52 matches
-
correlata al mistero del fâțo, cioè al non poter conoscere anteriormente quegli avvenimenti cui și attende e per i quali și speră ogni bene, Sofocle, immediatamente all'inizio, annuncia la tematica della vită e del suo stesso misticismo e senso misterico: "Esiste un detto tra gli uomini, antico/ e illuminato: non potrai conoscere/ mai di nessuno la vită mortale/ prima che lui muoia: né di chi l'ha buona/ né di chi l'ha cattiva./ Ed io, la mia,/ anche prima
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
donata questa vită a ognuno. Perciò îl suo mistero, allo stesso modo di come avviene nella vită dell' uomo, Dio lo rivela esattamente a margine della sua stessa "Vită", divenendo quest'ultima morte dell'uomo-Cristo, în quell'aporia mistica, cioè misterica e sacra, già evidenziata în precedenza, che indică la vită essere imprescindibile legame del suo opposto, proprio perché è da tale paradossalità che emerge poi quell'Amore a lungo atteso, în grado di lasciar risorgere Gesù alla Vită, avvenendo egli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
putere între princeps și masa provincialilor, între elitele locale și masa populației. Asimilarea diferiților zei orientali de structură ioviană cu Iupiter (în forma sa oficială - Iupiter Optimus Maximus) este, într-o oarecare măsură, expresia aceluiași fenomen. La fel, propagarea cultelor misterice este văzută ca un mijloc de integrare și control al religiilor orientale (mai vizibil în cazul mitraismului popular printre soldați, mai estompat în cazul celorlalte culte misterice, ce constituie mai degrabă un contra-model și o alternativă la religiozitatea politeismului greco-roman
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Maximus) este, într-o oarecare măsură, expresia aceluiași fenomen. La fel, propagarea cultelor misterice este văzută ca un mijloc de integrare și control al religiilor orientale (mai vizibil în cazul mitraismului popular printre soldați, mai estompat în cazul celorlalte culte misterice, ce constituie mai degrabă un contra-model și o alternativă la religiozitatea politeismului greco-roman clasic). Printre factorii de coeziune socială sunt considerate diferitele tipuri de collegia (în special cele etnico-religioase). Lucrarea d-lui Carbó García se încheie cu un capitol de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia păcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care pot fi explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Pythagoras a introdus druidismul la celți, după cum susțin alți scriitori, ci discipolul său, tracul Zamolxis”. Pe această punte balcano-irlandeză creată de migrația vechilor celți a putut circula nu doar complexul de legende legate de numele misteriosului Ler, dar și cultul misteric al zeilor Cabiri (Kαβειροι), divinități agrare, dar și ale navigației atestate din sud-estul Europei până în Irlanda. În Irlanda, spune Diodorus Siculus în Bibl. hist., IV, 56, 4, „celții, care locuiesc pe malurile Oceanului, slăvesc - dintre zei - mai ales pe Dioscuri
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
din vremuri străvechi, străbătând Oceanul”. Aceste zeități gemelare au generat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni”, cult relaționat de cercetători zeilor Cabiri, Marii Zei (Theoi Megaloi) din Samothrace, divinități în același timp agrare și protectoare ale navigației. Despre cultul lor misteric vorbea plin de admirație Diodor: „Nimeni - în afară de cei inițiați - nu poate afla aceste taine. Se pare că Zeus cel dintâi i-a inițiat pe străini în misteriile despre care vorbim și care au ajuns atât de vestite” (Bibl. hist., V
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
cei inițiați - nu poate afla aceste taine. Se pare că Zeus cel dintâi i-a inițiat pe străini în misteriile despre care vorbim și care au ajuns atât de vestite” (Bibl. hist., V, 48, 4). În primul secol creștin, cultul misteric din Samothrace a ajuns, după Viețile paralele (IX, 2, 2) ale lui Plutarh, un cult foarte popular și a luat forma unui festival anual cu pronunțat caracter exoteric și carnavalesc: „misterele din Samothrace erau deopotrivă deschise bărbaților și femeilor, sclavilor
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
poet liric antrenează - tot paradoxist - un «văzduh de semne», conținând informaterie, de vreme ce nutrește speranța de-a i se lămuri «cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / Și el într-o nuntă / de spirale» (Din văzduhul semnelor); spiralei îi corespunde „misteric“ / „inițiatic“ puritatea runei («runele zăpezilor») / semnului. „Ochiul pineal“ („al treilea ochi“), căutând oglinda, ochiul dinspre vârful piramidei, la acest erou liric, se trezește în adevăr («Mă uit la mine / prin luna / dintre sprâncene care face-n ceruri / semne...» - Trezit în
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
