46 matches
-
și încurajate". Deci ce-i Breaza? Este "poarta văii Prahovei", un "oraș grădină", este "Davosul României", "sectorul șapte al Bucureștiului", "capitala golfului românesc" sau cel puțin câte ceva din toate acestea. CADRUL NATURAL 3. 1. GEOLOGIE În zona avanfosei, depozitele molasei miocene, sunt bine deschise în Valea Prahovei. Se începe cu "conglomeratele din Brebu", urmate de argilele roșii și gipsuri dispuse discordant și transgresiv peste "stratele de Cornu". Ele încep printr-un pachet de conglomerate polimictice și lenticulare, ce trec gradat la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
materialului parental și formarea de argilă. Se găsesc de obicei în asociație cu eutricambosoluri și luvosoluri. Luvosolurile apar pe produsele de alterare ale unor roci sărace sau moderat bogate în baze (granite, gnaise sau șisturi cristaline) și pe depozite sedimentare miocene. Ocupă forme de relief variate, predominând însă versanți slab înclinați, sub păduri de gorun și fag și terase, sub pajiști secundare. Condițiile climatice sunt asemănătoare preluvosolurilor. Luvosolurile sunt relativ larg răspândite în arealul Parcului; în Munții Almăjului se întalnesc pe
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
pe versanții calcaroși puternic înclinați (Alibeg, Cazane etc.), pe creste sau măguri (Stancilova, Corhanu Mare, Bigăr). Regosolurile sunt soluri neevoluate formate pe materiale parentale afânate (depozite loessoide și marnoase, depozite lutoase și lutonisipoase și produse de alterare ale rocilor detritice miocene sau ale rocilor compacte). Apar pe versanți cu înclinare puternică, pe racorduri de terasă, culmi înguste, în arealul solurilor evoluate.Se asociază cu cernoziomuri și eutricambosoluri pe versanții alcătuiți din depozite loessoide din partea sudică a Munților Locvei, pe fruntea teraselor
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
pantele mari, friabilitatea rocilor etc. Procesele de degradare a terenurilor s-au declanșat în arealele folosite pentru culturi agricole fără măsuri antierozionale, în special în împrejurimile localităților situate în valea Dunării. Se dezvoltă pe roci sedimentare neconsolidate (depozite loessoide, depozite miocene pietrișuri, nisipuri, argile, marne). Ocupă areale destul de reduse pe versanții puternic înclinați din depresiunea Moldova Veche, de pe versantul vestic al Munților Locvei sau din valea Dunării. Se asociază cu cernoziomuri în zona localităților Socol, Divici și Belobreșca, fiind folosite pentru
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
în Paratethys reduce volumul biostratigrafic al Badenianului la Wielician și Kossovian. Sintetizând, activitatea științifică a prof. Bica Ionesi este concretizată în l65 de lucrări publicate, 12 rapo arte geologice, 5 granturi (în intervalul 1996-2001). Este autor al volumelor: Stratigrafîa depozitelor miocene de platformă din tre valea Siretului și valea Moldovei (Ed. Acad. 1968, 395 pagini,41 planșe), Paleontologie, (Ed. Univ. „Alexandru Ioan Cuza” 1973, 288 pagini, 492 fig.), Micropaleontologie (Ed. Univ. „Al.Ioan. Cuzaʺ, 1982. 236 p., 568 fig.) și coautor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai mare sprijin a venit tot de la ea. Pentru toate ac este a îi mulțumesc din suflet - spune undeva soțul ei, prof. Liviu Ionesi, f ost membru al Academiei Române”. Fragment din planșe aflate în lucrarea premiată de Academia Română: Stratigrafîa depozitelor miocene de p latf ormă dintre valea Siretului și valea Moldovei. Text preluat din „Sculptori în piatra timpulu i”, de Liviu Ionesi, membru al Academiei Române, redată mai sus. De asemenea, lucrarea „Sarmațianul mediu și superior de pe platforma moldovenească” în care Bica
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
multe etape: 1952-1954, 1955-1959 și 1977 și a permis stabilirea succesiunii geologice și inventarierea colectoarelor de ape minerale. Apele minerale Forajele de medie și mare adâncime au pus în evidență patru orizonturi acvifere, și anume: straturile acvifere din depozitele cuaternare, miocene, siluriene și din formațiunile din cristalin. Stratul acvifer freatic acumulat în aluviunile vechi ale văii Bahluiului este gros de 3-4 m, cu o temperatură de 110C și este caracterizat chimic ca: apă bicarbonatată, alcalinoteroasă, sulfatată-sodică, slab clorurată. În depozitele miocene
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
miocene, siluriene și din formațiunile din cristalin. Stratul acvifer freatic acumulat în aluviunile vechi ale văii Bahluiului este gros de 3-4 m, cu o temperatură de 110C și este caracterizat chimic ca: apă bicarbonatată, alcalinoteroasă, sulfatată-sodică, slab clorurată. În depozitele miocene sunt cantonate ape din sarmațianul mediu - volhinian, buglovian și tortonian. Complexul acvifer din miocen debitează ape cu o mineralizare totală cuprinsă între 12,0 și 22,7 g/l. sunt ape clorosodice, slab alcaline, puternic sulfuroase, hipotermale. Stratul acvifer din
