22 matches
-
Brezoń (cu ń păstrat nepalatalizat total în Banat). Brezău este o adaptare fonetică romînească a unui slav Brezov (format cu sufixul ov). Tot de la acoperirea cu mesteceni au fost toponimizate: Mireșul (< nireș < magh. nyires, „mestecăniș“), Mireși, Mirșid, Năruja, Nerejul, Niriș, Miragiul, Mireașa, Sigmir (< magh. szépnyir, „mesteacăn frumos“), Mireul, Miroasa, Miroși, Mirul (deformate prin etimologie populară), Măstacănul, Măstăcănoasa, Mesteacănu, Valea Mesteacănului (și multe altele cu aceeași structură), Mestecăniș, Mesteceni etc. De la numele altor arbori s-au format familii întregi de toponime, din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de a descoperi talente noi, de a trezi „energii noi”, criticul îl trece printre scriitorii pe care Sburătorul i-a consacrat. Placheta de debut, Caravanele tăcerii (1923; Premiul Academiei Române), în care poemele, orânduite în cicluri coagulate în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc. A doua carte de versuri, Stampe (1927), marchează trecerea la „o cale nouă”, între „simbolismul abstract” și „materialismul poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
frondă, precum Manifestul grupării de I. N. Copoiu sau „Colțul pârliților”, unde scriu Virgil Carianopol, I. Gh. Tărbescu, I. N. Copoiu. Ultimele numere conțin texte conforme cu noul program, precum Dinamica transfigurației (Miralena Milany), Pe locul rămas alb, Vederi din miragii sau Cascada de senzații. La „Cronica literară” V. poartă polemici cu „Adevărul literar și artistic” și cu alte publicații de orientare moderată, lăudând în schimb revista „unu”, și recenzează elogios plachetele Flori de spin a lui Virgil Carianopol și Artificii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
imaginea omului primordial, prin legătura sa cu natura, cu materia, un uriaș mitic redat prin hiperbolizări și acumulările unor detalii semnificative ("El avea umerii puternici și vechi,/ inima grea ca o iarnă/ și niște ochi fantastici, niște priviri/ încărcate de miragii (...)// omul profilat pe cer/ cât așteptările lumii crescuse/ cât noaptea, cât iarna de mare/ și tânăr ca gleznele ciutei."), însă și acesta pare a fi nimicit. Astfel revine laitmotivul toamnei care anunță sfârșitul ("pământul semăna cu toamna"), seara zbuciumată este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în versiunea realizată de el, în 1914, la București. Alte lucrări - versuri, proză, încercări critice sau istorice, culegeri de folclor - au rămas în manuscris. SCRIERI: Fiori de primăvară, cu desene de Nicolae Vermont, București, 1912; În ritmul vieții, București, 1913; Miragiile sufletului (Femeile între ele), București, 1913; Basarabia, pământ românesc (în colaborare cu Titus T. Stoika), Chișinău, 1924; Cincinat Pavelescu, Chișinău, 1938. Repere bibliografice: „Fiori de primăvară”, NRL, 1912, 13; L. R. [Liviu Rebreanu], La Arenele Romane se joacă „Semiramida”, RP
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am plâns mult când am aflat că, la puțină vreme după, a fost... ajutat să cadă din tramvai. — A fost o idilă împărtășită? — Da, dar ceva atât de fin, de subțire
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
1923, Pamfil Șeicaru răspundea celor care acuzau revista de lipsa unui program: „Program? Revista Hiena rezumă spiritul unei generații. Cei care sau întors din război, generația sacrificată, nu au program, căci ar trebui să mai creadă într-una din mincinoasele miragii ale idealurilor. Stăm la o răspântie; pe nici unul din drumurile ce se desfășoară în fața noastră noi nu putem păși cu acea pasionată încredere; singură creatoare, căci pe rând am încercat amarul dezamăgirilor. Am crezut în revoluție și am văzut atâți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rostesc două Genii sărind dintr-o stampă. / ŤEu lumea de mâine vă cer, cea ferice în toateť. ŤNoi - Lenin Stalin suntem. Ajutați - și se poate. / În fiece carte de-aici, noi vracii, noi magii, / Descântat-am în negre buchi luminoase miragii, / Și lozinci și puteri am închis ce înfăptuiesc vise / Ca pe haos de iad să puteți răsădi paradiseť. A. Toma, București, 10 ianuarie 1945". Două tipuri de cărți pot fi deduse din acest expozeu care plasează cititorul într-un teritoriu
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
care pleacă de două ori pe săptămînă spre Addis-Abeba, contra o mie de franci francezi! Și nu merge decît pe timp de zi. Scump, din cauza apei pentru locomotivă. Triburile de negri, satele mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor miragii". Împărăția șerpilor. "În definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate greu de mărturisit, un fond păgân, de stepă, deșert, munții fiind, ciudat, excluși, doar orizontul nemărginit... Și mitomania mea crescută în acest mediu înșelător, cu miragii de tot felul... Neputința de a relata un lucru exact cum s-a petrecut, ca și cum, mereu inventând, punând de la mine, aș vrea să corectez realitatea, s-o fac după cum îmi convine mie... De aici probabil dezechilibrul dezlănțuit în ziua în
