1,977 matches
-
T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași imputare îl va mistui pe Klaus Mann, odrasla rebelă, cu veleități de scriitor, prin urmare rival al tatălui. Ce-l preocupă pe el? ,Este îngrozitor că în familia noastră toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
fața mea am ascuns'o cu teamă/ de vederea Lupoaicei. O, tu îmi dărui o umbră făcută/ din granitul cel negru. Tu care ma'neci în durere.s�ț De scutecul căldicel mă despoi: ție jivina!/ Ochii ti'i dau, mistui-se-vor și vor fi ochii tăi./ Inima devoreaz'o, o mesteca bine, râsneste-o în tine,/ te vei umple de ea, va fi inima ta. Nimic nu rămîie/ din ce plin de frica am tăinuit sub fierbințile/ ferecatori. Cand vei
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
patetic În totală contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
probabil să fi votat și la acele înălțătoare alegeri când 100 la sută dintre românași - de maghiari nu mai vorbesc - s-au pronunțat pentru. Încă nu ploua, pe lângă mine Anastasia duios trecea, apoi, ca trași de mecanice pluguri, niște pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
o perpetuă nostalgie cu peisajele, simbolurile, tonalitățile intrinseci, desigur variabile de la autor la autor. Dar atît Fundoianu, Bacovia, Demostene Botez, cît și Petre Stoica, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea au ca lejer numitor comun figurarea unei lumi opuse centrului, mistuite de complexul unei opoziții mai mult ori mai puțin sublimate. Atît provincia cît și centrul își devansează însemnele concrete, geografice, istorice, urbanistice etc., devenind repere ale unei tensiuni morale, ale unei polarizări proprii vieții lăuntrice, uneori exprimate cu vehemență, alteori
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
un montaj virtuoz și cu mult, mult bun gust ( rimele florale, rimele temporale, rimele umorale...). Pînă la urmă, problema filmului stă chiar în aceste rime repetate și căutate - inteligente, auto-suficiente - care se precipită, demonstrativ, nelăsîndu-i spectatorului răgazul de a le mistui... Un roman îți dă timp să revii, să te gîndești, să savurezi minutele și secundele; Orele te grăbesc, dar finalul spre care te grăbesc este mult mai sărac în nuanțe. Ce salvează acest film sînt interpretările: Meryl Streep este - ca
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
s-a bucurat de prefața lui Sadoveanu. Alte două încercări de strîngere în volum a însemnărilor de drumeție risipite prin reviste dăduseră greș, cînd autorul mai era în viață, din pricina colosalelor erori de tipar, una, și a unui incendiu care mistuise tipografia Vieții Românești, a doua. Titlul ambelor fusese Pe drumuri de munte, reluat de Streinu în ediția lui din anii ^40, dar și de alții mai tîrziu. Proza lui Hogaș nu este atît de greu de clasat cum s-a
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
de cap că e încununat când picioarele sunt pedepsite?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 488) „Oasele lor au fost mistuite, dar pomenirea lor ajunge în fiecare zi mai proaspătă. După cum e cu neputință ca soarele să se stingă, tot așa și pomenirea mucenicilor”. (Sf. Ioan Gură de Aur, La Sfântul sfințitul Mucenic Foca și împotriva ereticilor, și la cuvintele din
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața vie însăși, cărei torță m-aprind, mă-nvîlv, și-ntreg ei flacără, deși lut, devin
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
ești singur, fie Si-o clipă doar, ai săvârșit păcatul, Blestemul chiar, de-a fi ceea ce ești. E pus în trupul tău ca o sămânță, Din tine să răsară la timp și-ncet încet Sub rădăcina Lui tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
sufletul și geana îmi cântăriți și sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama îmi cântăriți și sufletul și rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi borțoase de instincte crâmpei de ceață spânzurat de dinte vărzări clădind cărnoase piramide pe postamente acre și
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
de îngeri amuțitor de greieri nefire bântuind așezarea și rostul acest fluture vocalofag nu-l pot înfrânge decât în lacrima necontenită a frângerii timpului nu-lpot izgoni decât jertfind iarăși granița de nisip călătorită de vântul uitării până ce aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