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
caracterizează printr-o mineralizare foarte ridicată, variind între 57,78 și 63,69 g/l, din care 27-43 g/l reprezintă NaCl și 16-30 g/l CaCl2. Sunt ape radioactive și lipsite de hidrogen sulfurat. Apele care circulă în depozitele miocene șisiluriene au dovedit calități terapeutice deosebite. Ele sunt utilizate în cură internă și externă sub formă de băi, irigații, aerosolizare, pe cale injectabilă, ionoforeză și, în fine, în peloidogeneză. Calitățile terapeutice sunt determinate de mineralizarea lor, de conținutul în hidrogen sulfurat
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
artă etc. Nu departe de Laguna Beach se găsește un interesant parc natural: Parcul Regional al Canioanelor Aliso și Wood unde, în afara acestor sectoare spectaculoase de canion, sunt protejate o serie de comori arheologice, precum și o colecție de fosile marine miocene. Imperial Beach este cea mai sudică dintre stațiunile balneare californiene, fiind situată nu departe de localitatea mexicană Tijuana. Stațiunea este cunoscută pentru plajele sale unde se pot practica cele mai variate sporturi și unde în fiecare lună august se organizează
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
sesizând faptul că depozitele de aceeași vârstă se pot acumula în condiții faciale diferite (ex: argilele de Ungheni s-au acumulat în același timp cu calcarele de Chișinău). În 1950, I. Atanasiu și N. Macarovici realizează un studiu asupra formațiunilor miocene din Moldova septentrională, între Siret și Prut, discutând limitele Badenianului, Buglovianului,Bessarabianului și Chersonianului și evidențiind asociații faunistice și fosile conducătoare. După 1950, N. Macarovici abordează frecvent studiul depozitelor sarmațiene, aducând noi informații asupra argilelor cu Cryptomactra, cărora le acordă
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
identifica: Oligocenul, (Pg3), Miocenul inferior (m1), Miocenul mediu (m2), Meoțian Dacian (me-dc) și depozitele fluviatile (qp2f). Din punct de vedere tectonic regiunea cuprinsă între Fricoasa și Provița de Jos corespunde zonei cutelor diapire. Aceasta se împarte în două subzone: una miocenă și alta pliocenă. În studiile făcute de Nicolae Popp (1929-1939) se menționează că subzona miocenă este numită de I.P. Voitești „pânza gresiei de Fuzaru” în timp ce G. Murgeanu o numea „zona gresiei de Fuzaru”. În această regiune întîlnim marne, argile, gresii
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
qp2f). Din punct de vedere tectonic regiunea cuprinsă între Fricoasa și Provița de Jos corespunde zonei cutelor diapire. Aceasta se împarte în două subzone: una miocenă și alta pliocenă. În studiile făcute de Nicolae Popp (1929-1939) se menționează că subzona miocenă este numită de I.P. Voitești „pânza gresiei de Fuzaru” în timp ce G. Murgeanu o numea „zona gresiei de Fuzaru”. În această regiune întîlnim marne, argile, gresii nisipoase, gresii de kliwa (Piatra Neagului) ( Fig. 4), pietrișuri mezozoice (dealurile Pițigaia și Măgura - 647m
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Sus, Ograda, Gura Beliei, Frăsinet, Nistorești, Podu Corbului, Gurgi, Corbeni și Capu Câmpului. Albia râului Prahova străbate localitatea de la nord la sud și desparte cartierele Podu Corbului, Nistorești și Frăsinet. Din punct de vedere geologic, terasa este alcătuită din depozite miocene de gresii printre care se intercalează pachete de gipsuri, precum și conglomerate de argile bentonitice, marne compacte, calcaroase. La partea inferioară a gipsurilor apar frecvent gresiile, microconglomerate sau conglomerate ce devin predominante, alcătuind așa-numita „stivă” cunoscută sub numele de „conglomeratele
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
la zi sedimente (marne și gresii cu intercalații de nisipuri de vârstă sarmațiană). Acestea permit circulația unor ape subterane cu grad de mineralizare ridicat și, care sunt puse în evidență de izvoare - majoritatea ascensionale, legate de faliile care afectează depozitele miocene. Aceste izvoare care apar în general la baza versanților, de o parte și de alta a pârâului Sărata. În Sărata-Monteoru, în mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire datează
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
