242 matches
-
sunt mulți care îi neagă existența), iar adjectivele de "moral și politic" aplicate adevărului literaturii parcă sunt găsite anume ca să intre în conflict cu principiul autonomiei esteticului. Sunt niște minusuri ale literaturii postbelice, un balast care o va condamna la minorat, sau, dimpotrivă, șansa ei de originalitate, eticheta cu care va intra în istorie? Paradoxale au părut, la început, toate direcțiile exploratorii ale artei care, în timp, s-au dovedit fecunde. Și nu e exclus ca recuperarea adevărului în termeni de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
a (Polirom, 2003) și Românii e deștepți (Polirom, 2004), ambele foarte bine primite de critică. Romanul lui, editat de Polirom în colecția celor șapte, pare la prima vedere SF și mulți au strâmbat deja din nas. Nu insist, căci prejudecata minoratului literaturii SF este pe cât de notorie, pe atât de bine împământenită. Dar...Romanul debutează ca un SF clasic, însă după numai câteva pagini realizăm că avem de-a face numai cu un pretext, mai exact, cu un simplu cadru narativ
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
citite, știm foarte puțin despre acest mare scriitor. Fără a-i scrie biografia, ocupându-se, practic, de critica receptării, Lucian Boia ne spune cam tot ce trebuie știut despre viața și opera scriitorului francez. Confruntat încă din epocă cu prejudecățile minoratului romanului popular pentru adolescenți, posteritatea lui Verne s-a arătat surprinzătoare, nu însă și inexplicabilă: "Romanele lui sunt basme ale epocii moderne, care fac modernității concesiile necesare pentru a-și asigura credibilitatea". În primul rând prin constanța interesului față de cărțile
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
sumare, la conținutul operei literare: modele epice, idei-ecouri ale doctrinei luminilor, tratate cu luciditatea îndurerată a ironistului, personaje, comentarii din infrapagină etc. Cât îl privește pe Vlad, Aufklärer-ul, cel care, după legendă, ambiționa să scoată mulțimea din starea ei de minorat, i se dă în poemă semnificația personajului de contrast, o paradigmă. În raport cu faptele lui, detaliate narativ în registru grav, se relevă eroicomicul unei umanități instinctuale, ridicolă prin pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui pîrț scăpat din drăgălășenie, la Versailles, nu pe cînd era regină, ci după aceea, ca regentă, în timpul minoratului fiului lui Ludovic al XIII-lea, de Ana De Austria!! Oglinzi verzui în care marchijii s-ar strîmba distins la trecerea fondantă și împotmolită în dantelele de Bruxelles a marilor favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
efortul de adecvare a limbajului critic la o operă atipică, presupunînd de fapt o devoțiune neașteptată, derutantă chiar pentru cititorul obișnuit cu monografii mai infidele, dar mai declarative. Autoarea "ocolește confortul convingerilor de gata" și este interesată de "secundaritatea, anacronismul, minoratul, ratarea, ca atribute ale operei și, mai departe, ca tipologie a raporturilor ei cu ambientul literar", iar "eșecul, o problemă de compoziție, apoi una de transcodaj, după care, una de situare și, în cele din urmă de evaluare" (7). Este
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
ori satiră, la Iorgulescu. Alți interpreți decupează (din texte) și instrumentează ideologic, cu rezultate deformatoare apreciabile, cum e cazul comentatorilor realismului socialist. Apoi sunt cei ce caută să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică „de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincialismului, a bufoneriei și a farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi”. Radu Stanca și Ion Negoițescu sunt cei care vor căuta tragicul din comic, deformând
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
redat literaturii, așa cum au pledat Monica Lovinescu, Alexandru Dragomir ori Gelu Negrea. Este evident pentru Mitchievici că cei care-l resping pe Caragiale - via Cioran și Noica - își iau distanțe etice prin Eminescu și au în vedere o teorie a minoratului culturilor mici sau se bizuie pe alteritățile fanariote. În orice caz, notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Blaga cu privire la revolta fondului nostru nelatin sau la satul mitic care ar fi dat naștere veșniciei trebuie privite în contextul ideologic de după 1918. Ele sînt o reacție la occidentalizarea previzibilă de după Marea Unire, tot așa cum repetatele proclamări ale unui pretins minorat fatal al culturii noastre au survenit de obicei tocmai cînd era pe cale să se afirme ideea, opusă, a majoratului. Mi se pare neîndoielnic, așadar, că explicația pentru perpetuarea minoratului nu trebuie căutată în elemente originare, constitutive, ținînd de natura civilizației
