37 matches
-
critic, istoric literar și profesor depășesc cu mult articolele scrise în vremea dogmatismului". Așa să fie? E limpede că centrul de greutate al activității lui Ov. S. Crohmălniceanu se plasează în perioada "realismului socialist", cînd a fost vioara întîi a mistificațiilor și execuțiilor, după "liberalizarea" din jurul lui 1965 revenindu-i un rol secund, deoarece prim-planul a fost ocupat, după cum prea bine știm, de alți critici, istorici literari, profesori. în sfîrșit o consemnare stupefiantă a poetei ce-ar dori să ni
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
volumul dedicat mistificțiunilor, Mircea Anghelescu a captat din start interesul cititorilor, făcând ca aria specialiștilor și cea a publicului larg să se intersecteze. Aceasta nu înseamnă, desigur, că toată lumea va deveni expertă în "falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură", ci că un asemenea subiect de discuție va interesa mai mult și pe mai mulți decât, să zicem, "echilibrul între antiteze" al lui Heliade-Rădulescu. Fără să facă vreo concesie, păstrând rigoarea în documentare și stilistica sobră a autorului
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
în termeni; și te aștepți ca mai-noul (de pildă, traducerea în românește a romanului Amantul Doamnei Chatterley și continuarea realizată de Felix Aderca, în 1934) să te prindă mai mult decât falsurile în documentele istorice, "cronica lui Huru" și alte mistificații îngălbenite de vreme. Surpriza, la acest punct, e totală. Tocmai episoadele mai-vechiului, care încearcă să reconstituie, în epoca romantică, istoria națională prin reinventarea ei, dau cele mai incitante capitole. Afacerea Caion, senzaționala afirmare în Franța a lui Adrian Corbul devenit
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
neutralitatea dintre ele. Mai înseamnă aceasta că ecuațiile dezvoltate pe temeiul dubletelor conceptuale amintite sînt privite ca definitiv rezolvate, drept care simplul enunț comprimă axiomatic demonstrația. Cînd Mircea Anghelescu, în excelenta sa carte consacrată "falsurilor, farselor, apocrifelor, pastișelor, pseudonimelor și altor mistificații ", dă contur - dincolo de exercițiul istoric restrîns, dar pe canavaua de neînlăturat a mentalităților - ideii că, prin ficționalizare, mistificarea poate deveni "adevăr" literar, cel puțin cîteva din dihotomiile enunțate sînt rezolvate implicit și acceptate ca atare. Cu alte cuvinte, criteriul de
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
reținut, îl încurajează. Semn că nici „Sfinxului de la Bădăcin” nu-i era indiferentă dimensiunea morală a luptei politice și, mai ales, rostul educativ al acesteia. De prisos să spun că Jurnalul politic al lui Ioan Hudiță răstoarnă cu ușurință toate mistificațiile comuniste cu privire la perioada dintre 1944 și 1948, începând chiar cu sensul luptei pe care o dau politicienii democrați. Practic, după cum subliniază diaristul - și, odată cu el, și ceilalți lideri țărăniști și liberali -, României i s-a făcut, după 23 august, o
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
ar pregăti să iasă soarele. Dacă ar fi soare, Cristina s-ar urca pe acoperiș luînd cu ea o pătură, o pernă și o carte, și ar face plaje pînă la ora 12, astfel că ploaia asta cu aspect de mistificație, care îi lungește ziua, și așa nesuferit de lungă, cu aproape trei ceasuri, a căror utilizare pune probleme fără ieșire, o aduce aproape de disperare (Cristina are 23 de ani și disperează cu ușurință). De altfel ploaia a răsturnat după cît
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
nu poate fi decât unul: lirismul lui B. este o împletire ingenioasă de poză și trăire sfâșietoare, de „secreție”, cum zice Lovinescu, a unui spirit bolnav de tristețile, melancoliile lumii. E greu de spus cine a imitat și pe cine. Mistificația literară este atât de bine asimilată încât nu se mai simte în poem ce este expresie a existențialului și ce reprezintă clișee luate de la decadenții francezi. Este ca un ser care, odată intrat în circulația sanguină a poeziei, nu mai
