (un termen pe care îl afli rar în cărțile lui) ofensând pe Dumnezeu, coborându-l la o condiție subalternă: aceea de a fi socotit creația omului. Eseistul alexandrin găsește și pentru această idee minimalizatoare cuvinte corupătoare: cu un capăt desfată, lingușesc dragostea noastră pentru muzică, cu altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând droguri, adăpostesc escroci, jefuiesc de perle bătrâne sugrumate. Ce mult timp am. Râse scurt. Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-un oarecare impas. Și, ca în orice asemenea situație cînd se vorbește în ultima vreme despre Miorița, se repetă peste măsură lucruri arhicunoscute sau se lansează „opinii” cu intenții minimalizatoare, din rea-voință ori din nepricepere. Pentru depășirea acestui moment critic sunt necesare operații metodologice, cu scopul de a deschide noi perspective discuțiilor. Trebuie să se renunțe la prejudecata că fiecare direcție în parte a pus punctul pe i în înțelegerea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
München, 1980; Luciano Arcella (ed.), Károly Kerényi. L’incontro con il divino, Settimo Sigillo, Roma, 1999, iar pentru legăturile savantului ungur cu grupul de la Eranos, vezi Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist von Eranos (2001). XItc "XI" 1. Expresie oarecum minimalizatoare, „Liga internațională” numește Asociația Internațională de Istorie a Religiilor, în a cărei constituire Eliade era implicat de câțiva ani. La 14 septembrie 1948, Pettazzoni îi scria: „Ieri am primit scrisoarea dvs. și una de la dl Widengren. Sunt fericit că proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la băut, un inedit joc-concurs cu finalitate practică: cine bea mai mult decât ceilalți participanți la concurs e absolvit de plata băuturii. La chilometru e, Ținând seama de importanța evenimentului pe care-l pun la cale conspiratorii, un deplorabil și minimalizator mod de pregătire pentru marea «revoltă». Mutatis mutandis, se poate ușor presupune că revoluționarii conspiratori iau ca pe un joc și lupta lor pentru impunerea noii forme de guvernământ, dar și că, de fapt, acțiunea lor eroică se limitează În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse de Wilhelm Schneider în Ausdruckswerte der deutschen Sprache (Valorile expresive ale limbii germane - 1931). In funcție de relațiile dintre cuvinte și obiecte, stilurile pot fi împărțite în conceptuale și senzitive, succinte și prolixe sau în minimalizatoare 237 și amplificatoare, categorice și vagi, liniștite și agitate, vulgare și elevate, simple și înflorate : în funcție de relațiile dintre cuvinte, ele pot fi clasificate în : tensionate și destinse, plastice și muzicale, netede și aspre, incolore și colorate ; în funcție de relațiile dintre cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată ulterior un gen de joasă speță și confundată cu burlescul", în pofida faptului că "Madius folosise deja termenul, în 1550, în lucrarea De ridiculis, asociindu-i sensul de amuzant, hazliu"192. Mai importantă este însă percepția ulterioară asupra
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
viață de tânăr. Când zicem adevărată viață, ne gândim la faptul că nimic nu este inventat înainte de a fi.” Pe orizontala parodiabilului sunt juxtapuse o serie de texte ținând de coduri a căror particularizare permite reglarea discursului pe frecvențe joase, minimalizatoare față de ideea „înaltă” de literatură: jurnalul de tinerețe al naratorului, o scrisoare a părinților naratorului adresată acestuia, confesiunile soției naratorului. Însuși actul scrierii romanului este persiflat prin procedeul punerii în abis; în acest scop, cadrul asimilează personajele Irimie Ionescu, primar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
fapte ce tulbură ordinea rațională, fără a-și modifica în esență viziunea. Deosebirile evidente dintre France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, care se înrudește cu prea grăbitele caracterizări de alexandrinism și de păstrare în postura cuminte și sterilă a epigonului de talent. Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
literar. De folclor, C. a început să se ocupe, ca doctorand vienez, în 1912, la sugestia lui Meyer-Lübke. Trei ani mai târziu, în „Drum drept”, îi apare serialul Un examen de conștiință în 1915, în care, replicând unor afirmații lovinesciene minimalizatoare cu privire la creația populară, formulează și considerații generale ce cuprind, in nuce, concepția sa despre folclor. În 1916 publică în „Convorbiri literare” studiul Miorița în Moldova, asupra căruia va reveni în mai multe rânduri, studiind variantele regionale ale baladei, inclusiv pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
