374 matches
-
fiind cunoscut la noi mai ales ca autor al lui Gog (1931) și al romanului Un uomo finito (1912). Ultimul dintre ele, vă amintiți probabil, face parte din reperele literare proprii pe care adolescentul Eliade le inventariază în Romanul adolescentului miop. Ceva din diatriba papiniană la adresa societății contemporane și a intelectualului mediocru se regăsește (emulație?) în spiritul combativ al viitorului autor al Huliganilor. Violența, militantismul, avîntul, azi desuete și aproape de neînțeles, erau atunci trăsături definitorii: ,Nu accept realitatea. Nici un cuvînt nu
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
10 jeepane care ard 25 litri la 100km și eu sunt pieton Am stins lumină, am tras totul din priză, am aprins niște lumânări kitschoase SaraBlu de care demult voiam să scap și m-am relaxat. Mi-am odihnit ochii miopi și m-am împrietenit cu mama, de care demult nu mai aveam timp suficient. Și ea voia să lase salvarea planetei în seamă altora, dar până la urmă s-a gândit că nu ne-ar strică o oră împreună. Ce dacă
Mâine se dă stingerea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82876_a_84201]
-
Îmi închipui că și ei o iubeau la fel de mult, dar nu știu câți au văzut, dincolo de felul ei atașant de a-și construi prietenii, temelia proiectului social la care lucra. Cărțile acestor prieteni ai Irinei au fost pentru mine reperele unei adolescente mioape, dar Irina însăși m-a învățat infinit mai mult: de la ea știu, de bine de rău, să-mi asum anumite alegeri și să-mi ordonez viața din perspectiva lucrurilor care contează cu adevarat. Duminică, 29 ianuarie crt, ar fi împlinit
Declaratie de amor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83080_a_84405]
-
filologie din 1996, colaborator la Tribuna, România literară, Contemporanul cât și la publicații literare din afară, Gh. Glodeanu a scris destul de mult despre proza lui Mircea Eliade, interesat de fantasticul și de imaginarul de aici, proeminente la autorul Romanului adolescentului miop, al lui Maitreyi ori al Nopții de Sânziene. De fapt, toate monografiile incluse în colecția Dacia Educațional urmează aproximativ același mod de abordare analitică a scrierilor literare apărute în manuale și cartea domnului Gh. Glodeanu nu este o excepție din
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
conotabil: din admirație față de Eliade Rădulescu, tatăl, căpitanul Gh. Ieremia, hotărăște să-și schimbe numele în Eliade. Intuiție? Plasat prin hazard și prin "semnul numelui" sub zodia primului cărturar modern al neamului, Mircea Eliade își începe de timpuriu "căutările". Deși miop, citește tot ce-i cade în mînă "pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniță". Interesant pentru structura sa psihică este că nu suportă studiul impus, motiv pentru care, în liceu, rămîne corigent. Mai ales acum, ca adolescent, înțelege că
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
orășelul acela de munte/ Cu ganguri subțiri și prepelicari lătrînd de-ncîntare?/ Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte/ Cînd, pajiști scoțînd din corsaj, către-amurg, ieșeau la plimbare.// Călătoream (ți-amintești?) în cea mai frumoasă caleașcă/ C-un fluture miop, între noi, privind fericit înainte./ Eram pe atunci detectivul tău trist și cuminte/ Care-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu o morală sordidă, cu un intelect precar, cu un sentimentalism de mahala sînt artiști și, ca orice artiști, pot deveni punct de reper în ghidul unei lumi scrobite și mioape. Reproșul adresat "noilor regizori" că se adresează exclusiv marginalului, că se fac ecoul tuturor mizerabilismelor morbide vine, probabil, dintr-un conformism certat cu istoria. Personajul principal din spectacolul care a încîntat tinerețea "vechilor critici", Nepotul lui Rameau, era și el
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
