23 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Plină, luna, visătoare, zare strânge lângă zare, frunza-i gata de culcare. Tremură surâsul serii sprijinit de sânul ierbii, foșnesc rar, hățișuri, cerbii. Brazii, vântul și-l răsfață, miresmând veșnic verdeață, susură izvoare-n față. Umbra tace, vine seara, se topesc mâhniri ca ceara, și din suflet scoți vioara. Referință Bibliografică: Lină înserare / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de
LINĂ ÎNSERARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 by http://confluente.ro/Lina_inserare_george_pena_1335984618.html [Corola-blog/BlogPost/356843_a_358172]
-
unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devoțiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile și cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de așezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care pășește în lăcașul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt și ziditor de suflet. Toate acestea au menirea de a ne face să înțelegem Bunătatea și Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni pioși, demni de a-L cinsti și lăuda, de a-I aduce slavă prin toate mijloacele
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1404660974.html [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
în suflet pasiunea pentru frumos. Ar trebui ca să ridicăm voalul timpului trecător și să o vedem cum s-a dezvoltat și a crescut în plină natură această copilă așteptată și adorată de părinți; ce simțeau mânuțele ei când mângâiau florile miresmate din grădina casei (la care veneau albinele în alai domnesc să culeagă polenul); la ce visa ea când stătea întinsă sub coroana vreunui cireș înflorit, gutui, salcâm... (când își punea sub cap o pală de fân uscat pe care-l
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1396856212.html [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Râdeau în soare sânii tăi carpatici. În părul tău se alintau, în cetini, brazii. Căta și cerul ochii tăi simpatici, În poala ta, se odihneau, sleiți, nomazii. Izvoarele curgeau în veselie, Pitrocind, în iazuri, chipul tău blajin Și pâinea caldă miresma-n câmpie, Strugurii, pe dealuri, lăcrimau în vin. Te prindeau în horă fete și flăcăi. Cântau și păsări să te-ngâne-n strună. Astăzi văd cu jale cum plâng ochii tăi; Ți-au furat, din plete, floarea de cunună. Te-
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nimeni_nu_te_mai_vrea_george_safir_1385268841.html [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
culoarea principală pe care ne-am putea broda frumos, covorul vieții, și singura cale pe care doi oameni care-și dăruiesc sufletele unul altuia, pot merge cu degetele înlănțuite și sufletele deschise. Am să pătrund în sufletul tău ca o miresmă de trandafir abia înflorit să-ți amețesc toate gândurile rele, am să le gonesc , ca să rămână loc în sufletul tău doar pentru iubire. Apoi am să alunec ca un gând în mintea ta, neștiut , dar care să sădească și rodească
VISUL UNEI NOPŢI ... TÂRZII! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1404985488.html [Corola-blog/BlogPost/349197_a_350526]
-
unor poeme sensibile, pline de căldură, smerenie, devoțiune, pietate. Ce alt dar este mai plăcut Domnului? Inima omenească, gândurile și cuvintele alcătuiesc un buchet înmiresmat, de așezat în pridvodul Bisericii, pentru ca, omul care pășește în lăcașul de cult, să simtă miresma cuvântului sfânt și ziditor de suflet. Toate acestea au menirea de a ne face să înțelegem Bunătatea și Milostivirea Divină, care adesea, ridică oameni pioși, demni de a-L cinsti și lăuda, de a-I aduce slavă prin toate mijloacele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poeti-romani-slavind-dumnezeirea/ [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
odată cu ușa de la intrare spre camera mică. Aerul devine curent, mișcă, prinde viteză se desface-n săgeți ieșind și intrând, amestecând înăuntrul acoperământul cu dinafara. Abisul cu valul, marea cu străfundul, cu zarea. Intră o frunză de toamnă, poem cu miresmă de glie și măciulie de mac. Stă-n mijlocul camerei mici în imponderabilitate. Poate, i s-a făcut sau nu dreptate fiind aici. Voalurile anotimpurilor îi zboară-n direcția săgeților, a golurilor, într-un ungher simte unda poemului vestejit acoperit
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
strămoșești, în care filozofia se afundă în mit și mitul se extrage din bunele raporturi ale omului cu divinitatea. Captarea atenției și dirijarea ei spre un verb prea banal altfel se realizează prin încă câteva mijloace de accentuare lexical-morfologică: afereză (Miresmează-n nori grădine; [...] plinind cea soarte; Aripi tinse; Coperișul de argint; Podobește-a lui cunună; ochi păienjeniți; Rusalim), apocopă (străluce; luce; Năluce-n adînc și-nfloare; Calul hohotă), poliptoton (Cu argint viu argintată; Nimeni pe nimeni la nimica nu cheamă), singular particularizat
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus, De-acum, cu totul stăpânire, Pe verdele care s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, Cu gândul dus pribeag prin lume, Cu fiecare toamnă-mi pare, Că
POEM de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Poem.html [Corola-blog/BlogPost/344357_a_345686]
-
Să vă binecuvânte pe amândoi Să țineți un odor iubit pe brațe. Acum visul tinereții este împlinit Mii de zâmbete va luminează față Când copilul zămislit a și sosit Sa va umple cu multă bucurie viața. Înger cu misiune sacra, miresma ț Ce ai făcut cu Domnul legământ S-aduci din zări senin ul revelat Bine-ai venit pe planetă Pământ! Elenă Armenescu Referință Bibliografica: Binețe pentru nou născut / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 649, Anul ÎI, 10
