79 matches
-
ascuns în ceață, ar fi trebuit să mai așteptăm și să ne întoarcem pe corabie. Înseamnă că se va întrerupe vizita în templu. Existau asemenea intervale, uneori destul de lungi. Se știe că zeița iubirii, după ce-și ia unele precauții misterice, permite sosirea unor noi doritori de inițiere, lansând un semnal luminos. Mi-au mărturisit că femeile care locuiesc pe lângă sanctuar trebuie să se supună obligației de a se prostitua în templul sacru cel puțin o dată în decursul vieții; darurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, În schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se Împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „Înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc Împotriva Fiului: se subînțelege, ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, Întrucât aceștia păcătuiesc Împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
61. 172 Jerusalem, 92, 17. 173 R. Steiner, Esoterismul Creștin, p. 87. 174 Ibid., pp. 87, 88. 175 Milton, 34, 50-51. 176 Remarcam afinitatea cuvîntului Alla (inima) la Blake, cu sanscritul alaya care înseamnă "lăcaș, locuința" sau "suflet". În învățăturile misterice egiptene inima este lăcașul sufletului. "Alaya" însă mai implică și termenul "a-laya", sanscr. "non-distrugere". Este sugerată astfel indestructibilitatea sufletului și a templului (alaya a-laya: Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sanscritul alaya care înseamnă "lăcaș, locuința" sau "suflet". În învățăturile misterice egiptene inima este lăcașul sufletului. "Alaya" însă mai implică și termenul "a-laya", sanscr. "non-distrugere". Este sugerată astfel indestructibilitatea sufletului și a templului (alaya a-laya: Al-la), lucru fundamental în doctrinele misterice. 177 Milton, 34, 8-16. 178 Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 93. 179 Ibid., p. 78. 180 Englezescul moat înseamnă șanț adînc, cu apă, în jurul unui oraș/ castel, construit pentru apărare. 181 R. Steiner, Cunoașterea inițiatica, 1994, pp. 152, 154. 182
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
correlata al mistero del fâțo, cioè al non poter conoscere anteriormente quegli avvenimenti cui și attende e per i quali și speră ogni bene, Sofocle, immediatamente all'inizio, annuncia la tematica della vită e del suo stesso misticismo e senso misterico: "Esiste un detto tra gli uomini, antico/ e illuminato: non potrai conoscere/ mai di nessuno la vită mortale/ prima che lui muoia: né di chi l'ha buona/ né di chi l'ha cattiva./ Ed io, la mia,/ anche prima
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
donata questa vită a ognuno. Perciò îl suo mistero, allo stesso modo di come avviene nella vită dell' uomo, Dio lo rivela esattamente a margine della sua stessa "Vită", divenendo quest'ultima morte dell'uomo-Cristo, în quell'aporia mistica, cioè misterica e sacra, già evidenziata în precedenza, che indică la vită essere imprescindibile legame del suo opposto, proprio perché è da tale paradossalità che emerge poi quell'Amore a lungo atteso, în grado di lasciar risorgere Gesù alla Vită, avvenendo egli
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
putere între princeps și masa provincialilor, între elitele locale și masa populației. Asimilarea diferiților zei orientali de structură ioviană cu Iupiter (în forma sa oficială - Iupiter Optimus Maximus) este, într-o oarecare măsură, expresia aceluiași fenomen. La fel, propagarea cultelor misterice este văzută ca un mijloc de integrare și control al religiilor orientale (mai vizibil în cazul mitraismului popular printre soldați, mai estompat în cazul celorlalte culte misterice, ce constituie mai degrabă un contra-model și o alternativă la religiozitatea politeismului greco-roman
