17 matches
-
literar-muzical se succed după cum urmează: 1). peisajul marin, liniștit (orizonturi, joc de valuri, plimbarea privirii peste ape) 2). intrarea elementului uman (cântecul matelotului) 3). activități omenești (plecarea bărcilor și pierderea lor în zare) 4). începutul furtunii, pericolul, activități omenești, catastrofa („"Miserere Domine"”) 5). epilog la furtună 6). peisaj marin, din nou liniștit (un cvasi-recviem) 7). "Les sirènes antiques", ecouri ale catastrofei, coda. Începutul este marcat de straturi heterofonice, care nu alcătuiesc ideea muzicală de sine stătătoare, ci fiecare este o „materializare
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo ("Miserere"). Următoarele episoade (6, 7) se desfășoară într-un discurs care readuce teme și motive din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil d'amour" din „Simfonia Turangalîla” (1946-48) de Messiaen. În urma
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
a se întreține, Bocelli a cântat seară în baruri. De asemenea, în 1992, el a urmat o clasă de maeștri cu tenorul italian Franco Corelli. În 1992, starul rock italian Zucchero a înregistrat cu Bocelli un cântec de al său, Miserere, de pe albumul cu același nume pentru a i-o trimite tenorului italian, maestrul Luciano Pavarotti. După ce l-a auzit pe Bocelli cântând, acesta i-a spus lui Zucchero: „Mulțumesc că ai îregistrat un cântec atât de frumos. Nu ai însă
Andrea Bocelli () [Corola-website/Science/313846_a_315175]
-
Italia "verismo" (conform cu termenul din italiană "vero" = adevărat). Puccini s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva opere de calitate modestă, un "Miserere" și câteva cantate pe teme religioase. A murit tânăr, când Giacomo avea doar 5 ani. Primele lecții de muzică le primește de la unchiul lui, Fortunato Maggi, care nu îl consideră prea dotat. Continuă studiile cu Carlo Angeloni, avându-l coleg
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
asemenea medii inspiraționale din Biblie si a dedicat câteva unor sfinți libanezi, precum Sharbel Maklouf ( preot și călugăr maronit libanez). Albumul evidențiază calitățile sale de soprană și tehnica sa în stilul clasic, în special versiunea în limba franceză a melodiei "Miserere mei, Deus". Albumul "E῾tazalt El Gharam" este lansat după aproape 8 ani de pauză și se adresează unei audiențe mai tinere. Un stil nou, o orchestră nouă și versuri mai simple marchează acest album în care Majida insuflă un
Majida El Roumi () [Corola-website/Science/330933_a_332262]
-
o otravă ascunsă sub piatră prețioasă și pe care ar putea să o înghită în caz de nevoie. Gândurile ei zboară la Manrico care nu bănuiește prezența ei în apropiere (D’amor sull ali rosee). Urmează o pagină celebra, corul Miserere, în care călugării se roagă pentru prizonieri în timp ce Manrico își ia rămas bun de la iubita lui. Leonora își exprimă îngrijorarea pentru soarta lui Manrico (Tu vedrai che amore,). Contele de Luna își face apariția și se confruntă cu Leonora. Ea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cântă acel Do de sus din aria Di qella pira fără să se înroșească la fața, cu greu va fi creditatat că l ar fi cântat cu adevarat. Nu mai puțin ciudată este comportarea unor tenori atunci când se cântă scenă Miserere; întrucât muzică are întodeauna un puternic efect asupra asistenței, unii tenori își permit să iasă din turnul închisorii cu acceptul temnicierilor și să iasă la rampă pentru a primi aplauzele asistenței exaltate, în timp ce Leonora trebuie să se facă că nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
formalitate civilă. — Iar în 1975, la Paris, Trubadurul... Cu Carlo Cossutta, Renata Scotto, Sherrill Milnes, diri jați de Jesús López-Cobos. Din toate sutele de Trubaduri pe care le-am cântat, seria asta a fost singura în care, la final, revine "Miserere". Atunci am cunoscut-o pe Renata. Ea era, de felul ei, destul de țepoasă, dar noi ne-am înțeles foarte bine. Să mă bați însă și nu mai știu exact cum era acest final... Se auzeau vocile lor, deși muriseră amândoi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
adesea păgân panteistă, dionisiacă. În fapt, evlavia față de natură e o formă a evlaviei față de Creator, întocmai ca la țăranul român, și astfel expansiunile aparțin în cele din urmă trăirii religioase creștine, ce se exprimă mai direct în alte poezii (Miserere, Domine, Elan, Excelsior). Darurile pământului marchează o maturizare a poetului, relevată deplin în poeziile de după 1920, adunate în Țara de peste veac. Precumpănitoare este în continuare trăirea religioasă, care devine însă mai complexă, incluzând tensiuni puternice. Evlavia, fervoarea creștină lasă loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