fel de elzevire) din Moličre, Corneille, Laharpe, Buffon, Bossuet." Iată un fragment de antologie (a inocenței..): "Cu Anton la anticariatul de pe Calea Victoriei (Platon, Suetoniu, Horațiu). Plănuim să furăm o carte. Dar cum? Ne și vedem în fața unui judecător bătrîn și miop, cîștigînd simpatia asistenței." Copilării... Viața din Ucenic la clasici e o plimbare. Și, mai mult, o cale. Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
se alinieze-n mulțime să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte senină n-aveau să știe vreodată că înfruntasem decenii la rând spaima să
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă auzul moale prins în placenta unei limbi mult mai mari degetele mioape au învățat să o vorbească însă încet precum ai duce la ochi orice, tot pămîntul cu lumina lunii cu tot. fiecare ascunde în fond ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
critic ,de îndrumare" (născut la Tighina, în Basarabia, la 1 august 1912) la volumul Mihail șașa se scria, ,Mihail", după modelul onomasticii rusești"ț Eminescu, Poezii, EPLA, 1950: , Poetul era nemulțumit de superficialitatea în general a criticii burgheze, stearpă și mioapă."; Sub înrâurirea criticii burgheze se căuta promovarea doar a acelei părți - presupus Ťconsacrateť - din opera poetului, în care latura socială, cea mai legată de viață, și cea mai răscolitoare, este înlăturată."; , Azi când poporul nostru în frunte cu clasa muncitoare
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
venit toamna, și.../ Mi-e teamă! și mie mi-e teamă să citez mai departe. O fac totuși: Trecut-au lungi regrete călătoare/ De-a lungul multor gări, în depărtare./ Trecut-au clipe lungi ce s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
să citez mai departe. O fac totuși: Trecut-au lungi regrete călătoare/ De-a lungul multor gări, în depărtare./ Trecut-au clipe lungi ce s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă opresc și zic și eu ca juna autoare: Trecut-au lungi
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
justițiare, care, paradoxal, vede cu mai multă perspicacitate ce se petrece la noi decît foarte mulți concetățeni rămași în țară. Privirii d-sale agere nu-i scapă trăsăturile esențiale ale realului aberant ce de atîtea ori se pierd prin percepția mioapă ori tendențioasă (o miopie simulată) a atîtor comentatori. Precum un incipit fioros al breviarului pe care-l alcătuiește, apare înscrisă minciuna: „Minciuna (negarea realității și a adevărului) este «piatra unghiulară» a regimului de dinainte și de după decembrie 1989. La procesul-parodie
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
o parte și alta de parcă ar fi vrut să se convingă că nu-l păștea nici o primejdie. Joo se holba la rându i prin folia transparentă Încercând să deslușească ceva din fundul gropii mele, fără prea mult succes. Era destul de miop și ochelarii nu-l ajutau Întotdeauna să-și Învingă acest neajuns. Curând, din străfundul galeriei se auziră sunete ascuțite,ca de fier dat pe o piatră de polizor, sunete ce-l determină pe locatar să țâșnească brusc la picioarele mele
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
care, indiscutabil, Mircea Eliade le-a făcut înaintea altor autori români, nu toate însă preluabile, ce e drept, printre altele și pentru faptul că unele au reprezentat doar experiențe de laborator. Simion se referă în acest sens la Romanul adolescentului miop, "un exemplu de autoreferențialitate într-un roman rămas în manuscris" . Chiar și așa, observă criticul, Eliade le premerge târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, precum și câtorva dintre "tinerii textualiști" care "folosesc o construcție similară (roman indirect, jurnal, note despre
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de mine încă din 1999. Titlurile a două opere din tinerețe apar greșit: Cum am descoperit piatra filozofală și Memoriile soldatului de plumb. Formele corecte sunt: Cum am găsit piatra filozofală și Memoriile unui soldat de plumb. Despre Romanul adolescentului miop ni se spune că e neterminat, iar despre Gaudeamus că "se află în manuscris", deși îl tipărisem cu peste un deceniu în urmă. Sugerăm ca titlurile operelor scrise de autor în românește să nu mai fie indicate în... traducere franceză