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Maximus) este, într-o oarecare măsură, expresia aceluiași fenomen. La fel, propagarea cultelor misterice este văzută ca un mijloc de integrare și control al religiilor orientale (mai vizibil în cazul mitraismului popular printre soldați, mai estompat în cazul celorlalte culte misterice, ce constituie mai degrabă un contra-model și o alternativă la religiozitatea politeismului greco-roman clasic). Printre factorii de coeziune socială sunt considerate diferitele tipuri de collegia (în special cele etnico-religioase). Lucrarea d-lui Carbó García se încheie cu un capitol de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca morților -/ Umblau să stingă focul.// O babă, ce oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac, din 1831, Jésus-Christ en Flandres. Acolo, asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
care pot fi explicate ca supraviețuiri ale aceluiași glosem celtic: lair - plus anafora de adstrat creștin Doamne/ Bog. Între clasa sacerdotală a geto-dacilor și druizii celților s-au făcut numeroase apropieri. Ca și druizii, preoții getodacilor au avut un cult misteric cu caracter noocratic și inițiatic, scrierea tabuistică, sacrificii umane și ritualuri de trecere centrate pe epifania unui zeu urano-htonian. Interrelaționarea cultică a celor două etnii are și o mărturie istoriografică, Origene spunând în Philosophumena, 1, 2, că: „Nu Pythagoras a
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Pythagoras a introdus druidismul la celți, după cum susțin alți scriitori, ci discipolul său, tracul Zamolxis”. Pe această punte balcano-irlandeză creată de migrația vechilor celți a putut circula nu doar complexul de legende legate de numele misteriosului Ler, dar și cultul misteric al zeilor Cabiri (Kαβειροι), divinități agrare, dar și ale navigației atestate din sud-estul Europei până în Irlanda. În Irlanda, spune Diodorus Siculus în Bibl. hist., IV, 56, 4, „celții, care locuiesc pe malurile Oceanului, slăvesc - dintre zei - mai ales pe Dioscuri
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
din vremuri străvechi, străbătând Oceanul”. Aceste zeități gemelare au generat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni”, cult relaționat de cercetători zeilor Cabiri, Marii Zei (Theoi Megaloi) din Samothrace, divinități în același timp agrare și protectoare ale navigației. Despre cultul lor misteric vorbea plin de admirație Diodor: „Nimeni - în afară de cei inițiați - nu poate afla aceste taine. Se pare că Zeus cel dintâi i-a inițiat pe străini în misteriile despre care vorbim și care au ajuns atât de vestite” (Bibl. hist., V
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
cei inițiați - nu poate afla aceste taine. Se pare că Zeus cel dintâi i-a inițiat pe străini în misteriile despre care vorbim și care au ajuns atât de vestite” (Bibl. hist., V, 48, 4). În primul secol creștin, cultul misteric din Samothrace a ajuns, după Viețile paralele (IX, 2, 2) ale lui Plutarh, un cult foarte popular și a luat forma unui festival anual cu pronunțat caracter exoteric și carnavalesc: „misterele din Samothrace erau deopotrivă deschise bărbaților și femeilor, sclavilor
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Dar se răzbună. Azi au capturat mai mulți albi decât poți să-ți Închipui. Cultele africane originare aveau slăbiciunea tuturor religiilor, erau locale, etnice, mioape. În contact cu miturile cuceritorilor, ei au retrăit un vechi miracol: au redat vitalitatea cultelor misterice din al doilea și al treilea secol al erei noastre, din bazinul mediteranean, Între o Romă care se dezagrega Încet, Încet și fermenții ce veneau din Persia, din Egipt, din Palestina pre-iudaică... În secolele Imperiului de Jos, Africa primește influențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia păcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