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
S. este, probabil, poetul erotic cel mai original și mai productiv din literatura noastră. Efectul a fost amplificat, în cazul liricii sale juvenile, și de faptul că fantasmele erosului reveneau în poezia românească după o lungă perioadă de austeritate și mistificație, realismul socialist socotind iubirea o temă intimistă și, deci, minoră și dăunătoare; a ocolit-o sau i-a dat, de cele mai multe ori, un caracter epic și moral. S. reinventează, s-ar putea spune, acest motiv esențial și etern în poezie
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
unei acțiuni epico-dramatice terifiante și în Pisica în noaptea Anului Nou, unde un tată, smuls din familie în perioada condamnărilor arbitrare, reapare în mijlocul ei după douăzeci de ani, în noaptea Anului Nou, travestit în Moș Gerilă. Reacțiile convivilor, după spulberarea „mistificației”, definesc calitatea morală a fiecăruia. Altă familie, cea din Ca frunza dudului din rai, nu își acoperă murdăria, ca pisica, ci o etalează, ca porcii. Șeful acesteia, Ionel, e, de altfel, director al unei ferme de râmători. Dramaturgul rescrie aici
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond, și, mai ales, prin formă, întrucât e o artă de relativă inițiere și, oricum, de rafinare estetică, simbolismul nu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română preferă să putrezească În Închisoare decît să cedeze concupiscentului episcop grec de la Bitolia. Pentru a ușura durerea Țintarului pe care Îl iubește, fata lasă cu limbă de moarte (intervine din nou sublima mistificație din Miorița): „Ci să-i spui că-s vinovată, Că de mult l-am fost uitat... Să nu sufere-ntristat Ci pe loc să fiu uitată...” O figură nouă apare În erotica lui Bolintineanu: figura sacrificiului. Ea este un derivat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mustrător la femeia care se hlizește „sucind din șele și din obraz”. Nici aceștia nu sînt niște detractori consecvenți. Indignarea trece repede În adorație, demonul regăsește ușor atributele Îngerului În poezia românească. Poetul român este, de regulă, ginofil, momentele de „mistificație erotică” (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare În negația femeii corupte. 22. Revenind la Anton Pann, constatăm că acesta este un poet complex, erosul nefiind decît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare În negația femeii corupte”. Sau „Retorica noastră curtenitoare este pur profană. N-am observat un poem În care ibovnica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare. Un jurnal de călătorie și o fugă din fața frigului. Starea de a scrie. O penetrație
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut. Acum venise de la un fel de mătușă nonagenară moartă, în casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
funcționa, singura operație deocamdată fiind punerea unei firme. Nimeni nu trecuse de o lună de zile pe acolo, localul era cu desăvârșire gol. Andrei Gulimănescu, pus în cauză și înfricoșat, trimise și el unei gazete o scrisoare, declarând (nu fără mistificație) că n-avea nici un amestec în închirierea parterului casei, de vreme ce nu-i aparținea și n-avea căderea să se amestece în tranzacție și că de altfel locațiunea se făcuse exclusiv în vederea comerțului de librărie. Gulimănescu voia să spună anume că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest pumnal de teatru care s-a găsit înfipt în cadavrul lui Dan Bogdan? - (După câteva clipe de muțenie, în care timp fața i seface palidă.) N-am împrumutat pumnalul acesta de la Carababă. - Vă rog să vorbiți onest, înlăturînd orice mistificații,întrucît cunoaștem amănunțit tot ce are raport cu crima și cu activitatea dumneavoastră politică. Ați împrumutat un pumnal de la Carababă? - Da! G. Călinescu - Atunci?... - Nu l-am împrumutat pe acesta. - Dar pe care? - Altul, tot din recuzita teatrală. - Cum ați
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