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
previzibilă de după Marea Unire, tot așa cum repetatele proclamări ale unui pretins minorat fatal al culturii noastre au survenit de obicei tocmai cînd era pe cale să se afirme ideea, opusă, a majoratului. Mi se pare neîndoielnic, așadar, că explicația pentru perpetuarea minoratului nu trebuie căutată în elemente originare, constitutive, ținînd de natura civilizației și culturii românești. Nu e vorba de un dat. Nu împărtășesc părerea tînărului Cioran că România și cultura ei ar fi condamnate la un destin mediocru. Nu cred în
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Dar toată istoria din ultima sută și jumătate de ani e plină de sulfuroasa lui respirație, în special după ce junimiștii au cîștigat bătălia canonică, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, cu pașoptismul (și postpașoptismul) romantic și naționalist. Reacția minoratului cultural la tendința de deschidere și universalizare n-a fost pur și simplu o parte dintr-un cuplu de forțe rivale, ci singura parte care s-a realizat integral, valorificîndu-și pînă la capăt potențialul. Cealaltă forță a fost frînată, dacă
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Polonia o țară mare. Și totuși premiul Nobel nu a ocolit-o. Rebreanu nu e inferior lui Reymont, dar romanul Țăranii al ultimului și nu Ion al celui dintîi a luat Nobelul. Adevărata cauză constă în sabotarea permanentă de către ideologiile minoratului localist a examenului de majorat, cu efecte directe și profunde asupra mentalității scriitorilor și asupra operelor lor. Nu prezența în sine a notei specifice e de vină. Ce poate fi mai specific decît romanul japonez? Sau decît romanele lui Joseph
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
ale stupidului sămănătorism de după 1900. Ce exemplu mai înfricoșător aș putea da? întorcînd o vorbă a lui Soloviov, citată de Cioran în Schimbarea la față, aș încheia spunînd că națiunile sînt, în primul rînd, ceea ce ele înseși gîndesc despre ele. Minoratul nostru cultural nu e un fatum, e ceea ce gîndim noi despre noi, este rodul ideologiei naționale cu cea mai mare putere de influență, așadar, nu o realitate, ci o reprezentare.
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
a prințului Carol. Dar, în țară, chestiunea reîntoarcerii prințului Carol s-a pus chiar din ziua acceptării abdicării lui. Carol trăia, la Paris, sub numele de Carol Caraiman. Dar în iulie 1927 moare, de un cancer, regele Ferdinand, instalîndu-se, pe timpul minoratului lui Mihai, o regență. Spre sfîrșitul anului moare și regele neîncoronat al țării Ion I.C. Brătianu. Carol, de la Paris, făcea declarații presei că ar reveni pe tronul României. În țară se crease un curent de opinie favorabil lui Carol, liderii
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
mondializarea"". S-ar urmări, așadar, o "stabilizare" a noastră în modernitate, fapt ce încă lasă de dorit, spre a ajunge la o deschidere culturală amplă, bizuită atît pe sincronizare cît și pe diferențiere, ce ne va ajuta să ne depășim "minoratul" cultural, să ne maturizăm. Nu e decît o reluare a procesului maiorescian al raportului dintre "fond" și "formă" și a celui lovinescian privitor la preeminența formei și la caracterul revoluționar al culturii române. Concret, cerințele sînt de un indenegabil bun-simț
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
atacuri la furgonete cu bani și escrocherii cu bilete loto. Iar dacă nu se întâmplă, cu atât mai trist! Telejurnalele ce se substituie rubricii "violuri și decese" ne plasează nu doar într-o lume exclusiv infracțională, ci și într-un minorat existențial - în animalitatea pură. Aș fi fost mult mai curios să aflu de la Televiziunea de stat, de pildă, imagini ample cu Ion Iliescu delirând la Focșani despre "moftul" numit proprietate privată. Aș fi vrut să-l admir combătând ideea privatizării
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