convoiul, începându-și călătoria pe uscat spre Roma, înainta pe Via Appia escortat de două cohortes, zvonul despre sosirea lui îl preceda și, la fiecare popas, era întâmpinat de mulțimi din ce în ce mai mari. Ajunseră la Beneventum, oraș celebru pentru legendele sale misterice, într-o zi geroasă, la asfințit, printre dealuri acoperite de zăpadă. Sub un nuc bătrân, cu scoarța deschisă la culoare, preoții unui mic templu egiptean, construit în vremea lui Julius Caesar, întâmpinară cenușa lui Germanicus cu sunetele unor instrumente ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-o cumpere. A plătit prețul cerut și a expus-o în sălile Palatului Venezia. Ieșind astfel din nou la lumină după atâtea secole, enigmatica mensa a deschis deodată o poartă spre o lume fără nume. S-a aprins pasiunea misterică a Renașterii. Era vorba despre niște imagini bizare create de un artist din vechime? Aveau ele un sens coerent? Iar în acest ultim caz, ce anume reprezentau? O pagină de istorie? Un mit vechi de milenii? Un ritual religios? Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cerești și al infernului... Al puterii celui drept, al puterii celui care a avut curajul să coboare în infern ca să moară și să renască un om optimus și să preia comanda sub un cer înmiresmat de tămâia divină. — Riturile tale misterice mă exasperează, izbucni Vitellius. Trebuie să mor și să renasc în numele lui Marte ca să devin un mare luptător, sau să mă supun încercărilor crude ale cultului zeului Mithra? Vezi să nu... Eu nu mă sacrific pe mine însumi! În cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Binelui comun. Numai așa vom dobândi viața veșnică. Glasul lui Antonius era plin de pasiune când vorbea despre religia al cărei adept era, la fel ca Valerius Mucrus și ca mulți alții din ținuturile aflate de-a lungul Danubius-ului - religia misterică potrivit căreia adepții ei aveau să dobândească viața veșnică dacă aveau să lupte împotriva Răului și pentru dreptate, dacă aveau să ducă o viață morală, dedicată combaterii propriilor contradicții. Întunericul se opunea luminii, răul - binelui, minciuna - adevărului, iar ei, credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
păru că simte mireasma de verbină și lavandă a Velundei, care venea în fiecare noapte în cămăruța lui de la Ludi și îl îmbrățișa, șoptindu-i cuvinte pe care nimeni altcineva nu trebuia să le audă, cuvinte tainice precum riturile cultelor misterice, pe care le rostea în timp ce urmărea cu degetele cicatricele de pe trupul lui Valerius. Atingea amuleta a cărei transparență garanta întoarcerea ei din lumea spiritelor. Velunda nu avea să-l părăsească niciodată, de aceea amuleta trebuia să rămână limpede ca apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto, „liber“, „eliberat“. Mithra: zeul Mithra, de origine indo-iraniană, este identificat în epoca romană cu soarele (Sol Invictus) și este zeul luptei împotriva Răului. Cultul misteric al lui Mithra s-a răspândit în Imperiul Roman în secolul I, mai întâi în provinciile danubiene, printre soldați și funcționari. Adepții trebuiau să respecte ordinea socială și valorile morale ale vechilor tradiții și să lupte pentru Bine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era larg folosit de sumerieni, asirieni și egipteni. Pe tăblițele de argilă găsite în Mesopotamia de Jos, macul și bucuria, veselia sunt indicate cu aceleași caractere cuneiforme. Răspândit în Grecia și în Imperiul Roman, era utilizat nu doar în cultele misterice, ci și ca medicament împotriva durerilor fizice, dar și a melancoliei. Testudo: ordine de luptă. Se numește densa cea în formă de semicerc, pentru asediu. În acest caz, toate scuturile dreptunghiulare sunt dispuse ca un acoperiș orizontal, iar laturile formației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
romane, să fie singurul care să fi dispărut complet și să fi fost uitat definitiv, după transformarea Daciei în provincie romană. Ar putea fi el căutat într-una dintre divinitățile sincretiste și romanizate ? Trăsăturile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric și escatologic: obținerea nemuririi prin inițiere, ce comporta o "moarte" rituală, urmată de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o "renaștere" . Ne putem gândi că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și a cultului său ar trebui căutată în creștinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]