colecție de aforisme, autobiografie și, mai ales, ficțiune autobiografică. Vladimir Streinu vede în ea „o recădere în adolescența spiritului”, manifestul unui „fiu al soarelui”, adică manifestul unui tânăr „tremurici” care dezleagă pasiunile turbulente și nu își stăpânește frazele. Judecată aspră, minimalizatoare. P. scrie, în fond, o carte de înțelepciune în stil voit bătrânesc, pornind de la morala lumii rurale. Este un spirit exaltat, dar nu irațional. Manualul de morală cuprinde 337 sfaturi („un hambar de observații cotidiene asupra vieții de relație între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
multe decenii înainte Biblioteca Petöfi ("Petöfi Könyvtár"), iar prima ediție de Opere, în șase volume, a apărut la Pesta încă în 1896. Poezia lui Petöfi încă nu s-au gândit vecinii noștri, cel puțin deocamdată, s-o recitească în cheie minimalizatoare; făcând obligatoria raportare la epocă, îi arată aceeași prețuire lucidă din totdeauna, la care adaugă respectul față de biografia de luptător pentru apărarea intereselor națiunii ungare (...naționalist, adică). Toate cele de mai sus pot funcționa în cazul Petöfi, dar devin culpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acuzațiile respective fiind făcute din rea-credință, suspiciune, complexe, spirit de vendetă, minciună, ticăloșie etc. (p. 111). Apoi, lucru esențial, Ion Iliescu nu este mulțumit cu denumirea de revoltă dată revoluției române, întrucât revoltă, consideră autorul, este un „adevăr parțial și minimalizator” (p. 114); revoltă a fost la Timișoara, apoi la București (în 21 decembrie) și în celelalte orașe; ceea ce a urmat, însă, din 22 decembrie a fost o revoluție! Prin acest demers, Ion Iliescu intenționează să despartă apele și să ia
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Întâmplătoare, ele aveau loc exact În zilele de sărbători evreiești. Aceasta dovedește că exista o organizare, iar În spatele acesteia stăteau oameni cu anumite cunoștințe. Din reacția extrem de lentă a organelor de Miliție, din faptul că Întotdeauna se ajungea la concluzii minimalizatoare, că se Încerca să se indice că a fost un jaf - deși diversele obiecte nu se furau, ci se distrugeau ostentativ -, suntem Îndreptățiți să vedem În Putere regizorul acestor acte. Această concluzie este Întărită și de faptul că unele victime
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de amatorii de drăgălășenii și pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies din sfera poeziei, căci poezia nu înseamnă neapărat mister, „brumozitate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și planetară”, așa că „orice inițiativă emanată din acest spațiu provoacă reacții, nu de critică literară, ci politică”. „Tîlcul” negării l-ar constitui, deci, faptul că „romanul prezintă o altă istorie decît cea pe care am învățat o”. Voind să fie minimalizator cu orice preț, Mircea Iorgulescu i-a reproșat, în comentariul (dur) din „România literară”, că „face prea mare caz de Rahova, unde au murit doar 800 de oameni!” De aci, cît și din alte exemple - a conchis vorbitorul - se vede
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al epopeii și nicidecum către dramaticul demitizant al comediei de moravuri caragialești, astfel că primele lecturi nu conveneau imaginii ideale despre poporul român în contextul edificator al evenimentului aureolar și al mân- driei naționale, ori știm bine cât de caustic- minimalizator poate fi Caragiale. Pornind de la o ruralitate idilică, lirici- zată patetic de un Octavian Goga sau convertită filozofic în poezia și filozofia lui Lucian Blaga către urbanismul demistificator și adesea suburban al „momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este crezut, cel puțin la un anumit moment, poate chiar cel al prezentului, fruncea artei. E o eroare. Dar fără democrație nu se poate nici în literatură, în artă în general. Este ca și inutil să încerci să dai ripostă minimalizatorii sunt tot mai mulți, parcă solidari între ei. Parcă solidari... până la momentul în care din gloata lor se vor desprinde autorii cu adevărat talentați, în stare să abordeze stilul, ba chiar să-și creeze un stil personal. Pentru că în minimalism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]