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
fost, acela va mai fi și ceia ce s-a întâmplat se va întâmpla, căci nu este nimic sub soare". Iată deci că Anul Nou este ecoul foarte îndepărtat al milioanelor de ani scurși în eternitate și care ne-nfățișează miragii pentru viitorul, care nu se află-n stăpânirea noastră, ci în voința lui Dumnezeu. Anul Nou este o nouă și repetată trudă peste trudnicia noastră de toate zilele; este veriga ce leagă osteneala strămoșilor noștri de a noastră cei din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
parcă miezul pentru a reflecta și ocroti în ei acea minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a venit umilă, despuiată de orice pretenție personală, fără nici un gând ascuns. O port acum pretutindeni cu mine și pun în ea sau iau din ea, ca dintr-o casetă, toate gusturile mele. Viața dintre noi i se pare un miragiu, cea mai mică despărțire un chin. Știe tot ce-mi place și ce-mi displace și mă păzește fără odihnă să nu mi se întîmple ceva. Lângă mine, pe nisip, e amorțită de oboseală. Totuși, de câte ori îmi fuge mâna în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suferințe pe care le desăvârșim, fără ca altcineva să poată pricepe logica lor. Dacă aș fi pictor, aș picta - și aș fi ocupat pentru toată viața - întregul port Cavarna, casă cu casă, fiecare ungher. Aș încerca să refac pe pânză întregul miragiu. Și pe cei câțiva oameni de aici. Nimic nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la atâta se reduce existența lui. Pe casă nu face nici o tentativă să se plimbe, cu toate că noaptea luna și stelele încearcă toate farmecile ca să-l atragă. Perna pe care se instalează de obicei a strâns în ea, pentru el, toate miragiile. Poate că cele câteva flori desenate închipuie în capul lui mititel întreg paradisul. Eu și cu Ioana îl consideram ca pe un copil, îi facem joacă (Ioana a rugat-o chiar pe madame Pitpalac să-i aducă de la oraș o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
neînsemnate. Dimineața parcă nu s-ar scurge tot viața mea, așa diferă de ce se petrece seara. Neliniștea e tot așa de mare, dar nu asistăm la boala lui Viky decât de departe. Marea și tot decorul portului continuă să aibă miragiu asupra noastră și să se înfiltreze în noi. Cum servitoarea pleacă de dimineață la Cavarna, suntem în cea mai strictă intimitate. Nici o frică de a fi surprinși de cineva. Madame Pitpalac, care ne făcea vizite odinioară, acum nu mai vine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
volumul Colomba al aceluiași Voronca îi prilejuiește criticului unele precizări de natură să nuanțeze rezervele față de primatul necontrolat al imaginii și al asociației haotice de imagini, față de „originalitatea violentă” și față de „dezagregarea lirismului” (începută de pe vremea dadaismului), în fine, față de „miragiile necontrolate ale visului sau ale subconștientului nestăvilit” (proprii suprarealismului). De această dată, este invocată autoritatea critică a lui Thibaudet: „Cu Strowski într-o zi, cu Thibaudet astăzi, subscriem la toate experiențele literare, din cele mai îndrăznețe: «...după cum un bun critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care trebuie să dea dovadă criticul, a lipsei de sectarism, de prejudecăți. Fără ca pluralitatea aceasta de gusturi, se înțelege, să anihileze exigențele minime ale judecății” (Mențiuni critice II, ed. cit., 1934, p. 164). Rezervele lui Perpessicius nu privesc însă imagismul, „miragiile” visului sau cele ale subconștientului, ci doar caracterul lor „violent”, „necontrolat”, „dezlănțuit”. De fiecare dată, criticul recomandă valorificarea „cu moderație” a experiențelor artistice extreme. O atitudine prudentă, comună întregii noastre critici moderne: inovația radicală și revolta anticanonică sînt acceptate doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
indiană, ceea ce știe Khokha acum e dezonoare. Totuși, când s-a liniștit, mi-a deretecat prin odaie și mi-a aranjat florile pe masă. Eu n-am vorbit."' "Maitreyi a început să scrie o carte de poeme asupra "iluziilor și miragiilor frumoase"." "Azi, pe când îi povesteam destrăbălările felelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimîntat-o într-atît. Îneît a început să plângă. Setea aceasta violentă, mistică, după puritate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poeți, Perpessicius scrie despre volumul Cerc vicios, prima carte a lui C.: „Peisagiului exterior, de culoare industrială și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
să iubească, ci și să înțeleagă. Și înțelegerea survine tardiv, în singurătate, atunci când iubirea însăși (cu tot cu "icoanele" tinereții) nu-i decât amintire amintire fugară, trezită la viață în două chipuri distincte: 1. de zurgălăii trăsurii ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în minte (numai în minte, nu și în suflet) ca o "suferință intimă". Din dorința de a conjuga
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]