14 matches
-
sau ale genitaliei mascule și femele. Acestea sunt indicate în figurile de mai jos. Calliphoridele sunt diptere erante, antofile, saprofile și creofile, rareori coprofile și zoofile în stadiul de imago. Sub această formă numai Bengaliidele se cunosc a fi zoofage (mirmecofile și termitofile), având trompa specializată pentru dilacerarea pradei. În stadiile larvare însă ele sunt saprofage, coprofage (în lipsa altor substanțe nutritive), zoofage sau creofage, predatoare sau parazite. Parazitismul calliphoridelor este de tip "monoxen", fiind atrase de o singură gazdă definitivă, gazdele
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii ("Lepismă", "Thermobia") sunt sinantrope ("domestice") și se găsesc în locuințe, în bucătarii. Altele ("Atelura") sunt mirmecofile, ducându-și viața în cuiburi de furnici și termite. Tizanurele se ascund sub pietre sau sub frunze în timpul zilei și ies după lăsarea întunericului în căutarea hranei. Ele sunt nocturne, chiar în stadiile larvare. Toate speciile aleargă repede. Tizanurele sunt
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
în stadiile larvare. Toate speciile aleargă repede. Tizanurele sunt omnivore, hrănindu-se cu materiale vegetale putrezite sau uscate și resturi de animale. Speciile sinantrope se hrănesc cu materiale din amidon, ca hârtia, legături de carte și mătasuri artificiale. Unele specii mirmecofile sunt cleptobiotice, furând hrană de la furnici. Speciile care trăiesc în deșerturi sunt capabili să absoarbă apă prin rect. Tizanurele au o dezvoltare ametabola (metamorfoza incompletă). Larvele tizanurelor seamănă cu adulții, dar sunt, în general de dimensiuni mai mici. Tizanurele continuă
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
colorit. Reprezentanții familiei Leiodidae sunt cei mai numeroși după Staphylinidae. Sunt specii de talie medie și mică cu un mod de viață extrem de diferit. Ei sunt întâlniți în ciuperci, mușchi de copac, sub pietre, un număr redus de specii sunt mirmecofile fiind întâlnite în mușuroaiele de furnici. Majoritate speciilor din Subfamilia Cholevinae sunt cavernicole fiind răspândite în peșteri și grote. Pentru fauna României au fost semnalate 32 de genuri cu 185 specii. Dintre acestea au fost redactate chei de determinare pentru
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mediane nu sunt cotangente. Mezosternul neted sau carenat, episternitele mezosternului nu ating coxele mediane. Abdomenul cu 6 sternite bine conturate. În fauna noastră 19 genuri. Insectele sunt răspândite în ciuperci putrede, sub cadavre mici, un număr redus de specii fiind mirmecofile. Reprezentanții tribului Leptodirini cuprind specii cavernicole detritofage. 1 Tribul Ptomaphagini Cuprinde un singur gen cu mai multe specii. 13 Genul Ptomaphagus Illiger Corpul maroniu-negricios, acoperit cu o pubescență culcată extrem de fină, de nuanță cenușie. Suprafața pronotului și a elitrelor cu
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Genul Eocatops Peyerimhoff Se diferențiază de Nemadus prin suprafața pronotului care este parțial acoperită cu strii transversale, prin aspectul diferit al antenelor și prin existența la tibiile mediane a unei coroane de peri apicali. În Europa Centrală o singură specie mirmecofilă, răspândită și în Balcani. Eocatops pelopis Reitter Corpul oval-lățit, maroniu închis sau roșcat-maroniu, acoperit cu o pubescentă culcată, fină și deasă, de culoare cenușie. Antenele (cu excepția vârfului care este maroniu), palpii și picioarele roșcate. Capul prezintă o punctuație fină și
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
este întotdeauna mai lung decât cel de-al 2 lea. Sternitele 2-4 scurtate, iar sternitele 5-6 sunt de regulă alungite. Sunt răspândite în mușchi de copac, frunziș umed, bălegar, lemn putred, sub scoarța copacilor și sub pietre. Câteva specii sunt mirmecofile fiind întâlnite în furnicare, altele trăiesc în cuiburi de păsări și în vizuinile mamiferelor mici. Această familie are aproximativ 4 500 de specii răspândite în întreaga lume. În Europa întâlnim un număr de 600 de specii. În fauna României 11
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