de povestit tot ce-am trăit purtat de o anume sete înscrie desenul unei vieți din care transpare lent chipul inimii pentru mine însă, totul ar putea fi cuprins în trei cuvinte: sclipătul depărtat al apelor... Dinspre o liniște se mistuie lumea, reînfiripîndu-se în interval: a te stinge înainte de-a te duce în tăcerea curgînd, lumea petrecîndu-se fără de mine și totuși în mine n-a fost și nu există început doar răsfrîngerea unui alean într-un golde vale: atunci, cînd
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
desface. Vacanțî V-ați adunat în jurul focului să fiți aidoma lui furia caniculei o strîngi cu grijă-n canistre odihna e-afară mereu afară asemenea unui aluat dospit cerul cauți paloarea de pergament a forțelor scrii rectifici teroarea mecanismului îți mistuie chipul. Antenî Cum brațul unui copil părăsit se înalță antena ce-ar mai putea capta la un capăt steaua surdo-mută la celălalt graiul tău fără ființă. Fără explicații fără iertări fără jurăminte fără detalii fără vise fără eschive fără sensuri
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
flutur De-a-și zbate-aripa-n aerul încins De răsuflarea ta. Ciuturi își scutur Fîntînile cînd treci și, dinadins, Le-atingi cu palma desfăcuta apă clară, Spre-a pipai ce rece li-e parfumul Și lacom de noi, oamenii de-afară, Triști mistuiți de pofte cu duiumul. Căci trupul tău de carne iar da iamă Prin păpădii, le pîrjolesc în pilcuri, Ne-ademenesc chiar făr-a ține seama Cu soldurile în momeli și-n tîlcuri Nepricepute-aievea nici de îngeri Ce clipocesc că blegii în
E-o nerăbdare-n fiecare flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8329_a_9654]
-
Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele irealității, ar putea avea parte de o contrapondere, de o consolare. În măsura în care existența eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o libertate solară ce-l echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea poeziei care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge pragmatismul "torcătorilor de cuvinte", al autorilor Care își croșetează costume
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
SAU A NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA, până la... Nu credeam să-nvăț a muri vreodată,... de la Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior Și de la creștet până-n poale, Plutești ca visul de ușor, până la... până la... totul risipindu-se, totul mistuindu-se, volatilizându-se pe Altarul unui Rug de Foc incomensurabil, arderile dispărând în Neant, către norii fecunzi de vârtejuri galactice, de pulberi stelare, - gata să accepte și să reia jocul de la început - și din a cărei luminiscență astrală, Omul - interzicându
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
2003) ai poetului Constantin Ghiniță: "S-ar zice că poetul creștin adoptă o ținută de atac paulină asupra target-ului transcendental". Mă rog, n-am înțeles, dar să vedem versurile citate în sprijin de către recenzent: "și-așteptam din Ceruri cîte-un Sol/ mistuit de întrebări și gînduri/ încolțit de strigăte cuminți/ am plecat din mine rînduri-rînduri/ în culori pe care să le-asculți." Nu ne-am dumirit nici așa. Se poate face dadaism și pe teme religioase. Am trecut la articolul dnei Magda
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
Creangă sau pactul cu cititorul. Autorul relevă două atitudini antinomice ale lui Ion Creangă în raport cu creația sa. Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un gest "rece și calculat", trăsătură a unui "parvenitism" fie și într-o accepție sublimată, ilustrînd, morfologic, revolta părții ce, descoperindu-se pe sine, se vrea detașată de întregul căreia i-a
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
mănîncă o dată zece ouă, o strachină de prune, o oală de porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mîncare, cu acea plăcere de a mesteca alimente de tot felul cum este a mîncăcioșilor și a vitelor. Ca și Flămînzilă, el mistuie în cinci fripturi toată carnea birtașului înspăimîntat și țipă că-i e foame. Cere toate mîncărurile ospătarului, înghițind cîte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, bînd o carafă de vin și o cofiță de apă rece și se scoală
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
articolul cu titlul Doi povestitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, în care Iorga îi vedea pe cei doi deopotrivă de mari scriitori, prozatorul va nota în cap. XVIII din Anii de ucenicie: Această poamă mistreață a conducătorului nostru n-am mistuit-o cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga va ști, totuși, să găsească diferențierea și să încununeze
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]