ea a căzut în penumbra dezinteresului general pentru literatură care caracteriza epoca. Anumite îndrăzneli privind "splendoarea și abjecția adolescenței" - cum spunea un text de pe coperta a patra a cărții - au rămas necercetate, iar micul roman a primit nedreapta ștampilă a minoratului. Probabil că o lectură care să țină cont de ceea ce s-a petrecut în ultimii cincisprezece ani în literatura română ar arunca o cu totul altă lumină asupra erotismului cotropitor al acestei bijuterii. Liric - la modul în care e și
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
dezvoltat în secolul XX, ca formă de consumatorism artistic. Internetul a precipitat difuzarea culturii menite consumului integral și fără urmări specific epocii actuale. Și a reîntors cultura la anonimat, neistoricitate și absență a spiritului critic. În termenii lui Blaga, la minorat. Campania din anii din urmă contra elitelor, în fond, contra individualismului în artă și în cultură, a fost un efect colateral al acestui fel de a privi creativitatea culturală. Necesitatea spiritului critic în cultură își are un pandant în necesitatea
Critică și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2849_a_4174]
-
sau altul, a acestor mari etape de istorie cu viața personală a Regelui Mihai, diversele trepte și moduri de implicare a persoanei sale în momente grave de cumpănă: alternări intempestive la tron cu propriul său tată; tutela Regenței din anii minoratului; severa tutelare a dictaturii militare din anii războiului; cele două lovituri de stat, atât de diferite în scop și rezultate, dar cu rol de răscruci majore în destinele țării, - toate acestea încăpute într-o viață de om, alcătuiesc un fundal
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
sau ca marionete mânuite cu o abilitate extraordinară de politicieni români anti-USL și, ”în chip surprinzător, chiar contestarea condiției cetățenilor români care studiază sau muncesc în statele-membre, prin ”contestarea dreptului lor de vot sau plasarea “căpșunarilor” într-o condiție de minorat în raport cu ceilalți cetățeni români are origini în trecutul recent”, susține democrat-liberalul pe blogul personal. Cristian Preda comentează în continuare că ,,Înfrângerile suferite de Adrian Năstase în 2004 sau de Mircea Geoană în 2009 au fost puse pe seama votului românilor din
Cristian Preda: PSD și PNL îmbrățișează un discurs anti-european () [Corola-journal/Journalistic/42856_a_44181]
-
-l sprijine pe voievodul Transilvaniei, dar, aceasta nu l-a împiedicat pe Iancu să-l învingă pe Murad al II-lea. Iată, în 1448, deși sultan oficial era Mehmed al II-lea, tot tatăl său ducea greul politicii turcești, datorită minoratului conducătorului. În anul 1450 se încheie un armistițiu pe o perioadă de trei ani între Imperiul Otoman și Ungaria. Murad al II-lea va participa pentru ultima dată, alături de fiul său, la o campanie militară în Albania. Moartea lui Murad
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
lucrările mici”, cum au fost numite de interpreți, au o semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
semnificație aparte. Astfel, În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceea pe care cineva, ca savant, și-o exercită În fața Întregului public cititor”. Kant face această importantă distincție Între folosirea publică a rațiunii și folosirea privată a rațiunii, cu intenția vădită de a preciza Înțelesul „ieșirii omului din starea de minorat” și totodată răspândirea printre oameni a spiritului libertății. Această distincție, care avea să fie capitală Încă din anii pregătitori ai Revoluției Franceze de la 1789, se adună În următoarele notații: „Folosirea privată a rațiunii este, după mine - releva Kant -, aceea pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de sălbăticie, cu condiția să nu se Încerce voit menținerea acestei stări!” Și Kant Își continuă dorința de a defini și descrie esențial elementele de bază ale Iluminismului: „Am așezat problema principală a Iluminismului, ieșirea omului dintr-o stare de minorat, rezultat al propriei sale vini, Înainte de toate Într-un context religios, căci cu privire la arte și la știință suveranii noștri nu au nici un interes să joace rolul de tutori ai supușilor lor; mai mult, această stare de minorat este, În aceeași
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]