o bordură bazală lată. Marginea anterioară a capului puternic sinuată, cu un dinte median ascuțit. Tâmplele lungi, drepte, lățite posterior. Pronotul convex, mai lung decât lat. Suprafața elitrelor cu o punctuație extrem de fină. Corpul galben-roșcat, ușor pubescent. Element european. Specie mirmecofilă. l=1,6-1,9 mm. 2 Genul Cephennium Müller & Kunze Capul mic, atingând aproximativ 1/3 din lățimea pronotului. Tâmplele absente, capul fiind înfundat în pronot până la nivelul ochilor. Fruntea îngustă, iar clipeul prezintă marginile laterale paralele. Ochii mici, rudimentari
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
subgenului Napochus ele sunt evident depărtate. Trohanterele picioarelor posterioare ceva mai lungi decât cele mediane. Baza femurelor îngustă, apoi femurele sunt măciucate. Tibiile subțiri. Se întâlnesc în mușchii de copac, frunze umede sau sub pietre. Speciile din subgenul Napochus sunt mirmecofile. În fauna României 12 specii. 1 Subgenul Tetramelus Motschulsky Baza elitrelor mai mare sau aproximativ egală cu lățimea pronotului, fiind lipsită de un tubercul sau un unghi humeral. Este prezentă o cută humerală scurtă și adesea o gropiță bazală ștearsă
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Măciuca antenelor este alungită, bine conturată, mai lungă decât primele 7 articole luate împreună și de 2 ori mai lată decât acestea. Pronotul ușor transvers, îngustat anterior. Elitrele ovale, puternic convexe, baza elitrelor prezintă cute humerale accentuate. Element euro-siberian. Specie mirmecofilă întâlnită în furnicarele de Formica rufa, mai rar în cele de Lasius niger și fuliginosus. l=1,4-1,6 mm. 6 Euconnus maeklinii Mannerheim Roșcat-maroniu sau castaniu, acoperit cu o pubescență gălbuie, rară și uniformă. Antenele și picioarele roșcate, palpii
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
sternitului anal prezintă adesea un dințișor mic. La unele specii ♀ prezintă numai 6 sternite abdominale. Insecte de talie mică, răspândite în frunzarul uscat, compost, în resturi vegetale descompuse, lemn putred, sub scoarța copacilor sau în miceliul ciupercilor. Câteva specii sunt mirmecofile, fiind întâlnite în furnicare. Această familie cuprinde aproximativ 65 genuri cu 400 de specii. În Europa au fost semnalate 21 genuri cu 93 de specii, dintre care 15 genuri sunt întâlnite și în fauna României. La noi o singură specie
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
Baza scutelului prezintă o linie scurtă și 2 gropițe adâncite. Elitrele scurte și lățite, suprafața lor prezintă o punctuație rară. Corpul maroniu închis cu scapul negru, elitrele sunt castanii, de nuanță deschisă. Din nordul și centrul Europei până în Siria. Specie mirmecofilă întâlnită în furnicarele de Formica rufa. l=0,9-1,05 mm. 4 Ptenidium intermedium Wankowicz Corpul negru, lucios, elitrele castanii, cu vârful de nuanță mai deschisă. Antenele și picioarele gălbui. Marginile laterale ale pronotului prezintă o bordură fină. Scutelul are
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
de Phaedon, Hister helluo este întâlnit pe frunzele de arin unde consumă larvele de Agelastica, iar H. pustulosus preferă ouăle de Agrotis. Speciile care trăiesc sub scoarța copacilor sunt ipidiofage, fiind întâlnite în galeriile de ipide (Cylister oblongum). Dintre speciile mirmecofile amintim Aeletes atomarius întâlnită în furnicarele de Lasius brunneus și Mirmetes piceus care trăiește în mușuroaiele de Formica rufa și pratensis. Cheia subfamiliilor 1.Corpul aplatizat. Capul și propigidiul sunt situate în același plan. Partea ventrală a capului nu este
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
anterioare cu 5 dițișori mici. Îndeosebi în zona de șes. l=3,5 5,5 mm. 6 Subfamilia Hetaeriinae Partea dorsală a corpului este acoperită cu peri sau solzi. Măciuca antenelor cilindrică cu vârful trunchiat. Tibiile puternic lățite. Cuprinde specii mirmecofile. În fauna României un singur gen monotipic. 28 Genul Hetaerius Erichson La noi o singură specie. Hetaerius ferrugineus Olivier Corpul rotunjit, ușor convex, roșcat sau galben-roșcat. Partea dorsală este acoperită cu peri lungi și rari. Capul mic, fruntea prezintă o
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]