Semenic și a Depresiunii Almăjului. Odată cu ridicarea Munților Carpați se ridică și Munții Almăjului. Acest proces are loc în cretacicul mediu și se continuă până în sarmațian. Depresiunea Almăjului, care s-a prăbușit odată cu uscatul transilvănean este încet umplută cu depozite miocene (helvețiene și tortoniene), cu aceeași alcătuire geologică ca și a celor din Bazinul Caransebeș-Mehadia, de care, de altfel, este legată printr-o fâșie îngustă de depozite miocene. Marginea sudică a depresiunii este limitată de o falie care se găsește la
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
Almăjului, care s-a prăbușit odată cu uscatul transilvănean este încet umplută cu depozite miocene (helvețiene și tortoniene), cu aceeași alcătuire geologică ca și a celor din Bazinul Caransebeș-Mehadia, de care, de altfel, este legată printr-o fâșie îngustă de depozite miocene. Marginea sudică a depresiunii este limitată de o falie care se găsește la contactul Socoloțului cu dealurile mai joase, urmând pe sub Tîlva Gabroțului, Izvoarele Băniuței, pe sub Țînțora (pe Ogașul Corbului). Urmează apoi Valea Mare până la confluența cu Valea Mică, apoi
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
că cea mai mare parte din suprafața de teren a comunei se află la altitudinea specifică dealurilor subcarpatice - între 400 m - 700 m. Acest cadru cuprinde o zonă de depozite paleogene în partea de nord și o zonă de depozite miocene, ce se dezvoltă în zona Ocnele Mari- Păușești-Măglași- Bunești. În regiunea dintre Valea Otăsăului și Bunești - Păișești-Măglași axul sinclinal are o orientare vest-est și prezintă cîteva cute secundare, iar în zona Bunești- Păușești-Măglași axul sinclinal ia o direcție spre sud-est
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
structură terenului, șerpuind printre formele de relief colinar, înălțimi cărora localnicii le-au zis dealuri. Între acestea se întind platforme acoperite în întregime cu pomi fructiferi. Cea mai joasă treaptă de relief a comunei este depresiunea Păușești-Olănești formată din depozite miocene sarmatice depuse peste roci. Principala apă curgătoare este râul Olănești; lunca să este foarte îngustă, de formație aluvionara și este folosită pentru cultivarea legumelor și porumbului. Deoarece în timpul ploilor de primăvară și toamnă aducea multă viitura și se revarsă, cursul
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
halofită, prezente în sărăturile de la Coștiui certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4-15 m, respectiv cu adâncimi de până la 10 m. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Coștiui . Sarea miocenă a fost în trecut exploatată între Coștiui și Rona de Sus prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității. Cu excepția "ocnei Apaffi" (în și în ), care a funcționat între
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele Ludovic cel Mare, în care dăruiește localitatea "Felsew Rowna" (Rona de Sus) nobilului român Stan Sarea miocena a fost în trecut exploatată între Rona de Sus și Coștiui prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1934, din cauza nerentabilității. Cu exceptia "Minei Apafi", toate vechile ocne sunt prăbușite și umplute
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
Podișul Moldovei; spre nord, această funcție este realizată pe Valea Moldovei. Subcarpații Moldovei au o altitudine medie de 400-500 m și altitudini extreme cuprinse între 911 m (Culmea Pleșului) și 150 m spre culoarul Siretului. Sunt alcătuiți predominant din roci miocene (gresii, argile, conglomerate), slab cutate cu areale tectonic mai ridicate în șirul de dealuri (Pleșu, Pietricica). Dealurile sunt dezvoltate pe structuri anticlinale, iar culoarul depresionar Neamț-Cracău-Bistrița-Tazlău-Cașin pe o structură de sinclinal alungit limitrof Carpaților. Principala caracteristică a Subcarpaților Moldovei o
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
rășinoase (pini și tisă). Teritoriul satului Crasnaleuca ocupă o suprafață totală de 4240 ha, reprezentând 0,85 % din teritoriul județului Botoșani. Relieful se caracterizează în cea mai mare parte prin forme larg vălurate, cu interfluvii colinare deluroase dezvoltate pe depozite miocene ușor înclinate spre est-sud-est separate cu văi largi și cu lunci pe valea Prutului. Relieful este mai frământat în valea lui Carpen și Ponoare. Clima este continentală, specifică Europei de Est. Precipitațiile sunt provocate de masele de aer care se
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Lunca largă și plată, marcată de cruste și eflorescențe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături și vegetație halofită. Masivul de sare este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
75-80 m și 90-115 m) și 6 pentru Cerna (5-6 m, 10-12 m, 18-20 m, 30-35 m, 55-60 m și 75-80 m). Cea mai largă extindere a teraselor se observă în partea de sud-est a orașului Deva, pe rocile sedimentare miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]