590 matches
-
perioada aceea, Iorga scrie �n �Adev? rul ilustrat�: �... critică literar? nu are nici o valoare dac? nu constituie o simbioz? �ntre critic ? i cel care creeaz? respectivă bucat? literar? , mult mai important? fiind dragostea, o dragoste de art? naiv? , copil? reasc? ? i mistuitoare�85. Putem sesiza aici f? c�ndu?? i apari? ia contururile S? m?n? torismului. Rela? ia lui Iorga cu Caragiale s? a stricat. Marele scriitor satiric era pu? în angajat dup? p? rerea lui: Caragiale nu se identifică cu nici un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
contextele sociale în care se desfășoară drama, concentrîndu-și întreaga atenție asupra datelor general umane pe care i le furnizau personajele, asupra complexităților psihologice ale acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe gălbui dau senzația unui interior rece și neprimitor, umed și "murdar", un interior dominat de spații scenice suprapuse, colțuroase, aspre, cu zone copleșite de umbre negre, mistuitoare, propice dramelor incomunicabilității și conjugale; starea de depresiune e agravată de o dominantă morală (triunghiul conjugal, patima înavuțirii); mediul e de o monotonie aparent-mediocră, aici melancolia devine deznădejde și plictisul suferință; totul e înecat în ceață, praf, vârtejuri de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața se consumă, firesc (un firesc filmat!), în datele ei cele mai anodine. Protagoniștii devin astfel eroi de-o zi ai planetei. Ce,-i puțin lucru? În care din noi nu stă pitită această devoratoare dorință de a fi... văzut? Mistuitorul ambîț e cu atît mai acut cu cît persoana/persoanele sînt oameni ca toți oamenii, neîncercați de... talente vizînd obligatoriu mediatizarea. (În ce ne privește, ce sînt, la urma urmei, deocheatele alaiuri stradale, cu mașini înzorzonate și urlătoare, plecate în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arta teatrului în general, Popa și le însușise temeinic, având în acest sens chiar studii de specialitate. În schimb, meseriile auxiliare, exercitate într-o perioadă dificilă, au fost rodul unor aptitudini și al unui entuziasm rar întâlnite. Din această admirație mistuitoare pentru artă s-a născut o producție literară bogată, variată, cu suișuri și coborâșuri. Popa a fost prea dăruit creației, ca să-și supravegheze cu spirit critic prolificitatea. Zona în care autorul s-a dovedit cu adevărat personal nu este, cum
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
vestesc: «Silnicie și pustiire!», așa încât cuvântul Domnului este pentru mine ocara și batjocură în fiecare zi. Și am zis: Nu voi mai aminti de El și nu voi mai vorbi în numele lui. Dar era în inima mea că un foc mistuitor, ascuns în oasele mele, si eu mă străduiam să-l potolesc, dar nu am putut.” (Ier 20, 7-9) În Biblie prevalează ideea că voința lui Dumnezeu nu strivește libertatea omului, nu i se impune cu forța. În teofania de pe Carmel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noul diluviu nu mai contenește, semne amenințătoare umplu zările, paradisul însuși intră în destrămare. B. excelează în a evoca o lume scăzută, stinsă, văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
roșietici, și ajuns În răscrucile cerurilor, Își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor... și pământul părea cufundat Într-o genune de flăcări. În turburarea ei caniculară, arșița miezului Înflăcărat al zilei mușca cu dinți de foc de 441 pretutindeni și Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai dat pentru voi Nici cât sondorița de ieri, Ce planuri stângace croia Cu bietele sale puteri... Versurile au o prospețime tinerească, uneori un elan, care te cuceresc (...). Flacăra care arde în poemul Aurorei Cornu e curată, și anunță văpaia mistuitoare a unei tinereți care învinge și cucerește orice înălțimi (...). Compozitorii noștri se plâng adesea de lipsa unor texte pentru cântece. În unele privințe, scriitorii ar trebui să le dea dreptate. Dar uneori, poate că ei nu aleg întotdeauna drumul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unor locuri, nume și imagini, de la Mary/Marie, la grădini, biserici, ape și, în sfârșit, mare. Imaginile sunt în general sumbre, cât mai nepoetice cu putință: oase, șobolani, cadavre din care cresc muguri, șanțuri și prostituate, țeste ce rânjesc, sete mistuitoare, istoria pierdută în neant, prezentul irosit, viitorul mânjit de urâțenie. O mică insulă de iubire se pierde și ea (episodul fetei cu zambile), rămânând singurul fragment de dragoste din poezia lui Eliot, dacă nu punem la socoteală dedicația la piesa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În perioada aceea, Iorga scrie în "Adevărul ilustrat": "... critica literară nu are nici o valoare dacă nu constituie o simbioză între critic și cel care creează respectiva bucată literară, mult mai importantă fiind dragostea, o dragoste de artă naivă, copilărească și mistuitoare"85. Putem sesiza aici făcîndu-și apariția contururile Sămănătorismului. Relația lui Iorga cu Caragiale s-a stricat. Marele scriitor satiric era puțin angajat după părerea lui: Caragiale nu se identifica cu nici un curent politic sau partid. Critica lui estetică a scenei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” comentariu Romanul „Ultima noapte de dragoste...” a apărut În anul 1930, după o Îndelungă elaborare, trecut prin mai multe stadii de creație. Despre elaborarea romanului, autorul spune că: „A fost o ardere continuă, mistuitoare, În care rândurile se chemau unele pe altele, fără nici un fel de răgaz, sfârșită după luni și luni de trudă a condeiului, odată cu căderea ultimelor frunze În băltoacele ploilor de toamnă, lăsându-l pe autor bolnav În pat pentru multă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a lupta pentru supraviețuire Într-o existență unde peștele mare Înghite peștele mic. Lumea e simbolizată de acest univers, unde peștii se Înghit unii pe alții; Iona Însuși este un pântece de pește. Încercând să se elibereze, el spintecă pereții mistuitori ai șirului neșfârșit de pești, Într-o succesiune concentrică, sugerând că eliberarea dintr-un cerc al existenței este posibilă numai prin Închiderea În altul, Îeșirea din limitele vechi, Înseamnă intrarea În limite noi („toate lucrurile sunt pești”). Metafora peștelui este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
descoperă până la urmă că existența se consumă În limitele unui univers piscicol, unde peștii se Înghit unii pe alții. El Însuși este un pântece de pește. Încearcă să se elibereze din acest univers și constată că este instrumentul sfârtecării pereților mistuitori ai peștelui: „Și În loc de mine sunt tot o unghie, una puternică, neîmblânzită, ca de la piciorul lui Dumnezeu. O unghie care sparge Încălțămintea și iese afară În lume ca o sabie goală”. Unghia reprezintă o detașare de regn (Jaspers), acțiune conștientă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și mai ales nevoia de comunicare cu ceilalți, sentimentul solidarității, dorința de libertate. Toate acestea nu sunt iluzii deșarte, imperative ale ființei superioare. Iona caută ieșirea din labirint, Întruchipând asaltul umanității Împotriva tiraniei tăcerii prin săparea de fereste În pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile necunoscutului. Instalarea unei scânduri În mijlocul mării, așa cum visează Iona, e un simbol al statorniciei. Eroul are revelația purtării originare a arhetipului primordial matern. Lumea este o perpetuă (re)naștere, motivul străvechi, opus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]