în un cuore universale, în cui esiste îl tempo che è, per îl sol fatto di accadere, presente mă indeterminabilmente duraturo, cioè interminabile: proprio Dio, la certezza che l'Amato non debba mai più rischiare l'abbandono dell'amante. E. Miserere: principium et finiș Îl mondo, mediante tale ermeneutica, non possiede in-sé principio e non prevede a-sé fine, perché divenga nuovamente totalità e unità di una congiunzione: quella tra îl fondamento cosmologico singolare e l'universale rivelato, quella tra mondo e
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
attimo della creazione. L'ultima frase equivale allo sgretolamento di un sogno: l'opera al suo inizio, ora al suo termine. În quel sogno resta ancoră îl simulacro di un'incantata trasformazione del reale che appanna la possibilità che îl miserere della propria vită și coniughi al kyrie eleison dell'ultimo attimo percepito possibile. La molteplicità della parolă acquisisce la dimensione cosmologica di una formă che tramuta continuamente în fenomeno di epoche, di tempo, di scansione dell' essere e del divenire
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
uriași / Făcuți să-nfrunte vremea s-au prefăcut ruină / Și-au dispărut din lume făr-a lăsa urmași.// Pavat e totpămîntul cu lespezi de morminte/ Și numai eu, rapsodul în veci nemuritor,/ Pășind pe ieroglife de albe oseminte, / Mai cînt un miserere în amintirea lor". Poezia e din 1913, un an înaintea morții. Această involuntară parafrază, perfect inocentă, după Evolugăo a lui Antero de Quental, ne arată că aceeași stare de spirit avea ecouri similare, literar vorbind, pe tot teritoriul european. Într-
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
sfaturi practice pentru combaterea molimei, ceea ce s-a și înfăptuit, apărând atunci Povățuiri pentru Holera - Morbus, în 16 pagini. Publicația a fost urmată de o expunere mai largă, tipărită în limba franceză și intitulată Détails préservateurs et hygiéniques relatifs au Miserere ou Cholera morbus et autres maladies épidémiques, de 36 de pagini 106. Dar să urmărim acum evoluția epidemiei pe luna august, după rapoartele oficiale ruse și cele ale consulilor străini. Astfel, în anexa raportului generalului Kiseleff, adresat cancelarului Nesselrode la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
statut lingvistic, tablou religios, latina a devenit, în secolele II-III, limba liturghiei. Petre Ș. Năsturel:daco-romanii au avut, la un moment dat, o liturghie latină, fapt probat și de existența în limba română a termenului "meserere", ce provine din latinul miserere. Primii creștini din spațiul românesc împărtășeau învățătura cea dreaptă, fapt ce se deduce din afirmarea divinității lui Iisus Hristos, numit cu titlurile "Domn" și "Mântuitor". În contextul religios al secolelor II-III, dominate de păgânism, are loc penetrația și asimilarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
accelerat creștinarea și latinizarea limbajului religios, astfel încât religia creștină a fost un "factor de latinizare". Dovada cea mai eclatantă a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-romană este atestarea, în vechile scrieri bisericești, a expresiei "Doamne, miluiește", care provine din "miserere Domine", folosit în Biserica latină, după cum a arătat Petre Ș. Năsturel, ceea ce demonstrează elaborarea unei "forma mentis".25 Cultul martirilor în spațiul daco-roman a fost impulsionat de practicarea acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de bere «M. Fodor & Co»”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 57, 25 martie 1925, p. 4. 3-4. Ibidem. 5. Cf. ,,Aurora Bacăului”, 1, nr. 2, 22 martie 1927, p. 2. „Muzica sonoriza orice atom” 1. Opere, p. 46. 2. Muzică religioasă (Miserere), operă (Traviata, Norma, Lohengrin), canțonete (Vorrei morir), romanțe (Ochi albaștri), rapsodii, muzică ușoară (Tarara Bumdere), „Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin”, citați „la pachet” de Ion Minulescu, în „într-un bazar sentimental”), Weber (Furtuna, Gîndirile din urmă), Schumann, Strauss, Hübsch, elegii, serenade
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
benedictini, să recite Oficiul vostru». Dar frații nu au fost de acord și prin cereri inoportune au obținut privilegiul de a renunța, atât în zilele festive cât și cele feriale, la sufragiile sfinților în cadrul rugăciunii laudelor și a vesperelor, la Miserere mei Deus din laudele din zilele feriale, la psalmii graduali în timpul Adventului Domnului, și să elimine litaniile. Fratelui Rizzerio, fratelui Maseu și ministrului care voia, cu permisiunea sa, să păstreze cărțile pe care le deținea, și novicelui care cerea să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]