justifice lipsa sumei, deși, adăuga ziarul, primarul afirma că are banii acasă, a luat de la primărie când a avut nevoie, fiindu-i mai la îndemînă. Reportajul încheia cu constatarea că totul pare a fi o închipuire a primarului sau o mistificație, făcând ironia că filmele cu gangsteri au început să zdruncine nervii primarilor din preajma Capitalei. Azi am convingerea că Siguranța, chiar dacă n-a aflat cine a comis atacul, a știut care-i sensul și originea lui. Ea are evidența tuturor, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pomponescu, din cauza vigilenței lui Petrișor. . - Ce faci, tată, cu memoriul? la să vezi ce-a făcutPomponescu! . - Păi nu e în București. . - Ce tot vorbești dumneata? E în București de alaltăieri.Scrie în jurnal. . - Parcă jurnalele știu!Altă fază a mistificației era următoarea: . . - Fiți liniștiți, copii, i-am dat memoriul, uite, mă jur! Azis c-are să intervină. . După asta treceau zile în care Hagienuș declara că n-a primit nici un răspuns. Apoi afirma că Pomponescu i-a spus cum că ministrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
împrumutu[l] forțat. Ziarul Czas din Cracovia aduce știre că generalul Cernaieff și doi coloneli rusești ar fi fost primiți de cătră prințul Milan și că li s-ar fi propus de a lua comande în armata sârbească. Pe o mistificație pare însă a se întemeia știrea adusă de Pol. Cor. că și un ofițer românesc, anume Ljubibrat Ioannavici, ar fi intrat în armata sârbească. Pe de altă parte se aude că mișcările insurgenților sunt astfel ca să acopere grănițele Serbiei despre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de mai sus le citim în Românul. Cât despre numele Jidova, el nu este de origine romană, ci stă desigur în legătură cu forma jidovină, care se găsește adesea în documentele vechi românești și însemnează scursătură de apă. [1 octombrie 1876] O MISTIFICAȚIE ARHEOLOGICĂ Un slavist modern căpătă la 1854 informația că la mănăstirea Banja în Dalmația ar fi un patrafir de matasă împodobit cu mărgăritare și împletit cu aur și cu argint. Pe el se reprezintă mai multe chipuri de sânți, iar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gurile li se vor uni, răsfrângându-li-se imaginea răsturnată în apă într-o dublă sărutare. Destinul lor se va împlini acolo, pe malul de la Rădeana". Eleșteul e o oglindă ce amplifică, așadar, dorința, ce se impune, tiranic. Puterea de mistificație a femeii, chiar și atunci când lucrurile nu se petrec în vis, e atât de intensă, încât, deși se îndoiește de sine, deși semnele îi arată mai degrabă contrariul, ea pare convinsă (mai exact: vrea să pară) că Bizu o iubește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cariera de prozator a lui Lovinescu. Pentru că cele câteva episoade publicate în presa vremii din monumentalul proiect al Mălurenilor par a ilustra un alt gen de proză, clasicizat, de tipul cronicii de familie 70, în care observația realistă, obiectivă, substituie mistificația melodramatică, asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scriitor de succes) intenționa să fie și Lovinescu, cu diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților sexuali", fiind influențat probabil nu atât de Freud, cum pretindea el, cât de Krafft-Ebing, Nordau și Lombroso, ale căror "teorii"118 erau foarte în vogă la sfârșitul secolului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de soră alături de care celălalt erou lovinescian, Bizu, își găsea, într-un final, fericirea. E vorba, desigur, tot de o proiecție bovarică: iubind-o (inconștient) pe Veronica, eroul lovinescian trăiește (conștient) iluzia unui altfel de amor, "mai nobil", față de Mite. Mistificația e mai mult decât evidentă. Dincolo de atâtea, variate, nuanțe, e clar că Lovinescu prezintă erotismul eminescian ca pe o formă de trăire contradictorie, de atracție și respingere față de femeie (Venere și Madonă deopotrivă), deoarece "elementul principal al eternului feminin", comportamentul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]