11 matches
-
ea...totu-i excelent!! De multe ori excelentul se înfoaie ca un păun, dorind a rupe lumescul... Mă simt flămândă de orizonturi lemnoase,de plugurile increatului...Sunt doar o particulă lichidă din mii de particule excelente, amorfice, un molfăitor, un miorlăitor , juisând perpetuu, excitat de rutină... Referință Bibliografică: Elogiu despre Excelent! / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1490465448.html [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
trebuia să-mi plătesc întreținerea. Intru-n bani ca să iau combustibil, da? -Desigur, ca s-ajungi! Îți plătesc eu benzina și un bonus pentru deplasare - o masă la KFC-ul din Pitești, că-i la jumate cale de București, supralicită miorlăitoarea drăgălașă, închizând fără formula de-adio, nu-nainte s-avanseze scuza neterminată ca Lixandra conducea sub influ...Pesemne, veneau trezitele și nu se făcea să divulge aranjamentu’?! Mă pomenii pocnind palmele așa de puternic, încât pierdui de mușteriu și ultima
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468737583.html [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele odoare de argint ale vechii biserici a lui Nestor Ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mari porțiuni că participi în timp real la ceea ce vezi. În anticamera șefului, polițistul este pus să aștepte 5 minute și 5 minute camera îl fixează pe Cristi. Când mănâncă, camera îl asistă fără grabă, cu sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și urâțenia
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
pentru autorul de față (un constant neîmpăcat), cât pentru autorul român în general. Mă refer la atitudine. Înțelegând prin "atitudine" ceva care vine în locul acelor nesfârșite lamentări specific postdecembriste în care o agresivitate neelaborată ține loc de analiză, iar ipocrizia miorlăitoare drapează complicitățile - și anume o orientare clară impusă la capătul unor demersuri pe cât de documentate, pe atât de pătrunzătoare și de bine așezate în rând. Realizate, în plus, cu instrumente care ne rămân încă prea puțin familiare - și care țin
Psihanaliza aplicată (la București)... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15584_a_16909]
-
familie. Ce contează! ăștia sunt tălpașii, putem buieci și fără ei, așa hotărî și pecetlui noua ciocoime soarta vulgului. Și uite așa, pe nesimțite, prin legi și decrete, prin completări la decrete, prin ordonanțe la ordonanțe și prin tirade frumos miorlăitoare În Întreaga mass-media se săvârși dispariția justiției pământene În țara românească. Dar, și de acest dar se tem toți, cu toate că n-ar recunoaște-o nimeni, și când spun toți, mă refer la cei care au organizat acest genocid lent În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Jacques. „Mama! O cutiuță misterioasă pronunțând foarte distinct cuvântul mamă! Acest strigăt de copil ieșind din buzunar pune pe toți în mirare neștiind de unde vine.“ Vasilica și-a pus-o deoparte, fiindcă iar așteaptă un copil, pesemne prin luna mai. „Miorlăitorul ! Același aparat, imitând perfect miorlăitul pisicii.“ Pe asta n-a vrut-o, fiindcă nu așteaptă pui de pisică în viitorul apropiat, dimpotrivă, îi îneacă pe cei ai pisicii ei. Am luat-o eu, care n-am nici copii, nici pisici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și-a ales o meserie care-l îmbătrânește. Pentru că rareori l-am văzut foarte binedispus. Dar parcă papa? Amândoi sunt mai mohorâți decât toți ceilalți oameni din jur. I-am dat lui Jacques Fântânile luminoase de la Universul și lui Nicu Miorlăitorul. Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec iar pe la administrația ziarului să văd de-o cutie întreagă, pe asta i-am luat-o înapoi lui Jacques, care a fost trist. Iar Miorlăitorul a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Nicu Miorlăitorul. Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec iar pe la administrația ziarului să văd de-o cutie întreagă, pe asta i-am luat-o înapoi lui Jacques, care a fost trist. Iar Miorlăitorul a miorlăit de două ori, apoi n-a mai vrut, dar Nicu a zis că-i mai bine așa, că nu-i plac pisicile, el are câine și pe ăla îl ține în curte, că-i plin de purici. Lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înapoi fără milă! Dacă scapă din ceaun nu mai ai zile multe de trăit! În fiecare noapte toate mâțele negre din lume, care au murit de când te-ai născut, îți vor miorlăi la cap până înnebunești și mori. Nici atunci miorlăitoarele nu te vor lăsa în pace. Îți vor arunca sufletul în cel mai adânc cazan cu smoală topită chiar din fundul iadului. Tu însă o lași să fiarbă mult, până spre dimineață când cântă cocoșii! Atunci oasele se desprind singure
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]