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
anunțarea rezultatului dintr-odată injuriile și "demascările" s-au transformat în omagii apologetice. într-un cotidian central, unde a fost calomniat și insultat în ultimii ani, apar prin minune superlative năucitoare, unele din ele nejustificate, altele lipsite de sens: "Adolescentul miop fascinat de ocultism, celebru încă din tinerețe, liderul generației interbelice este cel mai citat autor în lumea academică. Celebru și respectat în Occident, tradus în aproape toate limbile, a devenit părintele fondator al istoriei religiilor, Catedra de Istoria Religiilor de la
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
aproape în toate limbile"). Și cifrele celelalte (numărul volumelor și articolelor) diferă cu mult față de realitate. Bibliografiile ar fi oferit date mai precise. O altă "noutate" e contrazisă de orice manual școlar: "A publicat primul volum în 1927, Romanul adolescentului miop. Una din părerile eronate ale istoriografiei noastre literare este "proclamarea" lui Eliade drept anti-arghezian. Această opinie se bazează pe câteva articole apărute în Cuvântul în 1927. Primul dintre ele, la 12 ianuarie, pare mai "moderat": "Nu suntem împotriva Dlui Arghezi
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
acest procedeu - unii sunt matahale, alții sunt morți), s-a cam terminat povestea Între mine și cartea care-l conține. Constantin POPA fost olimpic internațional la geografie Pentru mine, o adevărată provocare În materie de răbdare a fost Romanul adolescentului miop. Nu știu de ce, nu l-am suportat, Întorcând paginile doar cu speranța că ajung mai aproape de final. Se Întâmplă. Dar cea mai plictisitoare oră de literatură... Îmi imaginez că ar trebui să fie despre un subiect cât mai banal. Mă
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
la cineva plictisitor. Eram gata-gata sa spun Ana, din Ion, dar Îmi dau seama ce greșeală aș fi făcut. Ei bine, nu cred ca am un personaj literar care să mă fi plictisit mai crunt decât eroul din Romanul adolescentului miop. Cum se chinuie el să povestească de corigența la matematică de parcă ar fi vorba despre independența energetică. Pur si simplu, nu m-a atras, nu l-am putut lua În serios. Mi se părea prea... banal. IONUȚ BLESNEAG absolvent CNPR
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
Maria Savu Șapte sute treizeci de pași pentru Piter și Andrei Bitov șapte sute treizeci de pași pînă să cadă satîrul și literaturile mari pot sfîrși într-un scîncet pe marginea drumului - moartea se uită la tine de-aproape ca o cusătoreasă mioapă de la țară tocmai de-aceea te-am adus la piter spune andrei și sparge dintr-o privire toate ferestrele casei pușkin așezată pieziș între pagini numai dumnezeu poate face lucruri noi pentru că spaima de cele vechi nu-i șiroiește aurită
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați în dicționar cuvinte-ncălzite la obrazul nenumăratelor generații mulțimi de cuvinte neinteligibile, scoici uscate rostogolite în joacă - din risipa lor, dincolo de orice sentință, se întâmplă încă sub ochii noștri tot mai miopi să crească o nouă viață Seminar de traducere "Oho, cât de departe vrei tu s-ajungi în poem ...la vremea când lumea-ncepea și-i luau întâia măsură..." spui: și te privesc difuz, tangent, din toată ființa în ochi neîndrăznind
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
în largul ei, să o-ngroașe așa, orașul ăsta urma să plesnească împins înainte, un cheag neștiut de nimeni, îmbătrîneam emoționant în lumina strecurată, ca saliva pe la colțurile gurii, printre plantațiile anilor răsturnate prin parcurile din jur de cîteva zile mioape amprentele erau șterse înainte să fi dovedit ceva nu de mult, doar luna se mai ocupa cu mărunțișuri de astea obișnuia să se furișeze în fabrica de vise pe fereastră topindu-se apoi ușor și sigilînd ieșirea noastră eu mă
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]