și pentru a pătrunde miezul scrierii sale, cititorul este nevoit să decodifice simboluri, să spargă coaja alcătuită din elemente noționale, raționabile. Este acel ceva care ne determină să facem o analogie cu ceea ce întâlnim la vechile texte cu caracter ezoteric, „misteric”, în care „arcanele” predomină cu lejeritate. În acest sens, poemul ales să deschidă volumul, intitulat „Moștenire”, ne conduce cu gândul direct la „știința arcanelor” prin expresia folosită în versurile: „E nestemata neștirbită,/căci ochii falși și nemiloși/n-au cunoscut
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
emite permanent semnale esențiale între credință și rațiune. De asemenea, descoperim o frazare energică care poartă o anume solemnitate; solemnitate ce evită servitutea înregistrării simpliste, reamintindu-ne că, într-o literatură veritabilă, trebuie reținut tot ceea ce justifică în noi lumea misteric tăinuită a ființei. Deși este centrată ca observatoare în sfera lumii obiectuale, autoarea nu ignoră universalul de dragul efemerului particular; ci filtrează cu o nudă emoție razele existențelor, între permanență și durată. Structural, demersul epic, poartă aura unor principii etice, dar
O ORIGINALĂ ARHITECTURĂ MEDITATIVĂ ÎN OPERA ELIZEI ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359851_a_361180]
-
schimbător, / [...] / Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem...» (Revedere); „palparea“ unui microcosmos cu „antenele gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
61. 172 Jerusalem, 92, 17. 173 R. Steiner, Esoterismul Creștin, p. 87. 174 Ibid., pp. 87, 88. 175 Milton, 34, 50-51. 176 Remarcam afinitatea cuvîntului Alla (inima) la Blake, cu sanscritul alaya care înseamnă "lăcaș, locuința" sau "suflet". În învățăturile misterice egiptene inima este lăcașul sufletului. "Alaya" însă mai implică și termenul "a-laya", sanscr. "non-distrugere". Este sugerată astfel indestructibilitatea sufletului și a templului (alaya a-laya: Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sanscritul alaya care înseamnă "lăcaș, locuința" sau "suflet". În învățăturile misterice egiptene inima este lăcașul sufletului. "Alaya" însă mai implică și termenul "a-laya", sanscr. "non-distrugere". Este sugerată astfel indestructibilitatea sufletului și a templului (alaya a-laya: Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 93. 179 Ibid., p. 78. 180 Englezescul moat înseamnă șanț adînc, cu apă, în jurul unui oraș/ castel, construit pentru apărare. 181 R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, 1994, pp. 152, 154. 182
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
romane, să fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și a cultului său ar trebui căutată în creștinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numită „Mundus imaginalis”, după celebra sintagmă creată de Henry Corbin. Dedicată atât contribuțiilor românești, cât și traducerilor, colecția se apleacă asupra teoriilor de filosofie și antropologie a imaginarului, dar și a viziunilor și sistemelor simbolice de tip șamanic, magic, mitologic, misteric, hermetic, gnostic și esoteric. Până În prezent, În colecție au apărut șaisprezece volume. O altă formă de expresie este asigurată de Caietele Echinox, publicație academică desprinsă din aripa mișcării echinoxiste și dedicată publicării de studii În română, franceză, engleză și alte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, Întrucât aceștia păcătuiesc Împotriva
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător, sau să mă supun încercărilor crude ale cultului zeului Mithra? Vezi să nu... Eu nu mă sacrific pe mine însumi! În cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Binelui comun. Numai așa vom dobândi viața veșnică. Glasul lui Antonius era plin de pasiune când vorbea despre religia al cărei adept era, la fel ca Valerius Mucrus și ca mulți alții din ținuturile aflate de-a lungul Danubius-ului - religia misterică potrivit căreia adepții ei aveau să dobândească viața veșnică dacă aveau să lupte împotriva Răului și pentru dreptate, dacă aveau să ducă o viață morală, dedicată combaterii propriilor contradicții. Întunericul se opunea luminii, răul - binelui, minciuna - adevărului, iar ei, credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
păru că simte mireasma de verbină și lavandă a Velundei, care venea în fiecare noapte în cămăruța lui de la Ludi și îl îmbrățișa, șoptindu-i cuvinte pe care nimeni altcineva nu trebuia să le audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a cărei transparență garanta întoarcerea ei din lumea spiritelor. Velunda nu avea să-l părăsească niciodată, de aceea amuleta trebuia să rămână limpede ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto, „liber“, „eliberat“. Mithra: zeul Mithra, de origine indo-iraniană, este identificat în epoca romană cu soarele (Sol Invictus) și este zeul luptei împotriva Răului. Cultul misteric al lui Mithra s-a răspândit în Imperiul Roman în secolul I, mai întâi în provinciile danubiene, printre soldați și funcționari. Adepții trebuiau să respecte ordinea socială și valorile morale ale vechilor tradiții și să lupte pentru Bine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]