BINEŢE PENTRU NOU NĂSCUT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Binete_pentru_nou_nascu_elena_armenescu_1349855239.html [Corola-blog/BlogPost/343594_a_344923]
-
scoarță în scoarță lăsând poezia textelor, ideile lor, penumbrele și nuanțele să-mi pătrundă adânc sufletul. Toți autorii publicați în această antologie sunt oameni talentați, cărturari cu dragoste de limba strămoșilor lor, care scriu întorcându-se la matca românismului, regăsind miresma merelor din livada părinților sau a bunicilor, prispa casei, și lumina amurgurilor dulci ale acestui pământ dacic. Antologia aceasta este plină și grea de ceea ce am numi spiritul românesc ... Ne-ar trebui o carte întreagă să analizăm creațiile fiecărui autor
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/Sefan_dumitrescu_scripta_stefan_dumitrescu_1371685913.html [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
Făr de căldură ți-e făptura, Ce a ta mamă a zămislit. Tu candela de-aprinzi iubirii, Nu-i poți menține pâlpâirea. Dorești doar clipele plăcerii, Iar de rănești,tu nu-ți pierzi firea. Trandafirul de vei atinge, Pe loc miresma el și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1470301212.html [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
orizontul, cu necuprindere, dăruire și totala emoție, obrazul meu capătând forma mâinii tale, palmele mele întregind zborul umerilor tăi. Fluidă respirație, Răstălmăcind dragostea de dor, de atingere, regăsindu-te în pocnetul înfloririi mele. Crescând în inima ta, identică culoare, compunere, miresma pierderii noastre totale unul în celălalt. Referință Bibliografică: Crescendo / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1280, Anul IV, 03 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CRESCENDO de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Lia_vana_1404370997.html [Corola-blog/BlogPost/374444_a_375773]
-
publicat în Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011. Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus, De-acum, cu totul stăpânire, Pe verdele care s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, ... Citește mai mult Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus,De-acum, cu
VERONICA OŞORHEIAN by http://confluente.ro/articole/veronica_o%C5%9Forheian/canal [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, ... Citește mai mult Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus,De-acum, cu totul stăpânire,Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din albe flori în candelabre,Îndrăgostiții ce treceau.Tresar frumoasele codane,La sunetul castanelorCe risipesc din plin culoareîn părul des, fluturător.Cu pasul rar, printre frunzare,... II. CRONICA, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011
VERONICA OŞORHEIAN by http://confluente.ro/articole/veronica_o%C5%9Forheian/canal [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor totdeauna;/ Acela doar le vede, care cată/ Cu ochi de prunc și inimă curată.” 867 Destinul deosebit al protagoniștilor este anticipat de această distincție celestă primită ca semn al realelor calități de care personajele dau dovadă. Acțiunea de convertire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
așa mi se părea. Un spațiu paradisiac, împestrițat cu flori de felurite culori. Tocmai aici a găsit ea ierburile de leac pe care le căuta. Ne-am așezat la umbra unui arbore enorm și am mâncat ceea ce pregătise, scăldați în miresma aceea puternică și, după un somn scurt și întremător, ne-am reluat mersul, străbătând îndărăt cărarea pe care Aia avusese grijă s-o însemneze, făcând crestături discrete cu o mică secure cu două tăișuri. Am privit intrigat acel instrument. „E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat. M-am simțit în sfârșit ușurat, ca și cum mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Casa era curată și răcoroasă; o mică tămâierniță scotea miresmă de iasomie. I l-am prezentat pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit tatăl meu a părut încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alveole de taină până ce demonul își leapădă fruntea în uitarea adâncă a norului rătăcitor Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără capăt izvorăște un fluture magnetic de foșniri miresmate deasupra apei pești zburători cu solzi de cositor zboară văzduhul Stea fără sclipăt pășind pe lespezi prelungi de fum cristalizat își petrece umbra strigoiul fugit din șovăiala oarbă a labirintului uitat steaua în neguri pierdută zadarnic își mai caută sclipătul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
seară, ieșeau împreună, dar nu a fost niciodată a lui, pentru că Ladima "altminteri era un idealist (...) Îi plăcea, așa, să stea aici" spune Emilia, căreia poetul îi admira nu fizicul, ci "inteligența aceea egală, subtilă și liniștit pătrunzătoare ca o miresmă." Dintr-o altă scrisoare, în care o numește "Emy scumpă", reiese mândria lui Ladima pentru "logodnica" lui, așa cum o prezintă pe Emilia celor mai buni prieteni ai săi, Bulgaru, Ciobănoiu și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor totdeauna;/ Acela doar le vede, care cată/ Cu ochi de prunc și inimă curată.” 867 Destinul deosebit al protagoniștilor este anticipat de această distincție celestă primită ca semn al realelor calități de care personajele dau dovadă. Acțiunea de convertire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]