79 matches
-
cade în ruine. Și hîrcele uscate. Aci se fierb și oasele În vase aurite, Aci s-adun frumoasele Când nu mai sunt dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în lume Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. Intriga poemului e bizară și în definitiv de ordin secundar. Remarcabilă e la un moment
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii, nu voiau să se recunoască În sistemul ideologic al cetății. 4. Olimpian și misterictc "4. Olimpian și misteric" Propria autoconservare rămânea, În orice situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situație, problema dominantă pentru cetăți. Împotriva primejdiei unor eventuali germeni subversivi, ele elaboraseră, așadar, forme de direcționare ai acestora, forme care erau inserate În complexul cultelor civice și contribuiau la realizarea echilibrelor lor interne. Erau module instituționale, clasificate drept culte misterice și identificate de termenul mystèria, misterii, dar și de teletè, inițiere, care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îngăduiau o evadare temporară din sistem, Însă fără să reprezinte o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de a fi generat de un genos pentru a-l introduce În dimensiunea politică a polisului. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timpului, acest proces de integrare culturală ar fi acoperit și destinul de dincolo de lume al omului care, după ce va fi asistat la riturile sacre, era făcut părtaș al unei condiții privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge (Mass.). Burkert, W. (1987), Ancient Mystery Cults, Cambridge (Mass.), Londra ștrad. it., Antichi culti misterici, Roma, Bari, 1989ț. Détienne, M. (1977), Dionysos mis à mort, Paris ștrad. it., Dioniso e la pantera profumata, Roma, Bari, 1981ț. Graf, F. (1974), Eleusis und die orphische Dichtung Athens in vorhellenistischer Zeit, Berlin, New York. Guthrie, W.C. (19522), Orpheus and
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adună la un loc oameni sinceri, această adunare nu este numită o facțiune (factio), ci o curie”. Dimpotrivă, pentru Tertullian biserica valentinienilor reprezintă, fără Îndoială, un colegiu puternic În ceea ce Îi privește pe membrii lui, dar ei constituie un cerc misteric primejdios care se dedă unor practici oculte și obscene, unor inițieri, unor povestiri lipsite de temei și unor jurăminte 3. Toate acestea au aerul unei conspirații (coniuratio). Dar și această contrafigură a comunității creștine folosește conceptele juridice, terminologia și topica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Platon, pe care Sylla o distrusese cu puțin timp Înainte (86 Î.Hr.)1. La Metapont, Cicero vizitează mormântul și locuința lui Pitagora (Cicero, De finibus, 5, 2, 4). O religiozitate specifică, ce nu rareori este formulată cu expresiile limbajului misteric, ca, de pildă, sacramentum philosophiae, poate colora speculațiile filozofice despre adevăr, iluminare, inspirație sau virtute, desăvârșire, scop ultim sau noroc și mântuire, moarte și suflet. În unele cazuri, filozofia devine forma „Întregii vieți” (tota vita), iar Înțeleptul devine aproape o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iter inițiatic, se proclamă „myst al lui Attis” (Firmicus Maternus, De errore profanarum religiorrum, 18). În epoca elenistică, În lumea greacă sursele Îi atribuie un caracter de rezervă Însuși „discursului sacru” despre personaj, rezervă tipică pentru miturile legate de cultele misterice. În același timp, sunt documentate niște practici rituale rezervate unor comunități particulare, ca, de pildă, Attideia, celebrate de orgeoni din Pireu (Vermaseren, 1977-1989, II, pp. 75 sq. nota 262: secolul al III-lea Î.Hr.), În care erau pregătite două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este corelată cu problema, asupra căreia vom reveni, rolului exercitat de modelul grecesc, În special eleusin, În asumarea acestei caracteristici de către unele culte orientale. Pentru moment, adăugăm doar că sursele nu ne permit să asociem perspective escatologice particulare cu practica misterică, chiar dacă, În ansamblul lui, cultul Marii Mame oferă garanții neîndoielnice pentru bunăstarea individului, În special sub aspectul sănătății fizice, dar, uneori, și morale. Cultul zeiței anatoliene cunoaște o soartă unică În panorama răspândirii cultelor orientale În Occident, fiind introdus la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt relative la o istorie funebră analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credinciosului reușită și bunăstare pentru viața prezentă și, În calitatea ei de „regină a celor morți”, o ședere fericită În Împărăția infernului, În care se va bucura de vederea ei glorioasă, strălucitoare În „Întunericul Acheronului” (Metamorfoze, XI, 6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care cunoaște/elaborează discursul despre zei), conform documentației, mai ales epigrafice, a epocii. La fel de semnificativă este calitatea acestor interpreți: preotul egiptean Manethon și exegetès Timotheus, din familia Eumolpizilor, adică din acel genos de la Eleusis care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe) conduc la identificarea În el a lui Plutonxe "Pluton", care primește totuși un nume egiptean, Serapisxe "Serapis". Rădăcinile egiptene ale personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea circumstanțelor și motivațiilor fenomenului, odată ce În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care sunt atestate cel puțin Începând cu sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va putea obține și el binefaceri pentru viața prezentă și, În mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este recitată În greacă, ea confirmând astfel, În această rămășiță din secolul al IV-lea d.Hr., faptul că limba sacră a atâtor culte cu misterii a rămas cea a originilor lor elenistice. Situația este valabilă și pentru acel cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii antice târzii și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
militare risipite În teritoriile Imperiului. Cult doar pentru bărbați, lipsit de o dimensiune publică, consumat În Întregime În cercul inițiaților, celebrat În interiorul Întunecoaselor spèlea („grote”) care sunt totuși un simbol al vastului cosmos, mitraismul se dovedește, În chiar structura sa misterică, rod unic al unei originale creații religioase elenistice, În stare să contopească În unitate elemente ale străvechii tradiții iranice și aporturi anatoliene și grecești, propunând o ideologie complexă de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el În haină misterică (Nilsson, 1957; Burkert, 1987; Turcan, 1989, pp. 288-324). Deși se discută despre o eventuală existență a unor structuri inițiatice În dionisismul de epocă clasică, este indubitabil faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
modelul pitagoreic; finalități practice și, În același timp, teologice ale fenomenului divinatoriu; implicarea În disputele filozofice despre validitatea sau invaliditatea divinației În raport cu marile teme ale fatalismului și libertății; În sfârșit, dar nu cea din urmă În ordinea importanței, componenta cultuală misterică, În interiorul căreia religiozitatea individului, prin evocarea simpatetică a Întâmplărilor divine, caută și dobândește acel contact imediat și acea familiaritate cu zeii capabili să Îl mulțumească pe deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul divin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privilegiați, pe care, conform mărturiei lui Porphyrios, maestrul l-a experimentat de patru ori pe timpul scurtei perioade În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
experimentat de patru ori pe timpul scurtei perioade În care el i-a stat aproape. O asemenea experiență extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]